Home » Editorial » De ce am mai avea nevoie de democraţie?

De ce am mai avea nevoie de democraţie?

14 Mar 2010 Cristian Pirvulescu | 6 comentarii | 2365 vizualizari
Rating:
8 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Democraţia nu prea trezeşte afecţiunea oamenilor. Cu ardoare şi emoţie se poate vorbi despre patrie ori neam, despre strămoşi sau eroii fondatori, despre dreapta credinţă, eventual despre umanitate, dar nu şi despre democraţie.
 
Iar situaţia aceasta nu e de azi, de ieri. Şi nu criza economică generalizată şi consecinţele sale sociale şi politice au generat tendinţa. Pentru unii, membri ai intelighenţiei de tradiţie conservatoare sau politicieni pragmatici, neîncrederea în democraţie este expresia credinţei în adevărul absolut al sentinţei platoniciene privind incompetenţa şi cecitatea demosului. Cum să dai putere unor ignoranţi? Poporul trebuie îndrumat, manipulat, dar nu crezut. De aceea i se şi indica permanent drumul pe care trebuie să o ia. Dar şi pentru mulţi dintre ceilalţi, cei care nu au aderat la vreo „şcoală” sau „clică”, şi care nu au prejudecăţi, democraţia rămâne vagă, goală de conţinut, într-un cuvânt, neatractivă.

În aceste condiţii, nu e de mirare că asistăm la o tentativă de de-democratizare simbolică a societăţii româneşti la care participă o coaliţie eterogenă care îşi promovează programul sub privirile unei societăţi năucite de cascada schimbărilor politice, societale sau tehnologice. Poate că nu vor rămâne uniţi pentru multă vreme, dar, pentru moment, între fundamentaliştii ortodoxişti care predică noua cruciadă a românismului şi neoconservatorii de tendinţă neoliberală ce se revendică de la un aşa-zis model american se manifestă o suprapunere îngrijorătoare. Ca şi între cele două războaie mondiale, şi acum, societatea românească demonstrează o maximă toleranţă faţă de tot felul de excese şi extreme. În numele majorităţii, spectacolul ostracizării minorităţilor de tot felul e în plină desfăşurare. Iar dezbaterea despre Reformă e un nou prilej de a apăra România de „vechea Europă”. Aici se poate observa un adevărat entuziasm, cel puţin în cazul celor ce vor să dea tendinţa, în favoarea adevăratelor majorităţi (o nouă dictatură a altui proletariat, în fond) şi a unui model politic „natural”. Iar democraţia, cu egalitatea şi protecţia minorităţilor pe care o presupune, nu e considerată deloc naturală.

În acest sens, băsescianismul, denumire propusă, mai în glumă, mai în serios, de Sever Voinescu pentru a exprima viziunea şi practica politică a lui Traian Băsescu, dezvăluie nu numai o mişcare prezidenţială, ci şi o direcţie politică a cărei interpretare nu se poate realiza în afara contextului. Şi, aşa cum transpare din efortul de definire şi discursul politic al „fidelilor”, băsescianismul s-ar dezvălui ca un gaullism post-democratic altoit pe tradiţia conservatoare şi ortodoxistă a societăţii româneşti.

Dacă, în general, în fostele ţări comuniste, ideea că modelul economic care a dus la căderea comunismului s-ar fi dovedit depăşit e privită cu oarecare reţinere, în România este pur şi simplu respinsă. Nu la îndreptarea capitalismului şi a societăţii pentru a da mai multă consistenţă promisei egalităţi întru bunăstare făcută de democraţie se referă cei ce cer reforma, ci la schimbarea Constituţiei, devenită chintesenţa răului. Modelul neoliberal nu este deloc vizat. Numai că nu se prea poate vorbi despre o democraţie neoliberală. Iar cei care se revendică fără rezerve de la neoliberalism, chiar într-o epocă în care în alte părţi această viziune (termen ce trebuie interpretat atât în sensul de concepţie despre lume, cât şi de proiecţie imaginară) este considerată responsabilă pentru criza mondială, trec peste acest fapt. Căci „democraţia neoliberală” nu e nici democratică, nici liberală. Întorcând spatele democraţiei liberale, fondată pe controlul puterilor şi parlamentarism, pseudo-democraţia bazată pe supremaţia pieţei pune în primejdie însăşi logica civică pe care s-a construit societatea „burgheză”: deschiderea faţă de diversitate şi toleranţa faţă de minorităţile de orice fel.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

6 comentarii

 
1
Scuratov 14-Mar-2010 19:49
uraaa...
În sfârşit a apărut şi Pârvulescu Socrate ! mare noroc pe noi !
2
rxctps 15-Mar-2010 06:50
Sa nu ne ascundem dupa deget...
...si sa recunoastem ca de fapt habar nu are nimeni,nici Realesu'Academician(la cat este de imbibat de alcool ar fi si greu!)ce ar trebui sa facem si incotro ne indreptam...suntem atat de atipici,nu avem nici directie si nici sens si totusi inca existam!Spre disperarea indivizilor care isi zic guvern,presedintie samd care nu au alta preocupare decat sa mareasca "iesirile din sistem".Si atunci ce ii mai ramane omului,decat sa incerce sa implore ajutorul lui Dumnezeu?
3
Chitu 15-Mar-2010 08:34
Liberalismul este o teorie, atat
De asa-zisa intelepciune a poporului chiar n-avem motive sa ne mai indoim, este cat se poate de clar ca gloata habar n-are ce-i e bine si ce-i e rau. Intr-o lume in care prea putini se framanata de "a fi" si prea multi sunt obsedati de "a avea", nu te poti astepta ca omul sa deceleze amploarea problemelor sociale si economice. Ca sa intelegi ansamblul, adica societatea ca intreg, e nevoie sa-ti incingi putin creierul, sa forezi in zacamantul cunoasterii, sa depasesti nivelul de amator de divertisment de doua-parale, stadiul de mancau ori snobismul luxului. Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin cuvintele scrise in acest comentariu, dar trebuie sa fie cineva care sa mai spuna si unde ne aflam ca nivel de intelegere. Chiar si eu, prin anii 90, eram un novice care credeam ca tot ce zboara dinspre Occident se si mananca in spatiul danubian. Cucerit de zloganurile liberale, cand, sub eufemismul individualismului se ascundea cel mai degradant egoism, cel care macina solidaritatea dintre oameni si morala ce ne-ar da dreptul sa pretindem ca am devenit oameni sociali, m-am trezit buimac intr-o lume pe care o idilizam teoretic si care ma dezamagea in viata de zi cu zi. Cand am luat putin la puricat liberalismul, frunzarind carti de doctrine si de istorie a lor, de filozofie, am descoperit ca liberalismul este o societate a prosperitatii unei minoritati, si de cele mai multe ori impotriva majoritatii, si care, gratie usurintei cu care pot fi manipulati oamenii, reuseste sa imbrobodeasca majoritatea angajand mercenari ai srisului. As putea dezbate pe larg ideea, numai ca plafonul celor 2000 de caractere ma opreste s-o fac. Oamenii, in general vorbind, fiindca exista si exceptii, nu sunt interesati de teorii, de libertati pe stomacul gol, ei avand un spirit mult mai pragmatic. La om, si asta din toate timpurile, prioritara este existenta in sine, nu libertatea. Libertatea este un moft inventat in lumea Occidentului. Patrupedul alege sa fie legat, dar sa i se dea un coltuc de paine.
4
joenegut 16-Mar-2010 06:45
Socrate a aparut, dar Scuratov e acelasi
Scuratov (14-Mar-2010 19:49)
uraaa...
În sfârşit a apărut şi Pârvulescu Socrate ! mare noroc pe noi ! tampit care murdareste foruml
5
Parafora 16-Mar-2010 09:29
Digmocraţia
Tribală, democraţia ateniană era majoritaristă pentru că toţi concepeau la fel proprietatea ale cărei deţinere şi circulaţie erau MAJORITAR genealogice. Diversitatea atitudinilor faţă de proprietate apărută în societate, prin producţie, comerţ, bani etc. transformă democraţia numerică, (a celor mulţi), în democraţie ideologică: ideologiile intră în dialog, nu indivizii, şi acordul majorităţii acestora - în condiţiile parităţii, (care n-are nicio legătură cu egalitarismul şi majoritarismul) - procesează hotărârea politică, indiferent dacă partidele care le reprezintă sunt mai mari sau mai mici. Nu cei mulţi sunt cei proşti şi deştepţi cei puţini, ci, indiferent câţi susţinători are o reprezentare, tot de un singur vot poate dispune.
6
marioad54 18-Mar-2010 15:50
..............
parazitul parvulescu, de 20 de ani ii linge pe evrei si ii paraziteaza pe romani
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
EDITORIAL
 
CELE MAI