Dezbateri pe marginea "cadavrului absent" al comunismului, ediţia de café-bar

"Astăzi avem de-a face de cele mai multe ori cu un anticomunism de piaţă, comercial, ceea ce trădează o anumită impostură", a fost de părere scriitorul Vasile Ernu, la începutul dezbaterii "Comunismul nu s-a întâmplat... încă", dând tonul unor argumente care au arătat că întrebarea care dă titlul filmului lui Corneliu Porumboiu încă mai are sens în spaţiul public românesc. Prima zi din viaţa Café-bar Manifest, café-bar nomad axat pe organizarea unor discuţii despre spaţiul public şi derivatele acestuia, i-a adus în clubul Control, alături de autorul volumului "Născut în U.R.S.S.", pe filozoful Claude Karnoouh, pe Sorin Antohi, eseist şi istoric al ideilor, pe artistul vizual Ciprian Mureşan, autor al proiectului "Communism Never Happened", pe Ciprian Şiulea şi pe Costi Rogozanu, doi dintre coordonatorii volumului "Iluziile anticomunismului".

 

În ciuda câtorva divergenţe mai mult sau mai puţin off-topic dintre câţiva dintre invitaţi, majoritatea dezbaterii a mers pe două baricade: pe de o parte, argumente mai mult teoretice despre starea jalnică a discursului despre comunism în România post '89, iar pe de alta, obiecţii punctuale la specia de anticomunism asociată cu Raportul Tismăneanu.

 

"Ambele întreprinderi - atât Raportul, cât şi «Iluziile anticomunismului» - sunt întreprinderi tardive... o marcă a României. După 20 de ani nu avem un discurs canonic despre istoria noastră recentă, cum de altfel nu avem nici despre întreaga cultură română. Acest lucru se datorează incapacităţii sistemului cultural şi academic de a produce un anume tip de analize canonice", s-a pronunţat Sorin Antohi, care ar fi trebuit să ocupe funcţia de vicepreşedinte al comisiei care s-a ocupat de Raportul Tismăneanu. Refuzul său s-a datorat însă "unui dezacord bazal cu preşedintele comisiei", a mai declarat Antohi, explicând că principalul punct nevralgic a fost "producerea unei evanghelii ştampilate de cele mai înalte autorităţi ale statului, care să închidă o discuţie ce abia se deschidea", după cum a catalogat el Raportul. În viziunea lui Antohi, un gest mai eficient ar fi fost redactarea unei singure pagini care să condamne regimul comunist, care, odată oficializată, să circule masiv şi să ajungă la societatea civilă. Considerând Raportul drept o "comuniune totemică în jurul unui cadavru absent", Antohi a afirmat că vede în refuzul comisiei de a răspunde la obiecţiile de fond ridicate în "Iluziile anticomunismului" o dovadă a "monopolului spaţiului public" autohton.

 

Pe aceeaşi lungime de undă s-a plasat şi filozoful Claude Karnoouh, autor, printre altele, al volumelor "Românii. Tipologie şi mentalităţi" şi "Comunism, postcomunism şi modernitate târzie", care s-a declarat convins că, dacă vrem să înţelegem comunismul, nu trebuie nici să râdem, nici să plângem, ci să gândim şi să ne întoarcem la sursele originare ale fenomenului comunist. Karnoouh şi-a afirmat scepticismul în faţa anticomunismului proliferat în mediile intelectuale oficiale de după Revoluţie, susţinându-şi rezervele prin câteva exemple. "Am cunoscut un mare filozof de la Budapesta, care a colaborat cu Institutul de Filozofie de la Cluj şi care în '59 a scris un articol despre existenţialismul francez. Cel care a luat seama de acest lucru a fost nimeni altul decât Ion Ianoşi, care a convocat o şedinţă cu Partidul, în urma căreia autorul a fost dat afară. Să nu uităm ce funcţie ocupă acum Ion Ianoşi", a spus Karnoouh. Autorul volumului "Adio diferenţei" a mai fost de părere că o analiză valabilă a regimului comunist din România n-ar trebui să scape din vedere sincronizarea acestuia la contextul global. Nu numai dependenţa lui de evoluţia URSS, ci şi alinierea politicii regimului Ceauşescu la procesul de modernizare din Europa Occidentală, pe care l-a imitat, într-o formă sau alta, pe pielea României.

 

Chiar dacă prima dezbatere de la Café-bar Manifest a fost monopolizată de aura politizată a discursului anticomunist, astfel încât, de pildă, prezenţa lui Ciprian Mureşan la discuţie a fost aproape ignorată, şi chiar dacă, dincolo de câteva scântei cu viaţă scurtă iscate de-a lungul întâlnirii, atmosfera a fost mai degrabă consensual-politicoasă decât o confruntare de idei, iniţiativa organizatorilor, Asociaţia E-cart.ro în parteneriat cu Goethe Institut din Bucureşti, încearcă să acopere un gol sensibil al spaţiului public.

 

Gândit ca primă platformă a unui program mai general, Departamentul pentru Artă în Spaţiul Public, lansat în acest an, dar dedus din proiectul "Spaţiul Public Bucureşti 2007”, curatoriat de Marius Babias şi Sabine Hentzsch, Café-bar Manifest îşi va schimba, la fiecare ediţie, locul de desfăşurare, propunând dezbateri în cafenele, cluburi, dar şi în spaţii periferice din Bucureşti sau din alte oraşe. În afara punerii în discuţie a unor teme relevante pentru publicul român, cei de la E-cart.ro, printre partenerii căruia se mai numără şi Centrul European de Cultură Sinaia şi Uniunea Arhitecţilor din România, mai au pe lista de priorităţi şi intervenţii artistice, care să implice nu numai consumatorii specializaţi de cultură, ci şi pe cei mai puţin familiarizaţi cu această zonă.