Home » Home » Interviu » Cristian Mandeal: „Nu vreau să-mi apăr manageriatul cu CV-ul meu de dirijor“

INTERVIU cotidianul.ro
Cristian Mandeal: „Nu vreau să-mi apăr manageriatul cu CV-ul meu de dirijor“

12 Noi 2009 Magdalena Popa Buluc | 2 comentarii | 2252 vizualizari
Rating:
13 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Cristian Mandeal este unul dintre cei mai străluciţi muzicieni, unul dintre cei mai mari dirijori, un intelectual de rasă, un talent de mare amplitudine, ce face muzică cu eleganţă şi rafinament. A urmat cursurile de măiestrie ale lui Herbert von Karajan la Berlin şi ale lui Sergiu Celibidache la München. A colaborat cu orchestre de prestigiu din toată lumea în cele aproape 40 de ţări şi peste 30 de capitale ale lumii în care a fost la pupitru (Staatskapelle Dresden, Staatskapelle Berlin, Münchner Philharmoniker, Wiener Staatsoper, London Symphony Orchestra, BBC Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra - Liverpool, BBC Glasgow, Santa Cecilia Roma, Israel Philharmonic - Tel Aviv, Balşoi Teatr – Moscova, Gulbenkian Orchestra – Lisbon, Orchestrele Filarmonicilor din Tokyo, Helsinki, Bayreuth, Monte Carlo, Copenhaga, Haifa etc. Deţine funcţia de Principal Guest Conductor al Filarmonicii din Copenhaga, al Orchestrei Simfonice Euskadi din Spania, al orchestrei Halle din Manchester. Este preşedintele de onoare al Societăţii „George Enescu“ din Londra.
 
Cristian Mandeal
Cristian Mandeal
Sunteţi una dintre marile personalităţi ale baghetei şi în cei aproape 19 ani de când conduceţi Filarmonica şi 23 de ani ca dirijor permanent i-aţi dat strălucire, aţi fost un câştigător. Un scandal neaşteptat, de proporţii, a zguduit lumea artistică de la noi, după care aţi anunţat că părăsiţi atât pupitrul dirijoral, cât şi fotoliul de director general al Filarmonicii „George Enescu“. Ce a declanşat această avalanşă de proteste? Ce acuze vi s-au adus?

Cauzele sunt mai multe, dar principala rămâne cea salarială. Marile probleme financiare au început în 2008, prin abrogarea unei legi speciale pe care am obţinut-o în 2004. Este vorba despre Legea 102 pentru salarizarea specială a personalului artistic al Filarmonicii, prin care salariile de bază creşteau cu 50%, la ele raportându-se şi celelalte sporuri. Venitul devenea astfel aproape dublu faţă de cel al instrumentiştilor din alte orchestre. Anul trecut a fost votată însă o nouă lege a instituţiilor de teatru şi spectacol, Legea 353, sub a cărei incidenţă am intrat şi noi. În lipsa normelor ei de aplicare, odată cu 1 septembrie ne-am văzut coborâţi la salarii cu 35%, în medie, mai mici. De aici, proteste publice, care s-au concretizat printr-o campanie de presă pe care am dus-o eu însumi în calitate de manager. Am fost acuzat chiar de către ministrul de atunci al Culturii, Adrian Iorgulescu, că sunt cel mai mare sindicalist. Campania mediatică am purtat-o atât în calitate de director, care obţinuse condiţii de salarizare superioare, cât şi în calitate de dirijor, deci de coleg al instrumentiştilor cu care îmi exercitam profesia. În urnele speciale puse la dispoziţia publicului  s-au colectat sute de adeziuni de simpatie, precum şi zeci de scrisori de susţinere din partea unor personalităţi din ţară şi din străinătate. Toate susţineau cauza Filarmonicii „George Enescu“.

Înţeleg că v-aţi întors la o salarizare foarte proastă. Rezolvarea nu depindea de dumneavoastră, ci de legislaţie.

Sindicatul nu şi-a asumat riscul cheltuirii banilor pe care îi aveam. A preferat o salarizare scăzută, dar sigură. În felul acesta am ajuns până la Anul Nou, când Legea 353 şi-a primit în sfârşit normele de aplicare şi am putut reîncadra Filarmonica, pentru a doua oară, la un alt nivel de salarizare. O parte dintre noi (circa 60 de persoane) a pierdut mult la salariu, iar o altă parte, în schimb, a dobândit salarii mai mari. Nemulţumiri suplimentare s-au adunat în momentul în care, aplicând Legea 353, prin evaluarea calitativă impusă, au survenit diferenţe salariale notabile între instrumentişti, agravate şi prin factorul orgoliu al celor care n-au mai fost evaluaţi la maximum, ci mult mai nuanţat faţă de trecut. Situaţia s-a deteriorat şi mai mult în luna iunie, când, potrivit prevederilor legii, am fost obligaţi să încadrăm, pentru a treia oară, în decurs de un singur an, Filarmonica. La aceasta s-au adăugat şi animozităţile dintre Anda Petrovici, concertmaestru, şi orchestră.

Deşi Anda Petrovici este recunoscută drept un muzician de valoare, i se reproşează aroganţa.

Este o mare profesionistă, care are, din păcate, şi deficienţe de comunicare cu oamenii. A polariza însă problemele Filarmonicii, care numără 257 de membri, în jurul unei singure persoane, este absurd. De altfel, această problemă s-a şi rezolvat ulterior, doamnei Petrovici atribuindu-i-se noi sarcini de serviciu în cadrul Trioului PRO ARTE. Cu toate acestea, orchestra este în continuare nemulţumită, situaţia s-a agravat şi ameninţă să scape de sub control, pe fondul modului greşit de a înţelege democraţia în România. Aşa cum merge totul prost în ţară, la nivel guvernamental, aşa merge, prin reflectare, şi la nivelul unei instituţii: anarhia, lupta pentru putere, lipsa de recunoaştere a unei autorităţi, neînţelegerea specificului unei instituţii bugetare, subvenţionată din banul public... Parcă ne-am fi întors la anii de după revoluţie.

O altă învinuire care vi s-a adus a fost că aţi plecat foarte mult în străinătate, deşi aţi fost invitat ca dirijor. Dar orchestra este plătită din bani publici pentru a cânta în ţară, aşa cum afirma maestrul Ioan Holender.

Când am acceptat funcţia de director general, am condiţionat această gestiune de tandemul cu Nicolae Licareţ, ca director general adjunct, cu abilitatea de a mă înlocui în toate sarcinile mele. Plecările mele în străinătate ar trebui să fie un motiv de mândrie pentru Filarmonică. Mi s-a mai reproşat faptul că turneele Filarmonicii au fost condiţionate de prezenţa mea. Fals. Rareori a fost cerută Filarmonica cu alt dirijor.

Ceea ce se întâmplă acum este o răsturnare a piramidei cu capul în jos, aşa cum se întâmplă în întreaga societate românească. Enumeraţi-mi câteva dintre realizările obţinute de dumneavoastră ca manager.

Actualmente ne aflăm într-o situaţie de haos. Funcţionăm doar printr-un fel de surogat de legalitate. Director avem doar în persoana unui director interimar, aşa cum sunt eu, nu mai avem dirijor, pentru că a fost dat afară, nu mai avem concertmaestru. Nu vreau să-mi apăr manageriatul cu CV-ul meu de dirijor. Sub directoratul meu s-a refăcut Ateneul Român, timp de 12 ani, vreme în care această instituţie a funcţionat totuşi într-un regim de normalitate. Un alt succes a fost restaurarea capitală a orgii, care avea peste 70 de ani vechime. Au apărut ansambluri noi, cum este Orchestra de Cameră a Filarmonicii, care a primit distincţii în festivaluri din străinătate. A fost înfiinţat Romanian Brass Ensemble, formaţie de suflători de alamă, primul din România, condus de oboistul Adrian Petrescu. Trioul PRO ARTE, care funcţionează de 27 de ani, într-un regim nestatuat, a devenit un trio de stat. Totodată, am realizat prima discografie serioasă a instituţiei, prin Integrala lucrărilor simfonice şi vocal-simfonice de Johannes Brahms (9 CD-uri, prin Arte Nova BMG - Ariola) şi o Integrală a lucrărilor simfonice ale lui Enescu (7 CD-uri). Ne putem mândri cu o discografie care poate fi găsită pe piaţa mondială.

Dar despre turneele realizate în cele patru colţuri ale lumii, care au dus faima Orchestrei Filarmonice „George Enescu“, ce ne puteţi mărturisi?


Am realizat peste 30 de turnee, pornind din Portugalia şi ajungând în Singapore, Coreea şi Japonia, în cele mai prestigioase săli. În tot acest timp am realizat dotări cu cele mai moderne instrumente din banii obţinuţi tot sub direcţia mea. Nici un ban nu a fost oferit de Ministerul Culturii.

Nu sunt lucruri mici şi în contextul unei crize permanente a României nu a fost deloc uşor.

A fost refăcută biblioteca muzicală care a suferit nişte pagube uriaşe înainte de restaurarea Ateneului, fiind atacată de o ciupercă letală. Astăzi ea este adusă la zi, la un nivel european.

Ce se întâmplă cu melomanii care erau fericiţi să vă asculte la pupitrul acestei orchestre, cu cei care deja şi-au cumpărat abonamente? Să ne mai amintim faptul că în lume au mai fost asemenea scandaluri, cum s-a întâmplat cu Karajan, care, apoi, nu a mai avut aceleaşi legături cu orchestra, cu Muti la Scala din Milano şi chiar la Orchestra Radio cu Horia Andreescu. De pierdut au avut orchestrele şi publicul. S-au sistat multe dintre contracte, o bună parte din realizarea discografiilor, ba chiar au scăzut şi veniturile celor din orchestră.

În ultimii ani, numărul de spectatori a crescut enorm. Am dat drumul tinerilor să intre în sală fără bilete. (Chiar dacă am riscat, pentru că sunt şi primul pompier al Ateneului.) E frumos când o sală e înţesată. Datorită unui PR modern, oferta culturală şi veniturile noastre au crescut substanţial, la fel şi numărul de abonamente. Eu n-am fost numit pe viaţă, ci am dat examene în fiecare an pentru reînnoirea mandatului de manager. Acum, publicul este lovit şi se vede asta prin numărul tot mai redus de spectatori. Lucrurile nu vor putea continua la fel fără un dirijor de primă mărime care să întreţină igiena performanţelor. O orchestră se construieşte în 20 de ani, dar se poate degrada rapid.

Cât de greu vă este, sufleteşte, să depăşiţi aceste momente? Într-un alt interviu îmi mărturiseaţi că a face carieră, locuind în România, este aproape imposibil: „Am fost întotdeauna conştient că trăiesc la periferia lumii“ şi deseori aţi pendulat între „drumuri ondulatorii de dus şi-ntors“. Cum se face că aţi trecut de la extaz la agonie?

Este probabil cea mai grea încercare din viaţa mea. Nu este uşor, după ani istovitori de muncă la această instituţie, în care mi-am pus nu numai mintea, ci şi sufletul, încât am ajuns să-mi neglijez chiar propria familie. Nu mă aşteptam la o asemenea plecare. Sunt dezamăgit că oamenii nu au realizat de fapt cât de bine au dus-o în timpul acestui directorat al meu, cum am încercat să mă lupt pentru ei, din punct de vedere material, dar şi al imaginii. În Vest, un instrumentist munceşte de trei ori mai mult decât aici, e adevărat, la un salariu superior. De aceea unii dintre ai noştri au ales calea pribegiei. Nu poţi avea însă totul în viaţă.

La ce visaţi?

Să fiu cât mai repede liber, să-mi pot hotărî timpul care mi-a mai rămas. M-am întors recent de la Monte Carlo, de la Manchester, unde sunt Principal Guest Conductor al Orchestrei Halle a lui Sir John Barbirolli, de la Frankfurt, unde am dirijat Orchestra Radio, şi pot să vă spun că am avut aplauze la scenă deschisă. Acum plec la Copenhaga, unde am două concerte, apoi, după numai o zi, la Montpellier şi Besançon. Urmează Ţara Bascilor, unde am cinci concerte la San Sebastian, Bilbao, Vitoria şi Pamplona. În 5 şi 12 decembrie, împreună cu Orchestra Naţională de Tineret pe care am înfiinţat-o, voi concerta la Ateneu.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

2 comentarii

 
1
sinaia1 08-Dec-2009 14:51
cristian mandeal
nimeni nu va contesta talentul maestre oare insa nu va impaunati cu realizari nu chiar ale dumneavoastra? cu tot respectul datorat unui mare dirijor
2
musicescu 14-Dec-2009 12:39
sunt meritele indiscutabile ale primului
Ca si marele pianist maestrul Valentin Gheorghiu, suntem alaturi de maestrul Cristian Mandeal. Unor mediocrii agitatori din grevele tip "Metro Bucurest" mineriade de prost gust ale frustratilor preferam aprecierile unui Valentin Gheorghiu care a refuzat sa mai evolueze cu orchestra ce a încaput pe mîna unei duzine de provocatori cusurgii de duzina, calomniatori si semirebuturi social-artistice.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
INTERVIU
 
CELE MAI