Home » Arte & Popcult » Arte Vizuale » Crimă pasională românească la Bienala de la Veneţia

Crimă pasională românească la Bienala de la Veneţia

31 Mai 2009 Lucia Popa | 0 comentarii | 1265 vizualizari
Rating:
8 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Ştefan Constantinescu va expune în premieră filmul “Troleibuzul 92” la pavilionul românesc de la evenimentul care se deschide pe 7 iunie.
 
Scena din Troleibuzul 92
Artistul Ştefan Constantinescu arată pentru cotidianul.ro că a încercat să spargă unele clişee ale videourilor româneşti cu “Troleibuzul 92”: personajele nu sunt îmbrăcate jerpelit şi nici nu sunt murdare, pentru că nu a încercat să propună sărăcia ca pe o scuză pentru căderile nervoase. Produsă de Comitetul Central Studio, imaginea iese şi ea dintr-un alt tipar: foarte bună, cu reflexe din cinematografia hollywoodiană, nu mai aminteşte cu nimic de videourile voit amatoreşti realizate de alţi artişti români cu tot soiul de camere mai puţin profesioniste, pentru a ilustra mediul social şi politic instabil din sud-estul Europei.

Scenariul scris de Ştefan Constantinescu, deşi reprezintă o discuţie foarte violentă la telefon a unui bărbat între două vârste cu prietena sau cu soţia, practic o criză morbidă de gelozie a personajului interpretat excelent de Gheorghe Ifrim, conţine o recuzită minimală de vulgarităţi. “Dacă ar fi fost alt caz, să zicem că tipul era mai tânăr sau era mai prost îmbrăcat, nu m-aş mai fi recunoscut în personaj”, îşi explică opţiunea artistul. Este clar că protagonistul are tot soiul de probleme, este foarte tensionat nu numai din cauza gândului că probabil a fost înşelat, poate are şi neplăceri la serviciu etc. Dar este o criză a unui om matur, care spune cuvintele hotărât, cu greutate, nu este un puştan care împroaşcă vulgarităţi fără să fie conştient de ele. Artistul arată că scena se referă mai ales la faptul că oamenii îşi descarcă tensiunile făcându-le rău celor apropiaţi pentru că ei le permit asta.

Discuţia purtată pe un ton destul de moderat de personaj, pe zgomotul de fond al huruitului pe care îl face motorul troleibuzului, nu le scapă, totuşi, celorlalţi călători, însă aceştia se prefac că nu aud nimic, probabil de teamă să nu atragă atenţia necunoscutului macabru, dar şi pentru că au oroare de scandaluri în public. Personajul vorbeşte sacadat şi îşi ameninţă prietena că va coborî din troleibuz în câteva minute, apoi va veni la ea acasă: “Te umplu de sânge, te tai în bucăţi. Şi pe tine, şi pe frate-tău”, “fac 20 de ani de puşcărie, în p*** mea, dar măcar ştiu că te-am omorât”. Calm şi dând impresia că, până la urmă, îşi va îndeplini ameninţările, totuşi bărbatul se mai înmoie din când în cînd, spune câte un “bine, pa” sau un “şi eu”, după care închide telefonul. Dar după scurt timp sună iarăşi, cu aceleaşi ameninţări: “Tipul se calmează, dar când închide se simte din nou trădat, învins, umilit şi vrea să lovească, să ameninţe din nou”, explică artistul.

Filmul de aproximativ opt minute i-a fost inspirat lui Constantinescu de câteva cazuri reale similare, petrecute tot în autobuz, în România mai ales sau în Suedia. Barbu Bălăşoiu, care, alături de Toma Velio, a produs “Troleibuzul 92”, regia fiind semnată tot de Constantinescu, arată că celor mai mulţi actori care au dat probă pentru rolul necunoscutului le-a fost greu să intre în pielea personajului, pentru că îl interpretau într-o altă cheie: mai vulgar, nu maniacal şi hotărât. Când a depus dosarul pentru Bienală la concursul organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor, artistul nu a ataşat şi scenariul filmului, însă a fost susţinut de regizorul Corneliu Porumboiu, cu care s-a şi consultat pe parcursul filmărilor. Constantinescu se temea că cei din comisia MCC vor înţelege greşit filmul şi vor gândi că ar putea afecta imaginea României, prezentând o scenă de violenţă domestică. Din acelaşi motiv, videoul a fost finanţat cu 10.000 de euro de un sponsor suedez. Filmul face parte dintr-o serie de şapte lucrări asemănătoare, ce surprind tipuri de relaţii bărbat-femeie, pe care artistul le va filma în cursul acestui an şi care vor fi vernisate separat. La Bienala din Veneţia, Constantinescu mai expune şi filmul mai vechi "Pasajul", povestea a trei chilieni care, după lovitura de stat condusă de generalul Pinochet din 1973, au fost nevoiţi să fugă din Chile.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE VIZUALE
 
CELE MAI