Dragostea în timpul liber, cu Cristian Mungiu

În nici un caz nu umorul e cel pentru care merită să faci drumul la cinematograf şi să vezi cele trei filmuleţe ieşite de sub mâna „dirijorului” Cristian Mungiu, ci o mare sensibilitate. O sensibilitate care ţâşneşte din toate părţile, ca apele unei fântâni arteziene, ce nu te mai lasă să bagi în seamă suportul de metal, care face posibilă feeria. Nu ai cum să râzi prea mult când vezi, de exemplu, jocul incredibil al lui Vlad Ivanov în rolul şoferului pe o maşină a întreprinderii Avicola din „Legenda vânzătorului de găini” sau când două dintre cele trei scurtmetraje au drept „sfârşit fericit” puşcăria. E adevărat, nu sunt nici cu adevărat dramatice, sunt undeva la mijloc, de parcă Cristian Mungiu s-a aflat la o răscruce de drumuri şi nu s-a putut hotărî pe care dintre cele două drumuri deschise în faţă să meargă: umorul absolut sau dramatismul.

 

Ca şi cele din prima serie, „Tovarăşi, frumoasă e viaţa!”, care deja rulează în cinematografe, partea a doua „Amintirilor din Epoca de Aur”, lansată joi, dă corp câtorva legende care circulau pe vremea lui Ceauşescu, în anii ’80, precum cea că unii şi-au luat maşină mică vânzând priceput sticle şi borcane goale sau cea conform căreia şoferii de la Avicola n-aveau voie să oprească nicăieri pe parcursul a sute de kilometri şi să desigileze camionul, nu care cumva să cadă în ispită cu ouăle pe care le făceau găinile pe drum şi să tragă foloase necuvenite de pe urma lor. „Amintiri din Epoca de Aur” a fost prezentat, anul acesta, la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, în secţiunea Un Certain Regard, dar nu cu filme de Cannes vrea Cristian Mungiu să readucă publicul, cu sutele de mii, în cinematografele româneşti. „Îmi cer scuze că a fost la Cannes, dar e un film de public. Nici măcar nu-l înscrisesem la Cannes, am fost chemat”, râde el, „trebuie să facem nişte filme aşa cum doresc oamenii să vadă dacă vrem să-i readucem în cinematografe. Astăzi să intri într-o sală de cinematograf şi să râzi la un film românesc e mare lucru. Cifrele de la «Tovarăşi, frumoasă e viaţa!», la o lună de la intrarea în cinematografe, arată că a adus 25.000 de oameni la cinema, iar reacţiile sunt grozave”.

 

Cristian Mungiu crede şi că a venit timpul să ne desprindem de comunism şi să trecem, în cinematografie, la altceva: „Filmele astea din «Amintiri din Epoca de Aur» nu sunt direct despre comunism, ci mai degrabă despre vârsta noastră, de când aveam noi 20 de ani. Nu e o nostalgie, dar pur şi simplu a dispărut o lume întreagă. Timpul ne face să ne uităm înapoi şi să vedem umorul de care am avut nevoie ca să supravieţuim”. „Amintiri din Epoca de Aur” este un film pentru publicul român, spune Cristian Mungiu, asta nu-l împiedică însă să facă, începând de luna următoare, turul Europei: „Dar acum rulează şi la Muzeul Ţăranului Român cu subtitrare, pentru străini”.

 

„Amintiri din Epoca de Aur”, în totalitatea lui, este un film colectiv, scris şi produs de Cristian Mungiu şi regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu, inclusiv de Cristian Mungiu.