Debutul bun si gramada de dupa

Actualitatea teatrala a produs, in ultimii ani, multe nume noi pe afis. Cind e sa devina vechi, se pierd in amalgamul lui "asa si asa". Tinerii nu iau locul batrinilor, ci adopta reteta care conserva inertia. Este si cazul Anei Margineanu.

Zgircita in declaratii, regizoarea Ana Margineanu si-a exprimat apartenenta la grupul DramAcum (unitate de soc a tinerei regii cu un plan de a impune o noua dramaturgie, un nou fel de a folosi spatiul de joc, un nou fel de interpretare, aleatorie fiind doar prezenta noilor spectatori), muncind: a montat tot timpul, reusind probabil sa depaseasca situatiile de conflict si prin aparenta ei de femeie fragila care nu trebuie atinsa nici cu o floare.

Printre cadavre

Spectacolul de la Odeon cu piesa lui Stefan Caraman ��Mortii si viii" a socat prin optiunea asupra textului: actiunea piesei se desfasura noaptea, intr-o morga (transcriind in replici si situatii dramatice unul dintre cele mai sordide fapte diverse relatate de presa), acolo unde se bea si se maninca linga cadavre; nimeni nu vorbeste despre suflet, ci despre organele trupurilor in descompunere, subiect de bancuri obscene, dar atractia raului intra in concurenta cu visul inerent structurilor umane celor mai primitive.

Succes cu 89, 89

Succesul regizoarei a venit dupa spectacolul "89, 89, fierbinte dupa 89", unde era vizibil si efortul de a transforma materialul clientului (textul) in substanta vie necesara descatusarii energiei spectacolului: cele cinci fragmente citate din lucrarile unor autori diferiti alcatuiau un intreg total supus nevoii de a reprezenta ghemul de sentimente si resentimente alcatuind peisajul accidentat al tranzitiei dinspre rau spre necunoscut. Prin acest spectacol s-a lansat in prim-planul sperantelor, acolo unde se asteapta de la tinarul artist intrarea in marea competitie, iesirea din coconul  grupului DramAcum, patronat cu generoasa inventivitatea de Nicu Mandea, regizor, profesor, persoana cu conceptii clare si cu interventii publice lipsite de agresivitate.

In echilibru, pe acoperis

Ulterior, Ana Margineanu a optat pentru "Sunshine Play", (TFF) piesa de Stefan Caraman - trei personaje simpatice, unite si despartite, care se mint, isi spun adevarul, isi incearca biografii imaginare. Actiunea se petrece la marginea unui acoperis, ar trebui sa credem ca orice miscare gresita, o minciuna gogonata, o neglijare a sensibilitatii partenerului ar determina caderea in hau. Intelegem amenintarea, dar nu ne sperie, pentru ca nici regizoarea, nici interpretii nu iau aceasta alternativa in serios. Pare ca regizoarea nu face nimic spectaculos, dar succesul (spectacolul a fost premiat la un festival international) se datoreaza modestiei eficiente.

Prea mult pentru prea putin

Spectacolul "Vitamine" (Teatrul Foarte Mic) nu e deloc modest in materie de mijloace: acolo unde teatrul pare neputincios se apeleaza la film, acolo unde textul si subtextul nu-i satisfac pe interpreti se trece la parodie, la efecte de distantare, la obiecte ciudate. Spectacolul ar fi trebuit sa insemne o revenire la sursele revoltei initiale: textul unei autoare tinere, Vera Ion, o echipa de interpreti cu care regizoarea a mai lucrat. Pe scena se desfasoara viata unei familii unde-si gasesc locul si revoltatii, si conformistii, si marginalii, si vedetele cotidianului. Se intilnesc, se despart, traiesc ca in telenovele si regizoarea nu evita sa produca o nostima parodie a procedeelor, dar, din glumita in secventa filmata, se pierde nu doar sirul si sensul (pretentii ale unui cronicar depasit de inovatia noilor generatii), ci si fragilul elan de simpatie solicitat si obtinut de unele personaje.

Nimeni n-a gasit inca balonul

Ana Margineanu e prea tinara pentru a fi supusa analizei unui parcurs din care sa tragem concluzii. Insa niciodata nu e prea devreme

sa-i atragi atentia unui om talentat ca are anumite responsabilitati fata de propriul sau dar. Iesita din sfera actiunii colective DramAcum, Ana Margineanu se impune prin "89...", pentru a recadea cu spectacolele ei ulterioare in gramada unde ai de numarat "aspectele". Asa cum i s-a intimplat si lui Theo Herghelegiu, si lui Radu Apostol, si lui Sorin Militaru si altora. Dupa debutul semnificativ urmeaza o gramada ca la rugby, toti se inghesuie, dar nimeni nu gaseste balonul oval. Pentru a insemna o reala innoire a teatrului romanesc, ar trebui ca vocea tinerei generatii sa invete sa tina notele inalte si dupa primul succes. �