Home » Arte & Popcult » Teatru » Cristina Modreanu, director artistic FNT: Teatrul ar trebui să locuiască într-un Stradivarius

INTERVIU cotidianul.ro
Cristina Modreanu, director artistic FNT: Teatrul ar trebui să locuiască într-un Stradivarius

29 Oct 2009 Magdalena Popa Buluc | 0 comentarii | 1932 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Interviul nostru îl are ca invitat pe criticul de teatru Cristina Modreanu, un pertinent analist care, în calitate de director artistic şi selecţioner unic al Festivalului Naţional de Teatru, ce se va desfăşura între 31 octombrie şi 8 noiembrie, ne prezintă noutăţile acestei a XIX-a ediţii.
 
Cristina Modreanu
O evaluare lucidă şi profesională a stării actuale a teatrului românesc. Nu pierdeţi ocazia de a face o cură de teatru, de a-i aplauda pe maeştri şi pe tineri, pe aceşti „nebuni“ ai scenei, de a fi părtaşi la râsul şi lacrimile lor.

Ediţia actuală este o colecţie de creaţii provocatoare, cu suflet şi mister, prin regizorii selecţionaţi: are şi clasici (Mihai Măniuţiu, Ion Caramitru, Cătălina Buzoianu, Tompa Gabor, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Dragoş Galgoţiu, Hausvater, Tocilescu, Felix Alexa, Gigi Căciuleanu, Petrică Ionesco), şi nume care construiesc teatrul viitorului, ca Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, Vlad Massaci, Theodor Cristian Popescu, Alexandra Badea ş.a, precum şi o serie de debutanţi. Care sunt noutăţile acestui an?

Poate cel mai greu pentru selecţionerul FNT - care este conceput ca evenimentul reprezentativ pentru mişcarea teatrală românească - este să reuşească echilibrul perfect între vechi şi nou, între clasic şi experimental, între „spectacole de actori“ şi „spectacole de regizor“. Trebuie să ţii cont când faci această selecţie şi de publicul căruia i te adresezi - în Capitală avem un public mai pretenţios, pentru că vede cele mai multe tipuri de spectacole, iar FNT are loc la Bucureşti -, dar şi de noile tendinţe pe care le sesizezi în materie de forme de spectacol, fiindcă ele dau tonul teatrului de mâine. Nu mai puţin trebuie să te gândeşti şi la un alt scop: acela de a oferi programatorilor internaţionali pe care îi chemăm la FNT o mostră cât mai variată din ceea ce înseamnă spectacologia românească azi, pentru a-i convinge să preia în festivalurile de care răspund cât mai multe producţii locale. Eu sunt de părere că publicul trebuie să fie şi provocat. Mi se pare că selecţionerul FNT, oricine ar fi el, este obligat să sprijine noile formule teatrale, în măsura în care le detectează, să contribuie la impunerea unor noi nume pe scena teatrală, să ajute cu toate mijloacele pe care le are la îndemână - şi are destule! - la circulaţia valorilor teatrului românesc în lume, dar şi la circulaţia valorilor străine în spaţiul autohton. De aceea începând de anul trecut am iniţiat o minisecţiune numită „Debut în FNT“, dedicată regizorilor aflaţi la început de carieră. Unul dintre cei invitaţi anul trecut, Răzvan Mureşan, revine acum cu un nou spectacol, dovedind că a trecut linia dintre „debutant“ şi „consacrat“ şi sper să se întâmple la fel şi cu Alexandru Mihăescu, David Schwartz, Felix Crainicu şi cu Bogdan Georgescu, debutanţii ediţiei 2009. Tot anul trecut am organizat primul „Romanian Showcase“, invitând aproape 60 de directori de teatre şi de festivaluri din lume să facă cunoştinţă cu teatrul românesc, mai degrabă absent din marile festivaluri. La capitolul noutăţi 2009 putem aminti „Opera Revival“, spectacole de operă montate de regizori de teatru, „Filmele în nocturnă“ despre personalităţi din teatrul lumii (proiecţii în fiecare seară la Cinematograful „Elvira Popescu“ de la Institutul Francez), precum şi „Ionesco Event“ - o serie de manifestări menite să sublinieze cât de vie este prezenţa acestuia în teatrul românesc.

Ai încercat să introduci un nou fel de a gândi fenomenul teatral. Cât de greu a fost într-un an de criză, în care toţi actorii români au acceptat să joace fără onorariu?

N-a fost uşor când am aflat la începutul anului că bugetul e mai mic cu 78 la sută decât în 2008! Dar stilul meu e departe de văicăreală. Prefer să văd în constrângerile de orice fel o provocare, un motiv de a reinventa lucrurile, de a găsi soluţii. Asta nu înseamnă că n-am luptat deschis, împreună cu echipa UNITER, care produce evenimentul, pentru a obţine „reparaţiile financiare“. Dar şi pe cele morale, datorate de finanţatorul principal, Ministerul Culturii, acestui important eveniment pe care l-a inventat şi l-a trecut pe lista sa de priorităţi. Când statul îşi uită priorităţile, n-avem scuze dacă îl lăsăm să uite! La fel, nu pot să nu folosesc orice prilej ca să subliniez cât de necesar este să ne aliniem la modul de funcţionare din Europa culturală, unde ne vrem/ne credem integraţi. Nu putem fi realmente partenerii unor instituţii europene câtă vreme marile noastre evenimente culturale nu beneficiază de o finanţare multianuală, care să le asigure coerenţă. Fără asta vom fi profund dezechilibraţi la fiecare criză şi vom perpetua la nesfârşit „modelul românesc al heirupului“, cu care ne salvăm, de fiecare dată, în ultimul moment. E o salvare conjuncturală, care lasă întotdeauna evenimentul în pierdere, iar echipa care îl organizează, epuizată! Din păcate, la noi e foarte greu să construieşti ceva şi ar trebui apreciat tocmai de aceea şi încurajat - în această ţară care nu e în stare să-şi construiască autostrăzile necesare - efortul celor care au reuşit să realizeze lucruri de durată în materie de cultură.

Festivalul cuprinde şi o serie de fenomene adiacente, precum conferinţe, dezbateri despre „Noua dramaturgie în teatrul britanic contemporan“, susţinută de Aleks Sierz, „Trei zile cu regizorul Richard Schechner“, profesor la New York University, „Teatrul românesc după 20 de ani“ sau cele despre actor şi regie ale reputatului critic, teoretician, eseist şi profesor George Banu, de la Paris, ori evenimentul „În laboratorul lui Jerzy Grotowski“, propus de Institutul Polonez, şi incitantele lansări de carte.

Cred că aceste evenimente dau o mai mare anvergură unui eveniment teatral, îl transformă într-o adevărată sărbătoare. Pentru oamenii din lumea teatrală, ele sunt absolut necesare - fiindcă e vorba despre o şansă de a se pune la curent cu ceea ce se întâmplă în profesiunea lor, cu noile cărţi, reviste, filme despre teatru, cu teoriile apărute şi care le influenţează arta. Pentru publicul larg, ele sunt un alt unghi din care să privească teatrul, scena în general, intrând cumva în culisele acesteia.

Te rog să ne faci o invitaţie. Ce ai alege din programul atât de divers al manifestării?

E foarte greu şi într-un fel ar fi nedrept. Le-aş recomanda, de exemplu, bucureştenilor să nu piardă ocazia de a vedea spectacolele din provincie, fiindcă vor avea surpriza să constate că teatrul de calitate nu îşi are singura capitală în Bucureşti - în FNT fiind invitate spectacole din Cluj, Timişoara, Tg.- Mureş, Braşov, Sf. Gheorghe. Pentru toţi cei invitaţi din ţară aş recomanda singurul spectacol din afara ţării, „Cântăreaţa cheală“ de Eugène Ionesco, în regia lui Jean-Luc Lagarce, produs de Compania „Les Intempestifs“, care deschide festivalul pe 31 octombrie, ora 19.00, la Teatrul Odeon. Apreciatul regizor ucrainean îndrăgostit de România Andriy Zholdak prezintă în premieră cel mai nou spectacol al său, „Prinţesa Turandot“, iar Andrei Şerban, un excepţional „Lear“.

Ca om de presă suferi pentru că tot mai rar apar rubrici culturale în ziare?

Când am preluat pentru un mandat de trei ani direcţia artistică a FNT m-am retras pe jumătate din presa cotidiană fiindcă ar fi fost imposibil să fac bine două lucruri. S-a întâmplat ca această semiretragere să coincidă cu un moment în care jurnalismul cultural a primit o lovitură nedreaptă din partea celor care iau decizii în redacţiile de la noi: cei care scriau despre evenimente culturale, chiar cei specializaţi de ani de zile, au fost daţi afară, iar rubricile culturale au fost rărite sau transformate într-un simulacru. Motivaţia este mereu „gustul publicului“, la care s-a adăugat mai nou „criza“. Cred că ambele sunt scuze penibile, care nu arată decât o derută cu privire la felul în care e gândit astăzi conţinutul ziarelor. Sigur, criza există, şi nu mă refer aici la aceea financiară, ci la aceea a mass-media, o criză despre care se vorbeşte peste tot în lume şi se scriu pagini întregi, fiindcă şi cele mai prestigioase ziare s-au confruntat cu ea. Dar nici unul dintre ele nu şi-a găsit „salvarea“ în excluderea paginilor de cultură. Atât presa anglo-saxonă, cât şi cea de limbă germană, nu mai spun de cea franceză sau cea italiană, au în continuare pagini specializate, suplimente culturale excelent gândite şi sunt convinsă că asta nu le cauzează pierderi, ci infinite beneficii. Mi-aş dori să atingem şi noi acest grad de civilizaţie cândva!

În această lume confuză, care sunt dezamăgirile tale?

Cred în omul de cultură care se hrăneşte din bucurii, nu din dezamăgiri. Când eşti în postura de a-i critica pe alţii, de a face alegeri care îi afectează - cum e şi selecţia unui festival -, cea mai mare greşeală ar fi să acumulezi frustrări care se pot face apoi simţite în deciziile tale. Sunt multe lucruri pe care le-aş vrea altfel: mi-aş dori ca spiritul critic constructiv să fie mai prezent în lumea noastră culturală, ca ideile să circule mai rapid şi să fie asimilate sau contestate efervescent, să simt o dinamică a acestei vieţi culturale...

Cum accepţi provocările vieţii şi la ce visezi? Cum ar arăta festivalul ideal?

Festivalul ideal ar fi o combinaţie între secţiunea „In“ de la Avignon, „Off“-ul de la Edinburgh şi „Showcase“-ul organizat anual de Festivalul Masca de Aur de la Moscova. Sunt evenimentele care reuşesc să obţină recorduri anuale de vânzări de bilete, deşi spectacolele sunt adesea şocante, experimentale, atrăgând publicul în aceeaşi măsură precum vedetele rock, de exemplu! Da, sunt locuri în lume unde teatrul, cu toată încărcătura lui de semnificaţii, care ne poate schimba în bine viaţa, e primit şi tratat ca o vedetă rock. În visele mele, un asemenea loc ar putea fi şi România.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI