Home » Home » Features » Costurile studenţiei româneşti

Costurile studenţiei româneşti

04 Sep 2008 Ioana Calen | 4 comentarii | 6656 vizualizari
Rating:
12 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Septembrie este luna în care începe marea migraţie a câtorva sute de mii de studenţi către oraşele universitare.
 
Studentul roman
Studentul român e acel „animal social“ care se distrează mult, cu bani puţini şi cu mici pauze în timpul sesiunilor.
Suma minimă pentru o lună de studenţie, în afara taxelor semestriale, se duce undeva la 600 de lei, iar dacă ai fost înzestrat cu părinţi potenţi financiar şi generoşi poţi savura din plin huzurul studenţiei fără să fii mereu strâmtorat şi fără să simţi că nu te bucuri din plin de tinereţe.

Partea întunecată a studenţiei are de-a face cu mizeria din căminele în care trebuie să umbli cu ţeava de duş în buzunar şi să foloseşti toaletele din facultate pentru a evita boli precum hepatita, cu orele prelungite de studiu combinate cu diverse munci de compromis, de obicei part-time sau cu program de noapte, cu călătoriile regulate cu trenul până în te miri ce colţ de ţară, pentru a te întoarce cu un pachet de mâncare pe care nu eşti sigur că nu ţi-l fură colegii în prima zi, şi cu adaptarea la viaţa aglomerată, competitivă şi adesea stresantă a Capitalei, mai ales dacă ai trăit într-o localitate provincială liniştită. Partea luminoasă a studenţiei poate însemna o continuă petrecere cu prietenii, singurele perioade în care eşti nevoit să iei o scurtă pauză de la distracţie fiind sesiunile.

Bani pentru studiu. Unii spun că în contextul studenţesc diferenţele de clasă nu se văd şi adesea nici nu contează, pentru că farmecul personal şi sex-appealul sunt mai mult decât suficiente pentru a deveni cel mai popular din campus. „Nu prea simţi diferenţe financiare între studenţi, diferenţele se simt mai mult în cum sunt decât în ce au. Şi aici, sincer, e invers decât te-ai aştepta. Adică ăia săraci sunt muncitori, dar rupţi complet de lume, cam ţărani aşa, şoricari de cămin, ăia mai bogaţi poate sunt mai puţin muncitori, dar sunt mult mai interesaţi de orice, mai up-to-date şi mai interesanţi“, ne spune un profesor de la Facultatea de Arhitectură care preferă să-şi păstreze anonimatul. „Acum folosesc toţi laptopuri şi îi poţi împărţi în cei care au laptop şi cei care nu au, deşi în ultimul timp şi cei săraci au laptop. Îi mai costă să printeze ca să predea proiectele şi xeroxul pentru cărţi şi cursuri. Cărţi şi reviste de specialitate nu-şi mai ia nimeni că alea sunt chiar scumpe. Îşi iau câte un catalog mai mărişor să le ajungă tot anul“, a adăugat.

Dacă acum câţiva ani o facultate precum cea de Arhitectură ar fi presupus multe cheltuieli pe planşe, diverse tipuri de creioane şi alte consumabile, acum laptopul le înglobează pe toate. „Cele mai mari cheltuieli le ai în primii ani, când te rup materialele pentru desen, rotringuri, planşe şi coli de hârtie, dar le poţi folosi după aceea până termini facultatea“, spune Dragoş Ion, proaspăt absolvent al Facultăţii de Construcţii, despre care susţine că e destul de lejeră din punct de vedere financiar: „Eu nu am stat la cămin, dar ştiu că taxa este de aproximativ 100 de lei pe lună, iar taxa de studiu, dacă nu prinzi loc subvenţionat de la stat, costă 500 de euro pe an. În rest, mai dai bani doar pe xeroxuri în sesiune“.

Viaţa de cămin. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă, căminul este o perioadă pe care puţini o vor uita. „Mizerie, băute, mers la duş cu ţeava... La duş sunt nişte ţevi curbate care ar fi trebuit să aibă pâlnia aia. Multe ţevi erau însă rupte şi studenţii veneau cu o bucată de ţeavă să o bage acolo să se spele“, spune Sorin Tofan, student la Facultatea de Filozofie, despre experienţa lui cu căminele din Grozăveşti. „Cel mai tare m-au enervat la început colegii mei de cameră, Hau şi Mizdan, care fumau în cameră şi îi uram foarte tare, până au descoperit că pot fuma în cameră la Grasu’. ~la avea o pungă de chiştoace şi jucau toată ziua Counter Strike sau ceva. În căminele de automatişti nu prea sunt scandaluri, că ăştia stau toată ziua la calculator. Gălăgie mai mare era în P17, de exemplu. Când cădea curentul ieşeam toţi pe geam şi ăia de la P17 strigau în cor «M...e P16» şi noi le răspundeam la fel“, îşi aminteşte George Coman, proaspăt absolvent de Automatică şi veteran în P16. Studentul bucureştean care stă în cămin doar pentru a scăpa de vigilenţa părinţilor se dovedeşte adesea intolerant faţă de provinciali. „Nu vreau să generalizez, dar sărăcimea asta care vine din provincie şi se plânge de condiţii e cea mai rea. Pentru că sunt tot ăia care-şi fac nevoile pe hol şi-şi aruncă tampoanele uzate în veceu, apoi îşi dau ochii peste cap şi se ţin de nas de scârbă“, spune Mihai Oprea, student la Electronică şi Telecomunicaţii.

Dar, oricât de precare ar fi condiţiile, bătălia pentru un loc în cămin se dă în funcţie de situaţia financiară (au prioritate cazurile sociale şi copiii cadrelor didactice), anul de studiu (prioritari sunt cei din anii terminali), media notelor de la examen sau şpagă. „Dacă eşti anul I oricum nu prinzi loc şi, dacă n-ai medie mare, nici mai târziu. În cazul ăsta, trebuie să faci o vizită la administrator. Dacă e femeie e mai simplu, că rezolvi cu un buchet de flori şi o cafea, dar dacă e bărbat te duci direct cu o sticlă de whisky. Trebuie să fii atent cum îi vorbeşti, că dacă te duci cu un aer de copil cuminte şi te rogi de el nu te lasă până nu stoarce măcar 200 de euro. Dacă te duci cu tupeu, pui sticla pe masă şi zici că ai venit să-ţi iei cameră rezolvi mai uşor“, spune Robert Matei, student la Facultatea de Arte. 

Odată ce ţi-ai asigurat un acoperiş deasupra capului, poţi face bani ca să-l şi plăteşti în nenumărate feluri. Afacerile de cămin şi-au cunoscut apogeul acum câţiva ani, dar sunt încă profitabile. „Unii mai tund, mai au o maşină de spălat pe care o pun la dispoziţia colegilor contra cost, cei care au imprimantă fac concurenţă chioşcurilor de prin campusuri şi de pe lângă facultăţi. În timpul sesiunii poţi să faci o mică avere cu imprimanta“, spune Tofan. „Când eram eu în anul I erau nişte superafaceri. Trăgeau CD-uri şi se zvonea în tot campusul că unu’ şi-a luat Dacie cu banii făcuţi din asta acum câţiva ani. Închirierile de filme erau o altă afacere. Apoi, tot ce înseamnă telefoane... Era un tip în P2 de care ştia tot Bucureştiul: decoda, vindea, cumpăra, dar din câte am înţeles nimeni nu poate face asta de capul lui. Trebuia să fie oarecum mână în mână cu poliţia din Regie, care e cea mai mare mafie“, spune Rusu Răzvan, student la Facultatea de Automatică.

Mâncarea de cantină. Hrana poate fi o problemă în cămin, mai ales dacă nu ţi se oferă posibilitatea să-ţi alegi colegii de cameră şi te pricopseşti cu nişte pofticioşi cu acces nelimitat la frigider. „Mâncarea e evident la comun, când vine unul cu un pachet, de obicei, dacă colegii de cameră se au bine unii cu alţii, o împart şi o halesc în primele două zile, cam aşa“, explică Tofan. Pachetele trimise de acasă, din provincie, au rămas încă un obicei pe cât de complicat, pe atât de folositor în condiţiile în care ultimul lucru pe care-ţi vine să dai bruma de bani de buzunar este hrana. O masă la o cantină studenţească precum cea de la Facultatea de Drept sau din complexul Leu costă aproximativ 10 lei, dacă te restrângi la minimul necesar. Stu-denţii la Arte sunt ceva mai inventivi şi merg întotdeauna pe ideea că dacă îţi trebuie ceva, trebuie să faci rost, nu să cumperi. „Vezi mulţi studenţi la Arte care merg la vernisajele organizate de ambasade, unde aduc mâncare foarte bună. Îi recunoşti după cum se uită la exponate, aşa, în drum spre masa cu bunătăţi. Să zicem că te descurci cu un milion pe lună, în afară de ce mai primeşti de acasă, şi-ţi ajunge şi de un pachet de ţigări şi o bere să te simţi burghez“, explică Robert Matei.

Bugetul studenţesc. Banii de buzunar nu sunt niciodată destui şi majoritatea studenţilor îşi iau slujbe care le mănâncă mult din timpul de studiu, dar îi ajută să supravieţuiască. Barurile sau cluburile sunt cele mai căutate. Fetele devin adesea promoteri pentru diverse produse sau se angajează în centre de vânzări prin telefon. Studioşii care-şi scot, din când în când, capul din cărţi şi sunt atenţi la ce se întâmplă în jurul lor pot face bani frumoşi scriind teze de licenţă şi alte lucrări contra cost, fac traduceri sau dau meditaţii diverşilor elevi. „Cu banii, mai de la părinţi, mai de pe la joburi provizorii, te mai împrumuţi... De exemplu, eu am lucrat două săptămâni la o firmă de înrămat tablouri, dar mi-am băgat repede picioarele“, spune Sorin Tofan, acum art director la o companie de publicitate.

Sunt şi cazuri nefericite în care studenţii sunt obligaţi de împrejurări să se descurce singuri în perioada studiilor. „O prietenă de-a mea se întreţine singură, cu o slujbă full- time de vânzătoare la un magazin de decoraţiuni interioare. Căminul costă 220 de lei, 500 de lei taxa, mâncarea costă minimum 200 de lei pe lună, cărţile şi xeroxurile te duc undeva la 120 de lei pe semestru (depinde cât mergi la cursuri), şi astea toate sunt acoperite cu 600 de lei lunar“, povesteşte Alexandru Fălcescu, student la Facultatea de Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei din Ploieşti. Sunt însă şi soluţii mai uşoare la problema banilor de întreţinere: „Stau cu prietenul meu în casa lui, aşa că nu plătesc cazare sau întreţinere, în schimb dau destul de mulţi bani pe benzină şi asta mă omoară“, spune Andra Mitrofan, studentă la Relaţii Publice în cadrul SNSPA. „În rest, petreceri, cărţi şi restul ce-mi trebuie cât stau în Bucureşti mă duc undeva la 300 de euro pe lună, bani pe care îi primesc de la ai mei. Cred că atâta timp cât studiez n-am de ce să-mi fac probleme că nu mă întreţin singură, vreau să profit de perioada asta cât pot, pentru că am timp să mă satur de muncă şi să mă plafonez mai încolo. Am colegi care au dat la facultate doar ca să aibă un pretext să cheltuiască banii părinţilor în Bucureşti, şi-i pierd de obicei pe toţi în cazinouri. Acum s-au plictisit de cazinouri, s-au orientat către cluburi şi, culmea, cei mai destupaţi au descoperit drogurile recreative care costă din ce în ce mai mult“, explică norocoasa studentă. Masteranda la SNSPA Ana Chiriţoiu ştie prea bine cum stă treaba cu banii de la părinţi: „Părinţii care îi plătesc chiria de 300 de euro pe lună nu vor afla niciodată că băiatul lor ajuns la facultate sparge 50-70 de lei pe seară în club, pe băutură şi taxi. Ar fi obscen, pentru că 300 de lei ar trebui să-i ajungă o lună întreagă“, explică Ana, care vede studenţia ca pe o a doua pubertate şi crede că merită să te bucuri de ea.

Petreceri. Campusul universitar nu este însă populat numai de studenţi. Vânătorii de distracţii sunt atraşi ca de un magnet de mulţimea de studente uşor impresionabile. „Dintre toate campusurile universitare, cocalarul de Regie e cel mai rău. Dacă te duci în împrejurimi, în Grozăveşti sau la Leu, ăia sunt mai boemi, se îmbată liniştiţi la «Jeg» sau la «Filos», dar dacă intri în Regie după ce începe balamucul poţi să ai probleme. Faza e că, în afară de studenţi acolo, vin o grămadă de cocalari din tot oraşul să impresioneze studentele provinciale de prin cămine cu ce bani sparg ei prin Onyx“, explică Mihai Oprea. Studenţii care „o ard cheap“, susţine Ana Chiriţoiu, preferă localuri precum Gara Lipscani şi Argentin. „Studenţii artys-fancy, care merg doar ocazional prin locuri dintr-astea şi care preferă de obicei cluburi şi terase cu circuit oarecum intern, gen deBufet, Ota, Propaganda, Fabrica, mai nou Traian 42 şi, mai ales, petrecerile private, la care primeşti invitaţia doar prin SMS sau dacă cunoşti pe cineva care cunoaşte pe cineva…“ Cât despre studenţii la ASE, „probabil au trecut deja la costum şi se confundă cu angajaţii de multinaţionale printre care s-au visat dintotdeauna. Bănuiesc că beau cafea la BCR Café, la City Grill şi, când vor să facă pe boemii, dau o tură prin Caru’ cu bere, rebranduit“.

Student bogat sau sărac, conştiincios sau indiferent faţă de studii, această perioadă este considerată definitorie în formarea unui om. Părinţii, adesea mândri că progenitura lor face studii înalte, fac uneori eforturi considerabile pentru a-i sprijini în această perioadă, deşi nici atitudinea de tip „foamea căleşte şi te învaţă cu greutăţile“ nu lipseşte din peisaj. Societatea este îngăduitoare din punct de vedere financiar, prin reduceri de cheltuieli şi prin programe de sprijin social pentru un număr din ce în ce mai mare de studenţi, care se aruncă în această aventură pe principiul „intră cât mai mulţi, rămâne cine poate“.

Site-uri studenţeşti
• http://www.studentie.ro/ - un site complet unde te poţi informa despre ultimele noutăţi culturale din oraş, joburi pentru studenţi, ofertele companiilor pentru studenţi, facultăţi, examene etc.
• http://www.listafacultati.ro/ - cel mai bun ghid al tuturor facultăţilor din ţară, cu detalii despre admitere şi alte informaţii
• http://nitroglicerine.bubble.ro/ - site cu toate copiuţele, cursurile, problemele de seminar posibile, numai bune de încărcat pe telefonul mobil şi downloadat cu pixul direct în teza de examen
• http://www.regielive.ro - un ghid complet al studentului din Regie, pe care îl poţi consulta în orice problemă studenţească, de la camere de cămin până la copiuţe, telefoane şi mică publicitate locală
• http://www.europeana.ro/ burse/Burse.htm - burse universitare în Europa
• http://www.roburse.ro/ - Centrul Naţional pentru Burse şi Studii în Străinătate (site-ul MCCT)

Bugetul minim
Cazare cămin: între 60 (minim 4 studenţi în cameră) şi 160 de lei pe lună (doi în cameră)
Abonament RATB şi Metrorex: 32 de lei pe lună
O masă la cantină: 10 lei (minimum două milioane pe lună)
Cursuri, xeroxuri, consumabile: aproximativ 200 de lei pe semestru
Bani de buzunar: 200 de lei pe lună
Taxe pentru locurile de la stat: între 30 şi 50 de lei pe an

Bugetul mediu
Închiriere garsonieră plus cheltuieli întreţinere: 350 euro pe lună
Benzină pentru transport: 100 de euro
Mâncare: minimum 200 de euro pe lună
Cărţi, albume, cursuri: minimum 100 de euro pe semestru
Bani de buzunar: minimum 200 de euro pe lună
Taxe pentru locurile de la stat: între 30 şi 50 de lei pe an
Taxe pentru locurile nesubvenţionate: între 300 şi 1.000 de euro

„Basarabia Saudită“: studenţie cu sau fără viză
Igor Mocanu ne oferă un scurt şi plastic tablou al condiţiei de student basarabean în România: „După ce ai trecut vama de la Oancea - Sat European şi după ce grănicerii s-au asigurat că în borcanele din geanta de rafie nu ai un Makarov dezasamblat, primit în dar de la nu ştiu ce văr din Transnistria, după ce primeşti în paşaport două ştampile, una roşie, alta verde, ajungi la Bucureşti, să zicem. Te gândeşti că a doua zi tre’ să te vezi cu proprietarul, să-i dai o chirie-două, ori să semnaţi un contract de comodat, după care vei merge la Biroul de Imigrări să-ţi tragi o viză. Dar ca să-ţi tragi viză, treci pe la Biroul de Relaţii Străine de la Universitate. Din cauza acestui loc o să-ţi ratezi nişte examene, poate vei sta ilegal câteva luni în România, poate-ţi furi şi-o amendă pe chestia asta. În rest, oricât ai încerca să te exprimi pre limba mă-sii, îţi iese prost, uneori se râde de tine, alteori eşti numit cool, şi-n ambele cazuri te simţi prost. Până la urmă, e mişto. Îţi aminteşti însă repede de prietenii tăi care te vor întreba cum a fost în Basarabia Saudită, îţi vor intona sârguincios catrene din Planeta Moldova. Totul va fi zaibisi“.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

4 comentarii

 
1
florinelul 04-Sep-2008 22:30
bravos, de trei ori bravos
genial articolul dvs., domnisoara Ioana Calen!
2
Gorica Pirgu 05-Sep-2008 01:53
ca veni vorba...
iaca si ce profesori de treaba ii asteapta pe studenti la facultati... http://www.petitieonline.ro/petitie-p58771054.html
ca, de, unde-i padure, trebuie sa fie si uscaturi!
3
AristotelCostel 05-Sep-2008 10:09
holera din camin
Foarte bun articolul. Foarte buni si absolventii din ultimii ani...12 ore /zi cadane in mall si in concediu...sesiune...tara duduie de specialisti si oameni descurcareti. Asa este, daca optati pentru camin va alegeti cu raie si dizenterie, holera si ciuma bubonica. Pentru 350 Euro/luna puteti opta pentru o frumoasa cloaca comunistoida si cu 100 Euro/luna puteti petrece pana la 4 ore/zi in trafic...viata de student...huzur...
4
DVlad 18-Oct-2008 04:14
provincialul
asa e... provicialii astia sunt saraci, jegosi, prosti si usor impresionabili. ar fi fost bine sa ne precizeze in articol de unde sunt cocalarii de regie, dar nu stiu de ce cred ca aia sunt bucuresteni fini cu sange albastru.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI