Home » Arte & Popcult » Cymbeline: un spectacol scaldat

Cymbeline: un spectacol scaldat

10 Oct 2005 Magdalena Boiangiu | 0 comentarii | 639 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
 

La Teatrul Odeon, Lszl Bocsrdi a montat una dintre ultimele piese ale lui Shakespeare "Cymbeline". Nici profund, nici superficial, spectacolul permite o multitudine de deschideri.

Intimplarile conduc povestea printre alte piese ale lui Shakespeare si, citate sau reciclate, personaje din "Romeo si Julieta", "Macbeth", "Cum va place", "Othello" circula prin scena, trecind prin alte cotituri ale subiectului, incercindu-si parca un alt destin. Tara in care toate acestea se petrec e in conflict cu Roma imperiala, si regele Cymbeline trebuie sa negocieze relatiile de vasalitate, tinind seama de propria dorinta de neatirnare, dar si de puterea imperiului.

La al doilea spectacol bucurestean, regizorul Lszl Bocsrdi isi valorifica o carte de vizita obtinuta in teatrele maghiare din tara, e adevarat, aici in absenta unui ansamblu actoricesc omogen, gata sa munceasca oricit pentru a se inscrie in conceptia lui despre arta spectacolului.

O lume intre medieval si modern

Decorul (Jzsef Bartha) si costumele (Judith Dobre Kthay) construiesc si arata o lume heteroclita, cu elemente medievale si moderne, cu masinarii visate de copii in jocurile lor; aproape in tot spectacolul, actorii stau cu fata la public, nu sintem nici o clipa indemnati sa credem in ceea ce se petrece pe scena, acolo nu este o bucata de viata cu semnificatii, ci o compozitie in care intimplarile capata sens numai dupa ce sint trecute prin filtrul hazului, impus de distanta, cind absurdul face un pas inapoi.

Esenta unui rege tiran

Actor experimentat in colaborarea cu regizori diferiti, Florin Zamfirescu, in rolul titular, construieste cu aplomb esenta unui rege devenit tiran prin vointa camarilei, instalat comod intr-o situatie-cliseu. Cind e obligat s-o paraseasca, actorul isi examineaza cu umor personajul, cliseul capata gesturile si intonatiile fiintei vii: rezultatul este incintator. Cum este si Marius Stanescu, acest actor cu un talent atit de adecvat modernitatii teatrale, stiind sa arate cu inteligenta cum functioneaza prostii. Infantil si capricios, isi plimba neputinta printre ceilalti, instrument incomod in miinile celor care stiu ce vor. Un spectacol despre care vreau sa sper ca-si va gasi ritmul firesc de respiratie pe parcursul reprezentatiilor; o interpretare shakespeariana consonanta cu modalitatile de receptare ale publicului de azi, confirmind inca o data seriozitatea Teatrului Odeon in efortul de a-si impune un profil la egala distanta de constringerile conservatoare si de ifosele inovatoare.

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE & POPCULT