Cum iau Premiul Nobel scriitori mediocri

,, Ce n'est donc peut-être pas un hasard, c'est même un signe ou un symbole que l'œuvre de Le Clézio qui prône non seulement la pureté, la vérité, mais l'humanité, soit couronnée aujourd'hui, à l'heure où s'effondre une bulle financière, fondée sur le mensonge et l'inhumanité.,,
LE FIGARO

Imi pare rau de Mircea Cartarescu, Herta Muller, Norman Manea, Ana Blandiana, Paul Goma si – de ce nu? - Grigore Vieru! Sau Eminescu, daca ar mai fi trait putin.
Ii am in raft langa Le Clezio si nu-mi vine sa cred.
Detinem suficient de multi si mari bogatasi care ar putea infiinta un fel de Nobel romanesc, eventual pentru a fi decernat prin ICR. In 50 de ani s-ar impune prin obiectivitate.
Avem de invatat enorm de la Orhan Pamuk, care in MA NUMESC ROSU, in loc sa ne prezinte o Turcie hazlie, cum e Romania din Levantul cartarescian, inventeaza un imperiu al miniaturistilor rafinati de tot respectul.

Domnule Teodorescu, va citeam ca pe un om echilibrat in judecati. Abia acum vad ca aceasta calma linie de mijloc traduce mediocritatea in cel mai rau sens. Mediocritate care, conjugata cu ranchiuna, prejudecati si lipsa de cultura (sau informatie?), va face sa scrieti ist articlu. Sau poate nici nu l-ati scris dumneavoastra? Oricum ar fi, cred ca, inainte de a da buzna asa de fioros intr-un subiect asa de delicat, inainte de a pleca urechea la ideile gata primite ce umbla voioase in legatura cu Le Clezio, ar fi trebuit sa mai reflectati putin. Fiindca daca ati fi facut-o, informindu-va in prealabil, ati fi stiut ca francezul n-are absolut nici o legatura (decit cea imaginata de dumneavoastra) cu modelul saloanelor pretioaselor ridicole molieresti. In plus, una este gustul dumneavoastra si alta meritul literar obiectiv al premiatului.
Iar fraza "Unul dintre cei care ascultau alarmaţi, din Occident, plămânii planetei, pe vremea când Pământul n-avea nici măcar o bronşită cu expectoraţii" e de o prostie monumentala. Pe linga faptul ca Pamintul avea, la ora aceea, probleme, ocultati esentialul, acela ca Le Clezio pune accentul pe fiorul metafizic. Ingrijorarea de tip "Greenpeace" e un aspect cu totul secundar.
Cred ca, in fond, va apropiati cu succes de atitudinea lui Dan Sociu, dintr-un articol pe aceeasi tema: daca EU n-am auzit de Le Clezio sau prea putine am habar despre el, inseamna ca e o mediocritate. De aceea, mai cred ca autorul postului 1, ConstanS, are mare dreptate.

Scuze pentru mesajele repetate, aveam probleme cu netul :-D.

Dle Teodorescu, toată presa, deci şi Cotidianul, a făcut un haz nebun pe tema „succesurilor” şi a altor rateuri în materie de limbă ale fiicei prezidentului şi atunci mă întreb dvs., care sînteţi nu doar un jurnalist, ci şi un om de litere, din cîte am auzit, cum de vă permiteţi să nu răscoliţi prin „boscheţii” DEX-ului, sau, mai bine, în DOOM, să vedeţi că pluralul literar al subst. boschet este BOSCHETE, nu boscheţi – cum în mod ridicol v-aţi exprimat. Să n-o întoarceţi ca la Ploieşti că aţi scris cu bună-ştiinţă boscheţi, fiindcă observ de ani de zile că prea multă lume aşa-zis bună/cultivată îl foloseşte în forma asta ridicolă/agramată, şi nu e singurul termen masacrat de comoditatea unora de a se exprima corect în orice împrejurare. Exprimarea informală nu trebuie să fie neapărat agramată. Părerea mea.

domnule, exagerati! autorul articolului a folosit pluralul "boscheti", care reprezinta o variatie de uz foarte des intalnita in Muntenia (nu "boschete", care, desi respecta regula de formare a pluralului, suna destul de haios). cuvantul "succesuri" nu este o varianta de uz, ci pur si simplu o greseala gramaticala, ce denota gradul de educatie. deci, din acest punct de vedere, eu zic ca cele doua exemple nu suporta comparatie.
daca nu stiati, DOOM se reediteaza periodic, tocmai pentru a fi in pas cu transformarile din limba. daca acum ceva ani acordul in feminin singular "mass-media actuala" era considerat o greseala, DOOM2 admite folosirea femininului singular, sub presiunea uzantei. c-asa-i in gramatica!

Nu exagerez cîtuşi de puţin, atîta vreme cît cei care ţin condeiul (mai nou, tastatura!) în mînă trebuie să facă şi operă de educaţie... lingvistică, dl Teodorescu fiind, de altfel, şi publicist. Mă mir că vă erijaţi în apărătorul formelor regionale care, prin însăşi denumirea lor, se opun caracterului literar al exprimării scrise şi vorbite pe care îl invocam în postul mea, şi cu care se fălesc cei care conduc acest ziar al elitelor şi pentru elite. Culmea este că forma de care vă cramponaţi în apărarea dlui Teodorescu nici măcar nu este menţionată în vreun dicţionar, fie el explicativ ori normativ, ca formă regională sau ca variantă de uz, ceea ce, oricum, nu l-ar acredita ca termen literar, ci dimpotrivă.
Dacă sînteţi atît de sigură că ridicola greşeală a fiicei preşedintelui este rezultatul carenţelor ei în materie de limba română, eu n-o să vă contrazic, dar vă întreb ce părere aveţi de substantivul „acces” (care are aceeaşi origine şi aceeaşi formă ca succes), cu sensul de intrare, al cărui plural dat de DOOM 2 este… ACCESURI, „accese” rămînînd forma de plural pt. termenul din domeniul medical. Sigur, este o metodă curentă aceea de a crea un nou plural atunci cînd substantivul în chestiune mai are un sens, este polisemantic deci, şi se doreşte în acest fel eliminarea eventualelor confuzii. Dar v-aş mai întreba un lucru: de unde ştiţi că, într-o fază iniţială, după preluarea neologismului succes, el nu a trecut prin forma… succes-uri, pentru ca apoi, naturalizîndu-se morfologic pe teritoriul limbii române, să devină „succesuri” şi, în final, în spiritul principiului economiei limbii, el să se reducă la „succese”, şi –uri, şi –e fiind terminaţii pentru pluralul neutrului ...

Tot aşa cum, de pildă, un substantiv ca SOUVENIR avea, pînă nu demult, pluralul „souvenir-uri”, ulterior, souveniruri, iar acum, după naturalizarea sa sută la sută, a primit drept de cetate sub forma neaoşă: suvenir, suvenire. Un alt exemplu, la întîmplare, este cel al coexistenţei celor două forme de plural în cazul lui slogan: slogan, slogane şi slogan, sloganuri. Ele vor coexista pînă cînd una dintre forme, mai des şi de mai multă lume utilizată, se va impune în detrimentul celeilalte. Aşadar sînt conştientă de schimbările inerente pe care uzul le impune (nu însă uzul oricui), de aceea n-aş sări în sprijinul celor care, din neglijenţă sau cine ştie din ce motiv, de pildă, faptul că le sună haios o formă corectă/literară de plural, comit nonşalant greşeli pe care nu le iartă altora şi mai şi cîştigă o pîine consistentă glosînd pe seama lor. Cotidianul este plin de greşeli de tot felul în ultima vreme, greşeli de limbă elementare şi de aceea foarte grave. Acesta este singurul motiv pentru care m-am sesizat, ca să zic aşa, în cazul unui comentator de talia dlui Teodorescu, fiindcă de la redactorii sau reporterii de rînd nu am la ce să mă aştept, nu mai am pretenţii. Iar despre corectură, să nu mai vorbim. Uneori e atît de sublimă, încît lipseşte cu desăvîrşire. (Îmi permit şi eu un comparativ inadmisibil în cazul lui sublim… Eu, cel puţin, nu sînt publicist…)

@Gorica Pirgu

DOOM-ul a fost editat, prima oară, în 1982, iar a doua oară se întîmpla în 2005. Despre ce periodicitate vorbeaţi? Asta de 26 de ani?! :)))) Sigur că ştiam.
Totuşi, modificările de ordin gramatical le aduce Gramatica Academiei, nu DOOM-ul. DOOM-ul este un dicţionar normativ, ceea ce nu-i acelaşi lucru cu o gramatică. Modificările de la nivelul lexicului, pe care le consemnează DOOM-ul, sînt ceva mai frecvente sub presiunea realităţilor care le impun, a realităţilor care se cer numite, dar şi a uzului, e adevărat, dar nu a uzului oricui. În gramatică, în schimb, modificările nu se fac chiar aşa, cu una, cu două. Norocul nostru...

Va rog comentati si greselile ziaristilor,jurnalistilor,analistilor politici sau cum s-or mai numi ei,poate,poate...

Graf_Marquard_von_Veringen (11-Oct-2008 03:55)
addendum
@Gorica Pirgu

DOOM-ul a fost editat, prima oară, în 1982, iar a doua oară se Metoda romaneasca de a trata interveni intr-o discutie, in care nu te pricepi, este de a vorbi despre gramatica.
Sunteti un exemplu prin excelenta.
Dar aratati, fara sa vreti, ca nu puteti spune nimic despre Nobelul in discutie: e meritat, sau nu?
Sau dvs. studiati numai "dexurile" si nimic mai mult?

...in criza asta economica are el un milion de dolari picati din cer? Si nu Cartarascu?( nu stiu daca macar a fost propus-de Amos Oz stiu ca a fost si acum isi maninca unghiile in tihna) :-)

Suedezii au fost integrati in Absolut orice orgie frantzuzeasca de Bivolica si l-au ales pe Marie Gustave asta. :-) sa le faca si yoga intelectuala la femeile lor.

Inchei spunind ca si Oscarul si Nobelul sint premii mediocre ca sa nu va mai manince atita invidia. :-)

"Romancier, nuvelist, eseist, Jean-Marie Gustave Le Clezio, de descendenţă bretonă, se naşte la Nisa în 1940. Obţine licenţa de litere în oraşul natal, completându-şi studiile la universităţile din Bristol şi Londra. Publică romane: Proces-verbal (1963 - Premiul Bernaudot), Potopul (1966), Terra-Amato (1967), Cartea fugilor (1969); nuvele Febra (1965), Mondo şi alte povestiri (1978); eseuri : Extazul material (1967). Le Clezio înţelege scriitura ca pe o permanentă căutare de tip suprarealist, contestând însă superficialitatea dicteului bretonian şi o consideră drept lucrul cel mai important pentru "transpunerea în stare pură", urmând să-şi împrumute din aceasta forma specifică. Pornind de la premisa - "Lumea este vie, manifestându-se aşa cum este, în minuscule acte de violenţă, în alunecări şi prelungiri; trebuie să bei îndelung din izvorul-i dătător de viaţă şi de moarte şi să rămâi neânvins" -, cochetând cu ideile "noului realism" în artă, prozatorul ne propune o metodă de investigaţie cu totul particulară, în stare să înregistreze cele mai subtile rupturi ale sensibilitaţii umane, asaltată permenent de complexitatea şi gravitatea problemelor contemporaneităţii. Referindu-se la Le Clezio şi la tehnicile sale scriitoriceşti criticul Matthieu Galery îl defineşte ca un "autor-cufăr în care sunt depozitate, unele peste altele toate speranţele reânnoirii". Într-adevăr, operele sale abundă în colaje, înregistrări pe benzi de magnetofon, pagini de anunţuri la mica publicitate, cuvinte încrucişate, ce scot şi mai mult în evidenţă esenţa existenţială a individului din secolul XX; alienarea şi solitudinea tragică..."

din volumul Meandre - Proză Universală Contemporană, 1988, editura Astra, Braşov; coordonator Viorica Mircea, prefaţă de Laurenţiu Ulici, pag.19

părerea mea nu mai contează...

Nu stiu sigur cine-s mai frustrati: membrii juriului ce acorda premiul Nobel sau carcotasii agramati care comenteaza?

Personal m-am bucurat ca am reusit sa-l descopar pe Pamuk datorita acestui premiu si cu ocazia aceasta il voi citi si pe Le Clezio. Pentru ca in ziua de azi e mai greu sa te aperi de maculatura. Cartile care merita citite se aduna din pacate vrafuri, vrafuri...

Tu de ce nu-ti exprimi parerea daca Nobelul din anul acesta e meritat sau nu? Sau esti cumva chiar autorul articolului? sau cumva nu te pricepi? sau cumva folosesti "metoda romaneasca" de care singur pomenesti?

daca premiul il castiga Roth era meritat? Nu cumva se supara Llosa? dar daca il castiga chiar Llosa? era meritat? Hai ca ma pufneste rasul citind acest articol penibil.

tot mai multi beau apa dupa jiji becali...

se becalizeaza natia. nu mai exista nici rusine si nici ratiune.

Comentati cam pe langa subiect. Cutare se agata de o chichita gramaticala si posteaza romane fluviu despre DOOM, cutare citeaza biografii.

Hai sa ne punem de acord: nimeni nu spune ca Le Clezio, Lessing, Pinter, Jelinek si altii ca ei nu sunt scriitori buni. Hai sa nu zicem ca sunt chiar culesi din "boscheti", dar nici fetze de "cel mai bun scriitor al lumii" n-au. Ori exact aici este marea neintelegere cand vorbim de premiul Nobel pentru Literatura... Din lipsa de ceva mai bun, oamenii s-au obisnuit sa considere acest premiu ca pe un fel de recunostere a valorii literare, ori niciodata, nici macar de la infiintare, Nobel-ul n-a avut acesta intentie sau, oricum, n-a reusit sa se impuna in acest sens decat in mintea noastra, nu si in realitate.

Realitatea? Realitatea e ca lista celor care NU au luat premiul Nobel pentru literatura, desi ar fi meritat-o sau o merita cu prisosinta, e lunga, poate la fel de lunga ca sirul marilor scriitori care l-au luat. Doar cativa dintre "omisi": Tolstoi, Cehov, Joyce, Borges, Nabokov, Graham Greene, Ibsen, Zola, Mark Twain, Karel Capek, Saul Bellow. Iar in zilelele noastre scritori exceptionali ca Llosa sau John Updike sunt sistematic ignorati.

De ce? Pentru ca acel mitic comitet care alege laureatul Nobel actioneaza dupa criterii mai degraba politice decat literare. Din dorinta de a impaca si capra zi varza si de a nu supara prea tare entitatile politice sau sociale care ar putea reactiona prea tare, "comitetul Nobel" face de multe ori alegeri bizare, din punct de vedere literar, dar explicabile, politic.

Din dorinta de a nu ofensa Germania lui Hitler, suedezii au ezitat sa-i dea premiul lui Capek intre 1936 - 1938. Din teama de a starni Iranul fundamentalist, comitetul Nobel nu are ochi pentru Salman Rushdie, iar Borges a fost considerat "prea de dreapta". Literar, vorbind, din 90 incoace doar Saramago si Pamuk au meritat recunoasterea ca scriitori cu adevarat importanti. Restul, chiar daca nu-s boschetari, sunt plevusca.

daca nobel-ul pentru literatura mai poate fi justificat ca o chestiune de gust, nobelul pentru medicina din acest an vine sa transeze cu mana forte (cea a prestigiului conferit) o disputa careia 25 de ani de intrebari legitime nu i-au gasit o rezolvare dincolo de orice indoiala. legatura dintre virusul HIV si SIDA nu a fost inca dovedita, cercetari de miliarde de dolari anual fiind inca bazate pe o simpla premiza, instituita ca fapt obiectiv odata cu anuntul emfatic al dr. robert gallo din cadrul conferintei de presa din 23 aprilie 1984, cand virusul HIV (numit atunci HTLV-III) a fost proclamat drept cauza a SIDA. indoieli serioase exista nu numai in privinta legaturii cauzale intre HIV si SIDA, ci si in privinta izolarii si identificarii adecvate a HIV - vezi www.duesberg.com .

frantiko (10-Oct-2008 20:21)
scriitori mediocri despre Nobel
Domnule Teodorescu, va citeam ca pe un om echilibrat in judecati. Vroiam sa scriu si eu ceva, ca reactie la articolul d-lui Teodorescu, dar... nu mai are rost, ar insemna sa repet cam tot ce scrie aici :)
Multumesc :)
Aveti mare dreptate, mai ales in ceea ce spuneti in ultimul alineat...

Mai ales despre astfel de subiecte. Inca din scoala generala unii am fost invatati ca pluralul cuvantului "boschet" este altul decat al dumnevoasta (si, intre noi fie vorba, al plebei necastigatoare de premii Nobel) "boscheti". V-as recomanda sa mai studiati, si apoi sa va alegeti un zid si sa-l loviti repetat cu capul.

Este evident ca dl. Teodorescu abia a auzit si el acum despre acest mare scriitor francez, ce sa ne putem gandi ca ar fi chiar citit ceva de el; de fapt, el a auzit doar niste vociferari acide, pe care le-a reprodus fidel in acest articol, ceea ce il face, din start, nul.
Marea problema a articolului nu este nicidecum de natura gramaticala, ci este faptul ca acest ziarist isi permite sa formeze o opinie gresita in legatura cu ceva ce ii este total strain.

...permite-ti-mi sa adaug ca ati reusit sa castigati tot dispretul meu, domnule Teodorescu!

...permiteti-mi sa adaug ca ati reusit sa castigati tot dispretul meu, domnule Teodorescu!