Home
»
Home
»
Interviu
»
Denis Deletant: „Occidentul ar fi deranjat de mai mult «adevăr» din dosare“
Denis Deletant: „Occidentul ar fi deranjat de mai mult «adevăr» din dosare“
Rating:
14 voturi
Denis Deletant, un cunoscător redutabil al istoriei moderne şi contemporane a României, vorbeşte, în exclusivitate pentru Cotidianul, despre comunism, lustraţie, Securitate, ipocrizia Occidentului, dar şi despre propriul dosar pe care l-a citit la CNSAS.
N-aş spune că a fost o plăcere; a fost o veche dorinţă a mea de a scrie despre o perioadă pe care am trăit-o şi eu. N-am fost doar observator al comunismului românesc; într-un fel, am fost şi implicat.
Am fost martorul suferinţelor mai multor români în perioada comunistă şi nu mi-am închipuit niciodată că o să vină un timp cînd o să am prilejul să parcurg documente oficiale privind epoca respectivă. Ceea ce vreau să fac este să rescriu într-un fel cele două cărţi pe care le-am scris despre comunismul românesc, dar vreau să dau acestor texte şi o notă mai personală...
Cîndva aţi fost persona non grata în România, la ordinul lui Ceauşescu...
Da, dar asta a fost numai la sfîrşit. Aş vrea să pun însă pe hîrtie şi experienţele mele directe legate de mîncarea raţionalizată, despre restricţionarea circulaţiei, despre „trenul foamei“...
Dumneavoastră aţi scăpat de comunismul românesc?
N-am scăpat, aş spune. În sensul că mai am încă anumite reflexe care se trag din epoca respectivă. De pildă, cînd stau de vorbă cu prietenii mei într-un restaurant, obişnuiesc să mă uit peste umăr. Cînd veneam în România eram filat şi am rămas cu acel reflex. În plus, mai am prieteni care continuă să vorbească oarecum „camuflat“ şi „cifrat“ cînd se întîlnesc cu mine.
Dar România a scăpat de comunism?
A scăpat de comunism, în general, dar nu a scăpat întru totul de comunişti. Mai sînt în frunte oameni cu anumite reflexe comuniste, cu o anumită nostalgie pentru comunism care se vede şi în practica lor. Va mai dura ceva timp pînă cînd, pe cale naturală, vor dispărea şi aceşti oameni.
Faptul că nu am scăpat de comunişti e o veste bună sau o veste rea pentru români?
E o veste rea, fără discuţie. Asemenea oameni nu acceptă divergenţa opiniilor, vor să imprime o anumită conduită inclusiv în zona politicului. Ca să fiu mai clar - nu mă refer la doctrina comunistă, mă refer la un mod de a vedea şi de a face lucrurile. La o manieră autoritaristă.
Spuneaţi că, într-o anumită măsură, România a scăpat de comunism. A dat peste o democraţie foarte vie şi foarte „colorată“, uneori „originală“. Era o finalitate inevitabilă sau democraţia pe care am trăit-o în aceşti ani e un „accident“? Se putea mai bine?
Cred că trebuie să vedem evoluţia României într-un context mai larg. Comunismul, de fapt, a deturnat, după părerea mea, România din drumul ei către integrarea într-o Europă mai largă. Intelectualitatea, elita, economia, societatea - toate au fost deturnate de la un mers firesc de către comunism.
În 1990, România s-a aflat în faţa unei dileme: cum să recupereze aceşti 50 de ani pierduţi din punct de vedere economic şi din punct de vedere cultural - deşi nu vreau să fiu prea tranşant, pentru că aici, în cultură, au fost şi aspecte decente. Era, pe de altă parte, firesc ca România să tragă spre Occident, cum a tras din 1850 încoace.
Pentru mine, plecarea lui Ceauşescu din fruntea României a însemnat sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pînă atunci, România a tras consecinţele trocului de la Ialta.
Lustraţia e un vis romantic sau încă se mai poate pune în practică în România?
Nu e prea tîrziu. Şi încă aveţi nevoie de aşa ceva, după părerea mea. Lustraţia poate oferi o anumită însănătoşire a vieţii publice pentru că, fără o transparenţă sporită în privinţa trecutului, publicul nu are cum să evalueze în cunoştinţă de cauză caracterul celor care vor să ocupe funcţii publice. Fără adevărul despre trecutul recent, electoratul român nu creşte; e ca şi cum ar continua să rămînă „copil“.
V-aţi citit dosarul pe numele dvs. de la CNSAS?
Da. E interesant. E o lectură care m-a intrigat. În primul rînd, mă ajută să reconstitui o anumită perioadă din viaţa mea. Eu am ţinut o agendă destul de sumară cînd veneam în România, aşa că, într-un fel, securiştii mi-au scris jurnalul. Am fost şi impresionat: nu mă aşteptam să fiu un „obiectiv“ aşa de filat şi aşa de important.
Sigur că ştiam să sînt filat, dar detalii care apar acolo m-au surprins. În anii ’70 aveam trei echipe de filaj pe urmele mele, care lucrau în schimburi. Şi unde mergeam eu? Sigur, mergeam să îmi văd unii prieteni, dar nu complotam împotriva regimului...
Aţi avut surprize în dosar - să vedeţi, de pildă, apropiaţi care v-au turnat?
Aici trebuie să fac o cerere specială ca să fie deconspiraţi pentru că apar cu nume de cod.
Dar nu aţi intuit cine se ascunde în spatele acestor nume?
Nu i-am intuit... întru totul. Adică am anumite bănuieli, dar nu îmi place să merg numai pe bănuieli.
„Securitatea a învins!“ E adevărat sau fals? Mă refer la România, desigur...
Da. Însă am putea spune acelaşi lucru, într-o anumită măsură, şi despre Polonia, şi despre Bulgaria...
Dar într-o măsură poate mai mică decît în România?
N-aş spune asta. Dacă e să comparăm personalităţile din România care s-au afirmat în domeniul comerţului cu cele din Polonia, nu o să găsim mari diferenţe. Şi aici, şi în Polonia, aceşti oameni au avut acces la pîrghiile economice şi le-au folosit după 1989. Deşi mai trebuie adăugat aici că şi Occidentul a profitat de aceste legături.
Occidentul nu a venit ca să urle că trebuie făcută neapărat o lustraţie în acest sens. Occidentul nu a cerut expres introducerea unei transparenţe mai mari în domeniul afacerilor. Sînt la mijloc legături, relaţii care s-au stabilit din anii ’80 între serviciile de informaţii din Vest cu cele din Est care s-au păstrat pînă astăzi.
Occidentul, să înţeleg, ar avea mai mult de pierdut dacă ar ieşi mai multe la iveală?
Ar fi cu siguranţă incomod pentru Occident dacă ar ieşi la lumină mai mult „adevăr“ din dosare. Îmi aduc aminte că atunci cînd Elţîn a vrut să deschidă mai multe arhive ale KBG ca să dea în vileag legăturile pe care le aveau anumiţi politicieni din Vest cu KGB-ul, Occidentul a reacţionat foarte prompt în sensul unui refuz ferm.
În ce sens „Securitatea a învins“?
În sensul că aceşti oameni care au beneficiat de privilegii în timpul comunismului continuă să beneficieze de ele şi acum, bazîndu-se pe statutul special pe care îl aveau. Victoria lor e, în primul rînd, una economică.
Cum vă explicaţi faptul că adevărul care e în dosarele de la Securitate e livrat opiniei publice cu pipeta?
E vorba, părerea mea, de rezistenţa puternică a unor decidenţi ca aceste arhive să fie accesibile. E importantă în această luptă de uzură şi insistenţa unor cercetători. Situaţia, în ultimii trei-patru ani, s-a îmbunătăţit în mod simţitor.
Ca „avocat al diavolului“, vă propun un exerciţiu de imaginaţie: să ne închipuim că, în curînd, vom asista la o „revoluţie morală“, că se vor deschide toate dosarele şi că toate acele adevăruri teribile vor ieşi la iveală. La ce bun? Ce rost mai are?
Într-o democraţie autentică, un cetăţean are dreptul să aibă acces la date care ar putea afecta conduita unui candidat, conduita unui om ales sau cu posibilitatea de a fi ales. Cînd există forţe obscure care ghidează un politician sau altul, atunci „jocul“ e trucat, rezultatul lui e trunchiat şi însăşi democraţia e în mare primejdie.
E realistă o asemenea proiecţie, o asemenea evoluţie - revoluţie morală?
Putem spera pentru aşa ceva şi putem lupta pentru aşa ceva. Pe de altă parte, această transparenţă nu e garanţia supremă a însănătoşirii socio-politice a României. Continuă să fie însă o condiţie necesară. Multe depind de judecăţile cetăţenilor şi tocmai de aceea este foarte important ca un cetăţean să aibă posibilitatea să judece în cunoştinţă de cauză.
Ultima întrebare: de ce sînteţi masochist?
(rîde) Mi s-a spus că sînt masochist pentru că mă preocup de subiecte incomode ale istoriei contemporane a României de care se ocupă foarte puţini istorici din generaţia mea. Sînt foarte importante şi merită întreaga atenţie a cercetătorilor.
Deletant - cîndva persona non grata în România
Istoricul britanic, specialist în istoria contemporană a României, s-a născut în Norfolk (Anglia) în 1946 şi e profesor la School ol Slavonic and East European Studies, de la Universitatea din Londra. A venit pentru prima dată în România în 1965, unde, peste patru ani, a studiat ca urmare a unei burse. În 1988 a fost declarat persona non grata din cauza luărilor sale de poziţie critice la adresa regimului comunist românesc.
În decembrie 1989 a revenit în ţara noastră în calitate de consultant al BBC. E autorul mai multor cărţi despre istoria României, e căsătorit de ani buni cu o româncă. În toamnă va publica, la Editura Humanitas, o carte despre mareşalul Ion Antonescu.
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
5 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
INTERVIU
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. 
O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. 
La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. 
„Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. 
Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie. 
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului. 
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. 
Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă. 
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. 
Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. 
Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Ploaie
max: 11 C
min: 4 C