Home » Home » Features » Cum a ajuns Ceauşescu erou antirus. Culisele unei manipulări

Cum a ajuns Ceauşescu erou antirus. Culisele unei manipulări

21 Aug 2008 Ionut Dulamita, Cristian Bandea | 13 comentarii | 8083 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
August 1968, după invadarea Cehoslovaciei, a însemnat un exerciţiu de forţă al propagandei regimului Ceauşescu. Relatarea evenimentelor a fost regizată atent. Cotidianul vă oferă versiunile oficiale, dublate de adevăratele relatări care circulau doar în culisele agenţiei de presă Agerpres. Urmariti imagini filmate cu o camera ascunsa in timpul invaziei din Praga.
 
Povestea intrarii tancurilor sovietice in Praga ajunge in variante diferite in Romania: una, cruda si teribila, pentru uzul oficialilor si una, coafata, pentru popor
Povestea intrarii tancurilor sovietice in Praga ajunge in variante diferite in Romania: una, cruda si teribila, pentru uzul oficialilor si una, coafata, pentru popor
În timpul invadării Cehoslovaciei din august 1968, una dintre transmisiile radio ale corespondentului Cristian Popişteanu s-a oprit brusc înaintea formulei de încheiere. „S-a tăiat legătura şi o voce din studio a repetat la nesfârşit: «Alo, Praga! Alo, Praga! Am pierdut legătura cu corespondentul nostru»“, spune pentru Cotidianul Dorin Matei, redactor-şef al revistei „Magazin istoric“, căruia Popişteanu i-a povestit ulterior că mama sa aproape făcuse infarct când ascultase intervenţia.

„S-a creat un moment de extraordinară tensiune. Era prima oară când auzeai pe posturile româneşti o asemenea poveste de război“, explică istoricul. „Povestea acestui episod am aflat-o de la Eugen Preda (n.r. - comentatorul radio care a ţinut legătura cu Popişteanu din ţară) prin 1988.“ Preda asistase la o scenă deosebită la radioul parizian în mai ’68, în calitate de corespondent: „Ca să mărească dramatismul unor transmisii, cei din studio întrerupeau brusc legătura şi spuneau: «Am pierdut legătura cu corespondentul nostru»“.

Întors în ţară, Preda le-a împărtăşit experienţa şi colegilor săi, iar unul dintre ei a băgat-o bine la cap. „În timp ce Popişteanu făcea această transmisie, Preda şi-a dat seama spre final că totul mergea bine şi a ieşit pe hol, unde erau difuzoare puse, să fumeze o ţigară. Deodată s-a tăiat brusc transmisia şi l-a auzit pe colegul din studio spunând că s-a pierdut legătura cu Popişteanu. «Am crezut că înnebunesc», a spus Preda, luându-l imediat la rost pe colegul său. Acesta s-a apărat spunându-i că el îi povestise că aşa fusese şi la Paris“, dezvăluie Dorin Matei culisele uneia dintre cele mai cunoscute transmisii radio din comunism.

Presa oficială supusă Partidului Comunist Român (PCR) a ţinut poporul într-o tensiune permanentă pe parcursul evenimentelor cehoslovace, ascunzând motivele invaziei, numele ţărilor ocupante şi pericolul pătrunderii trupelor sovietice în România în spatele unor sintagme precum „încălcarea suveranităţii naţionale“ şi „amestecul în treburile interne“ şi al corespondenţelor trunchiate de oficiali.

Ţările invadatoare erau fixate în presa centrală românească doar prin formularea „cinci ţări ale Pactului de la Varşovia“, existând numai câteva indicii pentru identificarea lor indirectă. Totodată, s-au făcut doar câteva trimiteri la „ciocnirile violente“ şi la împuşcăturile de pe străzile Cehoslovaciei, soldate cu „numeroase victime“ şi „serioase pagube materiale“, care au sporit misterul şi dramatismul.

De cealaltă parte, Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi cei mai apropiaţi se bucurau de o informare completă cu privire la şenilele de tancuri ce zdrobeau tinerii praghezi, primind la ceas de taină buletinele informative de uz intern ale agenţiei de ştiri Agerpres. Mai precis, o preţioasă cronică cehoslovacă ferită de ochii populaţiei, ce traduce o realitate sângeroasă întinsă pe trei zile, cu oameni schilodiţi de obuze şi ucişi de rafale de mitralieră, cu tramvaie în flăcări şi ambasade asediate, cu variate cifre ale morţilor, răniţilor şi ale efectivelor militare angrenate. În plus, corespondenţii Agerpres aduceau lămuriri destul de clare privind motivul invadării şi al condiţiilor impuse de URSS Cehoslovaciei în vederea retragerii trupelor, forţele ocupante fiind clar nominalizate.

Cotidianul a monitorizat ediţiile cotidienelor „Scânteia“, „România liberă“ şi „Scânteia Tineretului“ şi pe cele ale revistelor săptămânale „Contemporanul“, „Gazeta literară“ şi „Lumea“ din perioada 22-30 august 1968, precum şi buletinele de uz intern ale Agerpres din 21-25 august, pentru a arăta evoluţia invaziei în Cehoslovacia aşa cum a fost ea prezentată şi oficial, şi în spatele cortinei.

În zilele de 22 şi 23 august 1968, paginile întâi ale ziarelor oficiale româneşti clocotesc în jurul acestui subiect. Informaţiile sunt prezentate uniformizat, iar filele ziarelor sunt înţesate de mesajele de simpatie ale populaţiei faţă de cauza cehoslovacă şi de corespondenţe trunchiate de la faţa locului. Apogeul relatărilor din Cehoslovacia e atins spre sfârşitul lui august 1968, când se încheie Acordul de la Moscova.

La 22 august, în cele trei cotidiene tronează un decret pentru convocarea sesiunii extraordinare a Marii Adunări Naţionale. Dedesubt, centrat cu litere de-o şchioapă, stă comunicatul ce anunţă şedinţa comună a Comitetului Central (CC), Consiliului de Stat şi Guvernului din ziua precedentă. Aici, Ceauşescu a informat „despre situaţia deosebit de gravă creată ca urmare a pătrunderii forţelor armate ale unor ţări socialiste“ în Republica Socialistă Cehoslovacă (RSC), anunţând poziţia Republicii Socialiste România (RSR), pentru care a fost convocată sesiunea extraordinară: „(...) reprezintă o încălcare flagrantă a suveranităţii naţionale a unui stat socialist frăţesc, liber şi independent“.

Urmează, în centrul paginii, discursul lui Ceauşescu din 21 august pe această temă, „în faţa a peste 100.000 de bucureşteni“ care au auzit comunicatul la radio şi care au înecat Piaţa Palatului, în jurul orei 11.00 dimineaţa, pentru a-şi exprima adeziunea faţă de poziţia PCR. Cuvântarea este însoţită de reportaje ce iau pulsul pieţei, acolo unde domneşte o „profundă solidaritate (...) faţă de oamenii muncii din Cehoslovacia şi ai Partidului Comunist din Cehoslovacia“, după cum scrie „Scânteia“.

Buletinele de uz intern Agerpres din 21 august întregesc peisajul primei zi de invazie cu amănunte tăinuite de presa oficială. „În cursul dimineţii zilei de 21 august (...), trupe ale forţelor armate ungare, alături de ale altor ţări participante la Tratatul de la Varşovia, au trecut graniţa RS Cehoslovace la cererea unor conducători de partid şi de stat, în vederea apărării cuceririlor socialiste împotriva unor intervenţii din lăuntrul şi din afara hotarelor ţării, pentru apărarea unităţii trupelor socialiste din rândul cărora nu vor admite smulgerea nici unei ţări“, relatează corespondentul Alexandru Pintea.

Statele invadatoare sunt menţionate făţiş. „S-a transmis (n.r. - către populaţia cehoslovacă) (...) un extras amplu din comunicatul agenţiei Tass (n.r. - agenţie de ştiri rusească) despre intrarea, în noaptea de 21 august, a trupelor sovietice, poloneze, ungare, bulgare şi din RDG în această ţară socialistă“, potrivit unui comunicat AFP, preluat de Agerpres.

Ambasada elveţiană la Praga reclamă „focuri puternice de armă“ în Capitală, potrivit Agerpres, iar corespondentul Eugen Ionescu semnalează rezistenţa opusă de localnici şi apariţia victimelor. „La ora 7.30 a fost ocupată preşedinţia republicii. La această oră a apărut ediţia specială a ziarului «Rude Pravo». Ea este smulsă literalmente din mâini. Oamenii sunt consternaţi, au lacrimi în ochi.

În acest moment se anunţă că Aleksander Dubcek s-a adresat din clădirea CC cetăţenilor cehoslovaci rugându-i să păstreze calmul şi liniştea“, scrie corespondentul român. „Se trage cu mitralierele. Tancurile pătrund spre centrul Radioteleviziunii. Oamenii fug îngroziţi, strigând Dubcek, Svoboda. (...) La postul de radio care emite se aud împuşcături de mitralieră. Se anunţă că Ministerul de Externe a fost ocupat“, continuă el. După primele ore ale dimineţii, sediile instituţiilor de presă au fost ocupate în întregime.

În presa oficială, problema este tratată pe larg în numerele din 23 august. Cele trei cotidiene analizate reproduc pe pagina întâi, integral, „Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu“ cu ocazia sesiunii extraordinare a Marii Adunări Naţionale. Dictatorul etichetează invadarea Cehoslovaciei drept „o mare şi tragică greşeală“, fără a oferi alte amănunte despre evoluţia evenimentelor. Paginile finale ale ediţiilor din 23 august, de informaţii externe, se prezintă sub forma unui jurnal aproape în întregime cehoslovac, cu informaţii preluate de la postul de radio Praga liberă sau de la Agerpres.

Aleksander Dubcek este confirmat în funcţia de prim-secretar al PCC, dar şi arestat şi transportat „într-o direcţie necunoscută“. În Cehoslovacia sunt interzise difuzarea „oricărei literaturi şi manifeste“ şi „circulaţia de la căderea serii până la ora 5.00 am“. Guvernul cehoslovac adoptă o declaraţie în care cere celor „cinci ţări ale Tratatului de la Varşovia“ retragerea trupelor, rezolvarea problemelor de aprovizionare a populaţiei sau încetarea actelor de violenţă şi a distrugerii imobilelor. Apar descrise proteste ale „mişcării comuniste şi muncitoreşti“ în Finlanda, Cuba şi Belgrad faţă de evenimentele din Cehoslovacia, Partidul Comunist Francez, guvernul britanic şi cel suedez exprimându-şi, la rândul lor, dezaprobarea.

Totodată, reprezentanţii SUA, Canadei, Franţei, Danemarcei şi Braziliei cer Consiliului de Securitate al ONU să adreseze URSS un apel urgent de a-şi evacua trupele din Cehoslovacia, fiind pentru prima dată când este numită pe faţă, în presa oficială, una dintre forţele ocupante.

Pe ultima pagină a ediţiei „Scânteia Tineretului“ din 23 august, Eugen Ionescu oferă puţin din atmosfera cehoslovacă, învăluită în greve de protest şi incidente misterioase: „(...) în unele localităţi se semnalează în continuare incidente. (...) Astăzi, între orele 12.00 şi 13.00 a avut loc în aproape întreaga Cehoslovacie o grevă generală de protest. La Kosice a fost decretată starea de asediu. (...) Pe străzi se demonstrează în favoarea eliberării conducătorilor cehoslovaci şi împotriva prezenţei trupelor străine. (...) Pe străzile Letnei, în apropierea clădirii Ministerului de Interne, cetăţenii au scris pe pavajul străzilor, cu litere mari, albe, cuvântul «Dubcek»“.

De cealaltă parte, buletinele de uz intern ale Agerpres din 22 august continuă relatările violente ocolite de ziarele centrale. Se anunţă ocuparea agenţiei CTK de către trupele străine, iar o ştire preluată tot din noaptea zilei de 21 august de la Radio Europa Liberă informează că „cel puţin opt persoane au fost omorâte şi alte 180 rănite în diferitele incidente dintre populaţia civilă şi forţele de ocupaţie“.

Pe 22 august, ora 7.15, Eugen Ionescu relatează: „După cum anunţă postul de radio Praga (...), cei patru membri ai Prezidiului CC al PCC (Dubcek, Smrkovski, Kriegel şi Spacek) (...) sunt arestaţi“. O ştire preluată de la AFP anunţă că la ora 10.15 au început şi arestări ale unor scriitori, ziarişti şi artişti „(...) operate (...) de membrii poliţiei cehoslovace care s-au pus la dispoziţia ocupanţilor“. Totodată, agenţia de ştiri Taniug, citată de Agerpres, calculează 250.000 de soldaţi străini şi peste 500 de tancuri pe teritoriul Cehoslovaciei. „Oamenii muncii“ din RS Moldovenească salută „sprijinirea frăţească“ a cehoslovacilor oferită de „cele cinci ţări, inclusiv ajutorul militar“, conform postului de radio Moscova.

Ziua de 24 august aduce în prima pagină a celor trei cotidiene oficiale un text despre vizita în RSR a vicepremierului cehoslovac Otta Sick şi a preşedintelui Comisiei de Stat a Planificării, Frantisek Vlasak, fără a fi oferite însă alte amănunte. Pe pagina şapte a ziarului „Scânteia“ apare o rubrică cu titlul „Profundă îngrijorare în mişcarea comunistă şi muncitorească“, în care conducătorii PC din Iugoslavia, Austria, Italia, Franţa, Elveţia, Suedia şi Chile îşi exprimă dezaprobarea faţă de pătrunderea „trupelor străine“ în Cehoslovacia.

Ultimele pagini sunt dedicate din nou episodului tensionat. Preşedintele RSC, Luvik Svoboda, încearcă fără succes, la Moscova, o soluţionare a crizei, programând o întâlnire cu „cei mai înalţi reprezentanţi ai URSS“. Cesmit Cisar, preşedintele Consiliului Naţional Ceh, arestat pe 21 august, reuşeşte să evadeze, trecând în fruntea unei mişcări ilegale. Consiliul de Securitate al ONU votează un proiect de rezoluţie ce condamnă intervenţia armată asupra Cehoslovaciei, anulat însă de vetoul opus de URSS. În ultima pagină din „Scânteia“ din 24 august, Eugen Ionescu revine cu o cronică pragheză privind starea de asediu: „În oraş se aud împuşcături. Devine cunoscut că în Boemia de Nord s-au înregistrat ciocniri violente între populaţie şi trupele de ocupaţie“.

Începând cu 25 august, invadarea Cehoslovaciei din presa oficială se mută înspre ultima pagină, cea de ştiri externe, unde sunt amintite fără nici un detaliu suplimentar discuţiile purtate la Moscova între delegaţia cehă, condusă de preşedintele Svoboda, şi oficialii ruşi, desfăşurate într-o atmosferă „sinceră, tovărăşească“. Între timp, minerii cehoslovaci organizează greve de protest, iar Prezidiul Consiliului Naţional Slovac anunţă că va sprijini doar organele legale ale Cehoslovaciei.

„Scânteia Tineretului“ şi „România liberă“ publică şi o corespondenţă de la Eugen Ionescu, care evocă elicopterul militar „străin“ ce a răspândit deasupra Pragăi foi volante cu declaraţia „guvernelor celor cinci ţări membre ale Tratatului de la Varşovia“. „Declaraţia încerca să explice motivele care au dus la prezenţa militarilor străini în Cehoslovacia. Oamenii le ridicau, le citeau, apoi le rupeau şi dădeau din mână. Ei cunosc mai bine situaţia reală din Cehoslovacia“, scrie aluziv Ionescu, adăugând că mii de oameni aderă la PCC şi că se fac colecte benevole pentru finanţarea sa la care se angrenează şi nemembrii de partid.

Pe 24 august, ziarul „Vecerni Praha“, apărut în ediţie ilegală şi citat în buletinele de uz intern ale Agerpres, semnalează noi cifre: 20 de morţi şi 30 de răniţi de la începerea ocupaţiei, iar agenţia americană United Press International descrie că „echipajele tancurilor sovietice au deschis foc cu puştile şi revolverele împotriva praghezilor sfidători din Piaţa Vaclav“.

Pe de altă parte, ziarul „Daily Telegraph“ anunţă concentrări de trupe sovietice şi bulgare la frontiera României, informaţie omisă de presa oficială. AFP stabileşte efectivele forţelor de invazie la 200.000 de soldaţi, dintre care 180.000 de sovietici, pe baza cifrelor date de serviciile de comunicaţii ale guvernului american. „Cât despre armata cehoslovacă, ea are un efectiv de 175.000 de oameni.“ Intervine şi Eugen Ionescu cu relatări ce nu i-au apărut în presa centrală, legate de începerea normalizării situaţiei din Praga: „Clădirea Muzeului Naţional este ciuruită de gloanţele mitralierelor. (...) O clădire alăturată sediului Radiodifuziunii este practic distrusă. (...) La Praga, trupele deţin încă punctele-cheie. Peste poduri şi în faţa instituţiilor centrale circulaţia a început să se desfăşoare parţial. Cozile la magazinele alimentare şi de legume se micşorează“. În plus, trupele invadatoare ocupă CC şi Comitetul regional PCC.

Pe de altă parte, Reuters, citată de Agerpres în buletinele de uz intern din 24 august, informează că „surse cehoslovace din Moscova afirmă că diplomaţii cehoslovaci sunt optimişti în ce priveşte rezultatul convorbirilor“ de la Moscova. Eugen Ionescu enumeră şi eventualele condiţii trasate de pe urma discuţiilor, citând „surse comuniste bine informate“: „URSS ar recunoaşte din nou conducerea partidului şi a guvernului dinainte de operaţiunea militară, dar ar obţine: staţionarea trupelor celor cinci state de-a lungul frontierelor occidentale, restabilirea cenzurii, oprirea acţiunii de democratizare la nivelul lunii mai 1968“.

Totodată, corespondenţii George Ionescu şi Cristian Popişteanu scriu despre „îngrijorarea poporului cehoslovac faţă de posibila intervenţie împotriva României, de altfel anunţată des în ultimele emisiuni ale postului de radio cehoslovac. Se vorbeşte despre concentrări de trupe la graniţa cu URSS. Aproape 400 de tancuri“.

Pe 26 august, paginile de politică externă ale celor trei cotidiene centrale sunt sărace în ştiri legate de Cehoslovacia. În ziarul „Scânteia“ este anunţată doar continuarea discuţiilor de la Moscova. În „România liberă“ nu apare nici o informaţie despre situaţia cehoslovacă. Iar o zi mai târziu, pe ultima pagină a celor trei cotidiene este anunţată solidaritatea PC Francez. În schimb, ediţia clandestină a „Lidova Demokracie“ din 25 august vorbeşte în buletinele de uz intern ale Agerpres de 500.000 de soldaţi în rândul forţelor de ocupaţie.

În aceeaşi zi apar şi în buletinele Agerpres primele semne de normalizare la Praga: „(...) s-a constatat o oarecare decongestionare a străzilor principale pe care a fost, pentru prima dată de la 21 august, reluată în mod aproape normal circulaţia tramvaielor. (...) Sâmbătă, din nou asupra Pragăi s-au revărsat din elicoptere afişe ale forţelor ocupante. Cu aceeaşi repeziciune cu care erau lansate, manifestele erau adunate de populaţie şi rupte în bucăţi sau arse“.

Ziua de 28 august dedică ultima pagină a ziarelor centrale Acordului de la Moscova. Abia acum sunt menţionate în presa oficială românească, dar indirect, pentru prima dată în şase zile, celelalte patru state din Pactul de la Varşovia care au invadat teritoriul Cehoslovaciei. Mai precis, cele trei ziare scriu că URSS a ţinut ca la discuţii să participe şi reprezentanţi ai Bulgariei, Ungariei, RDG şi Poloniei.

Pe 29 august, prima pagină a celor trei cotidiene reproduce declaraţia Comitetului Executiv al CC al PCR, emisă pe 28 august, care consideră „de cea mai mare importanţă retragerea trupelor celor cinci state în cel mai scurt timp“. Paginile finale sunt presărate cu noi apeluri la calm lansate de oficialii cehi înspre populaţie, mesajul de laudă al preşedintelui Svoboda privind calmul, echilibrul şi fermitatea armatei cehoslovace pe timpul ocupaţiei militare şi cuvântarea lui Oldrich Cernik, premierul RSC, care anunţă reînceperea activităţii organelor legale ale statului şi faptul că la Moscova au fost discutate principiile retragerii trupelor străine.

Pe 30 august, corespondenţii Dumitru Tinu şi Eugen Ionescu consemnează de la Praga, în ziarul „Scânteia“, reluarea activităţii în rândul populaţiei capitalei: „(...) Se spală vitrinele, se curăţă zidurile de afişele ce acoperiseră întregul oraş cu o mantie pestriţă. (...) La Praga şi în alte oraşe şi localităţi a început retragerea din zonele de centru a tancurilor şi carelor de luptă, maşinilor blindate şi automitralierelor. (...) Pe Vinohrad, unde se află sediul Radiodifuziunii şi unde au avut loc evenimente tragice, circulaţia a fost reluată. (...) Miercuri, în primele ore ale dimineţii, s-au deschis din nou uşile magazinelor. (...) A reînceput munca în multe întreprinderi şi instituţii. (...) Deşi există manifestări din care nu rezultă acceptarea unanimă de către populaţie a Acordului de la Moscova, majoritatea poporului este decisă să urmeze apelul la calm şi stăpânire de sine“.

Dezaprobare moderată faţă de URSS şi pro Cehoslovacia

Invadatorul colectiv, cu URSS în frunte, apare în limbajul jurnalistic oficial drept un defăimător misterios al libertăţii şi independenţei. Deşi ziarele centrale condamnă cu severitate gestul statelor invadatoare, prin formulări de genul „pătrundere ilegală“ şi „mare şi tragică greşeală“, reproduse din discursul lui Ceauşescu, identitatea lor este tăinuită, la fel şi crimele înfăptuite în rândurile populaţiei cehoslovace.

De cealaltă parte, invadatul apare drept „poporul frate cehesc“, în sprijinul căruia au fost publicate pagini întregi de mesaje de simpatie şi solidaritate venite de la diverse organizaţii şi instituţii ale României şi din partea unor academicieni, scriitori şi artişti, ţărani şi muncitori. Iar pentru a întări sprijinul acordat „fraţilor“ cehoslovaci, ziarele oficiale au omis poziţia de aprobare a ţărilor arabe, Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti sau a Argentinei şi Africii de Sud faţă de invazie, prezentată în buletinele de uz intern ale Agerpres, făcând referire doar la comuniştii din diferite state care au susţinut cauza Cehoslovaciei.

Săptămânalele păstrează misterul 

Presa săptămânală analizată de Cotidianul, mai precis revistele literare „Gazeta literară“ şi „Contemporanul“ şi săptămânalul „Lumea“, s-au rezumat la a prezenta în cele două numere ale lunii august comunicatul privind poziţia României faţă de invadarea Cehoslovaciei, cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu din Piaţa Palatului şi Declaraţia Marii Adunări Naţionale, precum şi mesajele de adeziune ale unor instituţii şi oameni de cultură, printre care Nichita Stănescu şi Eugen Barbu. „Lumea“ a publicat şi două cronici pragheze, realizate de corespondentul Cristian Popişteanu, în care nu este deloc specificată violenţa invaziei, ci doar „atmosfera de nesiguranţă şi dezorientare“ iniţială în rândul populaţiei cehe şi apoi normalizarea situaţiei.

Urmariti imagini filmate cu o camera ascunsa in timpul invaziei din Praga la: http://www.tvr.ro/articol.php?id=17576&c=2009
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

13 comentarii

 
1
AVP comment: 21-Aug-2008 21:14
Eliberarea orasului Praga
Spre sfarsitul anilor 70, am vizionat la un cinema de pe bulevardu Gheorghe Gheorghiu-Dej (care dupa Revo va redeveni Carol I) un filmuletz pe care la inceput il priveam siderati, eu si vecinu meu de scaun, Matei Visniec, nepricepand cum de scapase de coltii Cenzurii spumoasa si taioasa parodie a operatiunii de invadare a Cehoslovaciei din august 1968... Visniec, cel putin, a tinut-o tot timpul filmului (care se numea bascalios "Eliberarea orasului Praga") in chitzcaieli infundate, ceea ce la el era semnul unei admiratii extreme, iar putinii spectatori din jur ai matineului, cei care mai pricepeau cate ceva din bascalia de pe ecran, priveau muti... Dupa spectacol, am conchis impreuna cu amicul Matei ca filmul va fi interzis in cel mai scurt timp si asa a fost: de-atunci n-am mai auzit de el nici pana azi...:) Si de fapt, a egzistat vreun filmulet cu acest nume, sau ba... ?! :oops
2
ques 21-Aug-2008 23:00
admirabil
efortul de documentare al jurnalistilor Cotidianului.

Astept cu nerabdare descrierea momentului cînd rusii au intrat în Romania si niste poze cu cei care au calarit tancul si poporul pîna'n '65.
3
Pintea Viteazul 21-Aug-2008 23:18
Unde e manipularea?
Ceausescu nu era pregatit pentru o manipulare a evenimentului in favoarea sa. A facut ce a facut din convingere, stiind ca daca va aproba, chiar si tacit, interventia, se va crea un precedent primejdios. Poti spune ce vrei despre Ceausescu, dar nu poti nega faptul ca a fost un mare patriot, un mare roman.
4
radubu 22-Aug-2008 00:43
Maaare patriot!
Pai, viteazule Pintea, eu nu stiu exact cat de patriot era Ceausescu, dar vine pana la mine vine un miros de securist! Si am senzatia ca vine de la tine!
Si ma mai mir ca il detesti pe Basescu! Oare sa te intreb daca ai votat cu Iliescu? Nu te mai intreb. E de la sine inteles.
5
Pintea Viteazul 22-Aug-2008 02:15
Nu-i treaba magarului
radubu (22-Aug-2008 00:43)
Maaare patriot!
Pai, viteazule Pintea, eu nu stiu exact cat de patriot era Ceausescu, dar vine de unde beau oile apa. Vezi-ti de viata ta de mizerie!
6
Pintea Viteazul 22-Aug-2008 02:16
Si sa nu uit,
radubu (22-Aug-2008 00:43)
Maaare patriot!
Pai, viteazule Pintea, eu nu stiu exact cat de patriot era Ceausescu, dar vine studiaza intre timp si putina istorie, daca vrei sa faci conversatie cu mine.
7
akmro 22-Aug-2008 07:59
Alo, domnii deontologi de la Cotidianul?
Bai fratilor, dar unde-s documentele alea senzationale cu care ne amenintati la inceputul saptamanii? Ca in afara de cateva cupiuri de presa si pasaje expirate din Tismaneanu nu am citit nimic. Pai voi asa credeti ca se trateaza un subiect istoric? Ha-ha-ha! Vedeti ca in curand va taie Wind of FNI banii.
8
radubu 22-Aug-2008 08:27
Chiar?
Pintea Viteazul (22-Aug-2008 02:15)
Nu-i treaba magarului
de unde beau oile apa. Vezi-ti de viata ta de mizerie! Oare cum ai aflat de viata mea de mizerie? Ai tu un al "paispelea" simt si cu ajutorul lui ti-ai dat seama ce aurolac sunt? Cum ies eu de dimineata cu sticla de votca din boscheti? Cum ma refugiez noaptea intr-un internet cafe pentru a-l necaji pe marele Pintea? Sau ai vazut toate astea in cristalinul Mamei Omida?
9
radubu 22-Aug-2008 08:32
Hai nu ma innebuni!
Pintea Viteazul (22-Aug-2008 02:16)
Si sa nu uit,
studiaza intre timp si putina istorie, daca vrei sa faci conversatie cu mine. Si ce anume ar trebui sa studiez din istorie, marite Pintea? Sa iau cartea de istorie de a cincea, editia ceausita din '77? Ori crezi ca ar fi mai nimerita cartea de a opta din '80?
Ori mai bine spune-mi tu o sursa ceausista patriotica sa imi adap spiritul! Crezi ca un studiu combinat al manualelor de istorie din vremea lui Ceasca si a manualului de constitutie al RSR mi-ar rezolva problema?
10
KTLiN 22-Aug-2008 11:20
Ceausescu, mare patriot & roman????
HMMMM....curios....
11
Pintea Viteazul 22-Aug-2008 13:31
Daca nu stii
radubu (22-Aug-2008 00:43)
Maaare patriot!
Pai, viteazule Pintea, eu nu stiu exact cat de patriot era Ceausescu, dar vine cat de patriot era, ce rost are sa discuti cu mine? Daca spui cuiva despre partile bune ale dictatorului nu inseamna ca sunt securist. Adevarul ca nici nu am secure. Am numa' firiz.
12
ellena 23-Aug-2008 23:07
Pai cum sa nu fie patriot?
radubu (22-Aug-2008 00:43)
Maaare patriot!
Pai, viteazule Pintea, eu nu stiu exact cat de patriot era Ceausescu, dar vine Vorbea cineva mai bine ca el limba romana? Ia amintiti-va, daca aveti virsta, um spunea paduchele ajuns in fruntea tarii_ Hotaririli, picerili".
La noi in scoala era un citat, cica din Ceausescu, care zicea cam asa " sint fiu de taran, am fost muncitor, am ajuns intelectual".
Ei bine, daca n-ar fi trebuit ucis in legitima aparare de poporul roman aspupra caruia cel votat cu 99% a deschis focul, trebuia ucis pentru cum stilcea limba romana, analfabetul lu' ta'su si ma'sa.
13
serban_picanta 24-Aug-2008 11:08
Ceausescu 68
In 1968 Nicolae Ceausescu a fost un om curajos dar nu un patriot. Un veritabil patriot ar fi profitat de popularitatea si puterea castigata in acei ani si ar fi democratizat realmente Romania. A avea curaj nu-i necesar obligatoriu sa fi patriot si mai ales inteligent. Faptul ca s-a inconjurat de mediocriti in loc de oameni luminati demnstreaza prostia care l-a ucis. Comunismul nu se poate reforma si nici macar ameliora. A avut ocazii multiple sa paraseasca puterea dar n-a facut-o, a facut numai tampenii, le-a luat Romanilor si painea si circul.
Pentru relele si crimele lui s-a condamnat singur dar a murit demn. Curajos dar comunist inseamna dobitoc !
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI