Home » Arte & Popcult » Teatru » Cu vinul nu e de glumit

Când frigul începe deja să „strângă“, Alexandru Dabija pare a zice

Cu vinul nu e de glumit

22 Oct 2009 Gabriela Lupu | 1 comentarii | 1165 vizualizari
Rating:
6 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Festivalul de Teatru de la Piatra Neamţ destinat producţiilor tinerilor artişti a fost deschis cu premiera unui veteran, prezentată în afara concursului: „Cu dragostea nu-i de glumit“ de Alfred de Musset, în regia lui Alexandru Dabija.
 
Actorii Teatrului Tineretului din Piatra Neamt iau in serios dragostea si vinul
Actorii Teatrului Tineretului din Piatra Neamt iau in serios dragostea si vinul
Spectacolul, montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, este o reconstruire vioaie a unui text din 1834, din adolescenţa teatrului, montat într-o cheie ironică modernă, păstrând totuşi forma „dulcelui stil clasic“. Departe de a fi unul dintre cele mai bune spectacole ale lui Dabija, „Cu dragostea nu-i de glumit” le dă un larg teren de joacă (cam cât Pipera) unor actori comici precum Cezar Antal şi Tudor Tăbăcaru care se întrec în giumbuşlucuri şi-n comicării. Ei joacă două feţe bisericeşti ce-şi duc viaţa numai în chiolhanuri şi-n beţii, doi popi intriganţi, turnători, avizi de plăcerile trupului şi de putere.
 
Rolurile le-au venit mănuşă lui Antal şi lui Tăbăcaru care au jucat cu o plăcere nebună, ei reuşind să fie cei mai convingători beţivi văzuţi în ultimii ani pe scenele noastre. Iar modul în care cel dat afară de la masa bogaţilor se uită pe gaura cheii cu ochii arzând de dorinţă (privind claponii fripţi cu mai multă patimă decât ar privi pulpele unei femei) şi prezintă, într-un adevărat joc sado-maso, întregul meniu i-a provocat publicului un gol puternic în stomac. Cei doi actori i-au făcut astfel poate un deserviciu moralistului de Musset, pentru că atitudinea lor nu numai că nu te umple de „mânie proletară“ (ia, uite-i şi pe ticăloşii ăştia ipocriţi care se îmbuibă ca porcii, profită de pe urma inocenţei plebei, împrăştiind neagra ignoranţă şi opiul popoarelor etc.), ba chiar îţi devin cele mai simpatice personaje. Ce dacă acei preoţi sunt beţivi, ipocriţi şi curvari? Sunt atât de drăguţi că nu ai cum să te superi pe ei.
 
Dragostea, cu jocurile ei pe cât de copilăreşti pe atât de periculoase, ce se află în centrul acţiunii, devine mult mai puţin interesantă pentru spectatori faţă de saga celor două puşlamale popeşti. Se pupă sau nu se pupă cei doi, de fapt trei, îndrăgostiţi? Se iubesc, nu se iubesc? În doi, în trei? Toate astea-s mai puţin palpitante decât drumul celor doi „prea cucernici“ părinţi până la bucătărie şi înapoi.
 
O găselniţă interesantă a lui Alexandru Dabija a fost introducerea unui fel de cor: trei fete (bătrâne, după cum se prezintă chiar ele, interpretate de Cătălina Ieşeanu, Nora Covali şi Ecaterina Hâţu) şi un bărbat (Ionuţ Cucoară). Corul reprezintă, desigur, „opinia publică“. În permanent cu paharele pline de vin, golindu-le şi umplându-le „fără număr, fără număr“, „conştiinţa“ comunităţii este mereu cherchelită. Gureşe şi slobode la gură, cele trei „iele“ bete comentează acţiunea, pun sare pe foc şi bârfesc ca ţaţele la poartă. O mică tragedie în amor constituie o adevărată mană cerească pentru obşte care are astfel un nou motiv de a se aduna, de a cleveti şi de a mai da pe gât un păhărel-două-trei. Tandru cu făptura umană şi cu toate slăbiciunile ei, Alexandru Dabija pare a spune: „Da, domnule, cu dragostea nu-i de glumit, mai ales dacă dragostea asta e pentru un vin bun, băut de la gheaţă sau fiert, în funcţie de anotimp, dulce dezlegător de limbi şi aprig dătător de patimi amoroase“. Cele mai triste personaje din piesă au fost chiar îndrăgostiţii. Şi ştiţi de ce? Pentru că n-au băut şi ei tot spectacolul măcar un pahar, acolo.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
iann t. 23-Oct-2009 13:46
intilnirea dlui dabija cu hamvas bela
Nostima cronica ta. La avertismentul dlui Dabija, cum ca nu e de glumit cu vinul, am si eu ceva completari. Un tinar din urbea mea, Hubbes Laszlo Attila, a tradus in ro celebra carte a scriitorului maghiar Hamvas Béla, Filosofia vinului/A bor filozófiája, traducere in care m/am implicat si eu in calitate de lector. Din pacate, cartea nu si/a gasit inca editorul roman, poate trece unul p/acilea si rindurile mele ii trezesc cheful de a/i cinsti pe romani in vremuri de criza cu un eseu despre ceea ce Hamvas numeste a fi bautura divina. Hamvas are pretentia ca prin Filosofia vinului ii ofera cititorului sansa de a descoperi calea spre "religia cea buna", adica spre acele momente cind descoperi adevarul si frumusetea vietii in orice – in pietre sau in stele, in savoarea fructelor sau in parfumul unei femei, in sunca pregatita sau intr/un pahar de vin. Altfel spus, cine este capabil a descoperi adevarul si frumusetea vietii in dragoste, mincare si vin are o religie buna, caci este aproape de Dumnezeu. Filosofia vinului este la urma urmelor o carte despre gustul si mirosul vietii. Ca si Alexabdru Dabija, Hamvas ia in serios puterea miraculoasa a vinului si tot ce tzine de experienta senzoriala. BEA SI RESTUL VA ADUCE VINUL! - este ultimul cuvint al autorului catre cititor. Iar restul este plin de umor si este dar dumnezeiesc. Nu crezi, draga Gabriela, ca ultimul cuvint al lui Hamvas catre cititor poate fi si ultimul cuvint al lui Dabija catre spectator?
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI