Dosarul de cadre al Patriarhului Teoctist

La fiecare actualizare a dosarului, comunistii mentionau trecutul legionar al inaltului ierarh.

Cit a fost in viata, Patriarhul Teoctist a refuzat sa comenteze acuzatiile

Nascut la: 7 februarie 1915, in satul Vinatori, comuna Stanceni, judetul Botosani

Originea sociala: tatal a fost taran cu gospodarie mijlocie

Nationalitatea: romana

Studii: facultatea de teologie

Cunoaste limbile: franceza

Este patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, arhiepiscop al Bucurestilor si mitropolit al Ungrovlahiei.

A urmat scoala primara in satul natal (1921-1927), dupa care a intrat la manastirea Vorona si apoi la Neamt.

Intre anii 1932-1940 a urmat cursurile seminarului teologic de la manastirea Cernica, iar in 1940-1944 pe cele ale Facultatii de teologie din Bucuresti.

In 1935 a fost tuns in monahism la manastirea Bistrita-Neamt; in 1937 a fost hirotonit diacon, iar in 1945 - preot.

Din unele informatii existente in dosarul personal rezulta ca a desfasurat activitate legionara (depozitind materiale de propaganda in manastirile Cernica si Caldarusani si participind chiar la rebeliune), iar in timp ce era elev la seminar a practicat homosexualismul.

Facsimile dupa fisa de cadre intocmita de Departamentul Cultelor

1942-1945 - diacon la catedrala Patriarhiei si centrul eparhial din Bucuresti;

1945-1948 - preot la catedrala mitropolitana din Iasi;

1948-1949 exarh al manastirilor din Moldova;

1949-1950 vicar administrativ la Mitropolia Moldovei;

1950 - secretar al cancelariei Sinodului si administratiei patriarhale;

1950-1954 - rector al Institutului teologic ortodox din Bucuresti;

1954-1962 - episcop-vicar patriarhal;

1962-1973 - episcop al Aradului;

1973-1977 - arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei;

1977-1986 - arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei.

Din 16 noiembrie 1986 este patriarh al B.O.R., arhiepiscop al Bucurestilor si Mitropolit al Ungrovlahiei.

A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de lupta pentru pace din Bucuresti, aducind o contributie bine apreciata la indrumarea preotilor in a sprijini aceasta actiune. A scris articole cu orientare progresista in revistele teologice.

Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei si al Moldovei si Sucevei, a primit diferite delegatii straine care se interesau de situatia cultelor din Romania. Cu aceste ocazii a prezentat in mod corect realitatile din tara noastra, atit pe linie bisericeasca cit si realizarile poporului roman pe plan economic, social si cultural.

In predicile tinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiaza si a vizitelor canonice din parohii, indeamna preotii si credinciosii sa participe la actiunile initiate de organele de stat, sa aiba o comportare moral-cetateneasca corecta.

A facut parte din diferite delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane, care au vizitat biserici din mai multe tari.

In activitatea sa manifesta, uneori, o atitudine dura in relatiile cu preotii si cu ceilalti ierarhi.

Ca patriarh, Teoctist Arapasu este apreciat prin indrumarea perseverenta pentru buna gospodarire a eparhiilor, prin grija fata de monumentele istorice, prin atitudinea de justa orientare a clerului in activitatea social-obsteasca, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerind permanent clerului si credinciosilor sa participe activ la dezvoltarea economica-sociala a tarii, la infaptuirea politicii de pace, de prietenie si larga colaborare cu toate popoarele.

A fost decorat cu ordine si medalii ale R.S. Romania.

Din 1975 a fost ales deputat in Marea Adunare Nationala in toate legislaturile.

Despre familie:

Tatal, Dumitru Arapasu, si mama, Marghioala, fosti tarani cu gospodarie mijlocie, sint decedati.

Din cei sapte frati si trei surori, toti tarani, mai traieste un frate, fost cooperator in comuna natala.

Presedinte, Ion Cumpanasu, 30.VI.1988"

"Cadrele decid totul"

Potrivit Sefului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, politologul Vladimir Tismaneanu, "un dosar de cadre continea de regula o autobiografie, care era de obicei adusa la zi la doi-trei ani". "Fiecare institutie de stat avea un dosar de cadre, la care se adaugau dosarele partidului. Trebuie inteles faptul ca totul pleca de la celebra formula a lui Stalin, "Cadrele decid totul". Alaturi de autobiografie, in dosar mai figurau referintele pe care "cadristul" le lua pe baza de discutii cu diverse persoane - sugerate de subiect - sau altele. Se faceau si aprecieri din partea "cadristului" asupra atitudinii si comportamentului, iar, in plus, se culegeau informatii despre viata personala a subiectului. Sistemul s-a bazat intotdeauna pe constringere si santaj. In cazul lui Teoctist, cred ca vorbim de trei dosare: dosarul de personal, aflat probabil la Patriarhie, dosarul de cadre, din arhiva CC, pentru ca Teoctist era considerat un demnitar important al statului, si dosarul care ar trebui sa fie la CNSAS", precizeaza Tismaneanu.

Acuzatiile privind trecutul legionar nu sint o noutate. In 2001, istoricul Dorin Dobrincu si fostul angajat al CNSAS Gabriel Catalan publicau in presa centrala o serie de documente provenite din Arhiva SRI, conform carora, in tinerete, Teoctist ar fi participat la rebeliunea legionara din 1941 si ar fi devastat o sinagoga.

In plus, in documentele citate de Catalan se mai afirma ca Teoctist "este cunoscut ca a practicat homosexualitatea". In presa a fost invocata o nota din 1957, care continea o delatiune a unei surse a Securitatii. Subliniem faptul ca doar ultima fisa de cadre a lui Teoctist mentioneaza trecutul homosexual al acestuia, precedentele patru rezumindu-se sa treaca in revista doar trecutul sau legionar. "E posibil ca acea informatie (referitoare la homosexualitate - n.r.) sa fi fost oferita ulterior de Securitate", crede Vladimir Tismaneanu. (D.D.)

• Ce spune Raportul Tismaneanu despre Patriarhul Teoctist aflati pe www.cotidianul.ro/select