Home » Arte & Popcult » Teatru » Despre singurătate ca despre o moarte asistată

Despre singurătate ca despre o moarte asistată

19 Ian 2009 Gabriela Lupu | 1 comentarii | 1508 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
„Râs nervos“, noua premieră a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, montare a regizorului Szabo K. Istvan, este o parodie debordant de comică şi înfiorător de tragică a nevrozelor omului nou.
 
Cezar Antal
Cezar Antal caută starea zen în supermarket.Sursa: Teatrul Tineretului Piatra Neamt
Gândirea pozitivă, convergenţa energiilor, hărţile astrale, cristaloterapia, decalogul alcoolicilor anonimi, consilierea psihologică, Valium, socializare, căutarea stării zen, bioenergie, cum să ajungi milionar, secretul corpului perfect, tainele sexului, Diazepam, cum să-ţi găseşti marea dragoste, anger management, self control, vedete în bucătărie, sfaturi de la Oprah, Cosmo, Rudotel: toate acestea fac parte din miile de reţete fără greş ale fericirii, tot atâtea „secte“ destinate „credincioşilor“ aflaţi în diverse grade de nevroză, căutând „vindecarea“ şi „iluminarea“, dar reuşind cel mai adesea să înlocuiască o dependenţă cu alta.

Pe un text al americanului Christopher Durang, un obişnuit al scenelor de pe Broadway şi al montărilor off-Broadway, spectacolul lui Szabo K. Istvan face un fel de „ecografie“ psihică a doi „pacienţi“ ce suferă de cancer al sufletului, de alienare cu severe „metastaze“. Ea: le urăşte deopotrivă pe Oprah şi pe Maica Tereza şi nu-i poate suferi absolut deloc pe oamenii fericiţi pe care îi vine pur şi simplu să-i omoare. Loveşte un bărbat necunoscut în supermarket pentru că acesta stătea de prea multă vreme în faţa galantarului cu conserve de ton. El: un bisexual care încearcă din răsputeri să vadă jumătatea plină a paharului. E îmbrăcat cu geacă aurie, poartă cravată cu Bart Simpson şi o pălărie roşie, în culori vii spre agresive pentru a se convinge când se uită în oglindă că fiecare zi merită trăită. „Cel puţin nu am cancer. Sau cel puţin azi nu am cancer.“ Îi vine greu să vadă care este totuşi partea benefică din faptul că este lovit fără motiv în cap cu o conservă de ton de către o femeie care în zilele ei bune ar putea trece drept normală.

Două destine ce aproape că ar putea trece şi ele drept normale, două făpturi singure şi demne de milă ce-şi caută sensul pe lume, consumând din greu literatură motivaţională şi terapii de grup. Actorii Isabela Neamţu şi Cezar Antal îşi construiesc personajele aproape filigranat, cu precizie chirurgicală şi măiestrie de meşteşugar chinez, reuşind două creaţii actoriceşti cum rar se poate vedea pe o scenă românească.

Un spectacol la care se zâmbeşte mult, dar din cale-afară de trist şi care-ţi dă senzaţia aproape fizică pe care o încerci după ce iei un medicament căruia îi simţi întâi dulceaţa amăgitoare pentru ca apoi gustul amar să-ţi rămână mult şi bine în gură. Dacă după ce veţi vedea spectacolul nu veţi fi de acord cu cele spuse aici, se pot oricând pune bazele unui grup de discuţii.
 

 

 

 

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
henry 20-Ian-2009 01:16
bravo
dupa o asa cronica, acum mi-as rezerva bilete. trebuie sa fie o piesa deosebita....
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU