Home » Divertisment » Versus » Conflictul dintre generaţii

Conflictul dintre generaţii

02 Apr 2009 Steluta Voica | 0 comentarii | 6123 vizualizari
Rating:
12 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Războiul celor câţiva ani de adolescenţă, din cenuşa căruia se ridică de fiecare dată înfloritoare generaţia următoare, este acum un război al lumilor: lumea comunistă, care i-a crescut şi i-a învăţat „de bine“ pe părinţi, şi lumea capitalistă, care i-a crescut şi i-a învăţat „cu binele“ pe copii. Cotidianul a invitat psihologi să explice noile tendinţe din varianta românească a unui conflict de când lumea.
 
 
Părinţii • Ciprian Ciucu, psiholog
 
Respect cu forţa
 
Unul dintre cele mai şocante lucruri pe care le conştientizezi după ce stai de vorbă cu un număr de adolescenţi, spune psihologul Ciprian Ciucu (foto), este cât de puţin până la nimic ştiu copiii despre perioada comunistă în care li s-au făcut odinioară mari părinţii: „Concluzia nu e decât una: în familiile din România după ’90 nu s-a vorbit despre comunism, despre privaţiunile acelor vremuri şi încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Poveşti precum faptul că nu puteai părăsi ţara decât cu riscul vieţii, că nu te puteai caza într-un hotel cu o persoană de sex opus, care nu avea acelaşi nume pe buletin ca tine, decât cu riscul de a te sălta miliţia în plină noapte sau faptul că puteai să achiziţionezi doar un număr fix de grame de salam pe zi par cu totul incredibile şi curioase tinerilor“.
 
Iar uitarea în care şi-au scufundat părinţii viaţa din lumea de dinainte faţă de copii a căscat pe nesimţite prăpastia între ei. „Aceste fapte şi experienţe simple de viaţă din perioada comunistă au generat părinţilor valori şi comportamente ce astăzi sunt străine tinerilor ce sunt crescuţi mai ales la televizor şi asistaţi de calculator, supravegheaţi excesiv de părinţi prin telefonul mobil, ţinuţi mult în casă, dar pierduţi în spaţiul virtual. Pur şi simplu generaţiile de părinţi şi tineri de azi se raportează la experienţe total diferite“, continuă psihologul Ciprian Ciucu.
 
Regulile, atitudinile, comportamentele tradiţionale, consacrate de-a lungul mai multor generaţii, adaugă Adrian Orban, consilier şcolar la Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu“ din Bucureşti, au construit o atitudine faţă de ce e copilul şi cum trebuie să fie el pe care mulţi părinţi o ţin şi acum cu tot dinadinsul de bună, deşi lumea în care trăiesc s-a schimbat: „În primul rând e lipsa de importanţă acordată opiniei copilului, apoi e impunerea respectului necondiţionat faţă de autoritatea adultului şi un control defectuos exercitat care îi cenzurează manifestarea creativităţii şi iniţiativei. Nu-l lasă să ia decizii şi îi mai aplică şi sancţiuni, inclusiv fizice, după proverbul «Unde dă mama creşte» sau «Bătaia e ruptă din rai»“, crede Orban.
 
 
Copiii • Gabriela Ianculescu, psiholog
 
Singuri şi neiubiţi
 
Prea puţinul timp liber pe care îl mai au la dispoziţie părinţii face amestecul de generaţii şi mai exploziv. „Munca înainte de orice“ este sloganul care poate dăuna grav familiei şi sănătăţii relaţiei cu copiii, crede psihologul Gabriela Ianculescu (foto): „Timpul pe care îl mai pot acorda educaţiei copiiilor lor - în condiţiile în care nesiguranţa jobului, inocularea cultului muncii de către angajatori devin stăpânii vieţii lor - e din ce în ce mai scurt. Copiii, la rândul lor, se simt singuri, părăsiţi, neiubiţi şi se aruncă în acele activităţi care îi pot duce la pierzanie“. De aceea, continuă ea, decizia de a avea un copil ar trebui luată cu multă grijă: „Numai dacă partenerii consideră că sunt pregătiţi să fie pe lângă acest copil, nu în ideea că «toată lumea are copii» sau că ei vor fi «un sprijin la bătrâneţe» sau pentru a ne împlini egoul, copilul meu să devină cineva. În nenumărate cazuri aflate în terapie am constatat că părinţii adolescenţilor-problemă îşi cunosc foarte puţin copiii“.
 
Dacă ar fi atenţi la copiii lor, rebeliunea din adolescenţă, în care se întorc tradiţional armele împotriva regimului părintesc, s-ar reduce la câteva focuri de avertisment, urmate rapid de mult dorita pace. „Să-i oferi copilului dreptul de a-şi exprima dorinţele, indiferent de faptul că acestea sunt diferite de ale tale, deschide calea spre cunoaşterea lui. Altfel copiii îi pot părăsi pe părinţi, alegând persoane care par dispuse să îi accepte aşa cum sunt, să-i înţeleagă, dar, din nefericire, aceste alegeri pot fi dintre cele mai nefaste“, spune Gabriela Ianculescu. Însă conflictul dintre generaţii nu poate fi dezamorsat atâta vreme cât părintele vine la psiholog şi spune: „Nu-mi mai recunosc copilul, nu ştiu ce să mă mai fac cu el, copilul e de vină, are ceva, el trebuie schimbat, nu eu, eu am făcut tot ce-am putut“.
 
Ce înseamnă asta pentru unii părinţi spune psihologul Mihaela Zaharia: „De cele mai multe ori, îi ignoră pe copii sau le impun să nu facă anumite lucruri, crezând că, dacă le interzic, tentaţiile nu mai există. Nu vorbesc cu fata mea de viaţa sexuală, că e mică, şi te trezeşti cu nepotul în burtă. Chiar dacă îi spui să nu facă, asta nu e comunicare, copilul tău neobişnuit să stea de vorbă cu tine n-o să-ţi spună «Uite, mie-mi place că m-a pipăit colegul!». Trebuie să ştii să asculţi. Deseori secretul constă în schimbarea atitudinii părintelui pentru a schimba comportamentul copiilor“.
 
Sexualizare şi virtualizare prematură a noii generaţii
 
Cele mai fierbinţi puncte de pe harta războiului dintre generaţii sunt acum începerea vieţii sexuale la 14-15 ani, retragerea din lumea reală în cea virtuală a calculatorului, nivelul ridicat de trai al adolescenţilor în reţelele de socializare de tip Hi5 sau în jocurilor de strategie, umblatul prin cluburi, drogurile, cererile de bani, gadget-uri şi haine de firmă fără precedent, rămânând însă cu un potenţial de conflict ridicat şi tema mai veche a impunerii cu forţa de către părinţi a viitoarei meserii a copilului.
 
„A crede că adolescentul nostru se poate transforma în ceea ce ne dorim noi ţine de domeniul utopiei. Acceptarea aspiraţiilor copilului atrage după sine renunţarea la unele dintre cele mai dragi şi mai vechi vise ale noastre. Mama a cărei fiică preferă lectura în locul Medicinei, fiul care preferă chimia în locul Dreptului trebuie să aleagă ce-i mai important. Să-şi împlinească visul prin intermediul copiiilor sau să le ofere sprijinul afectiv şi acceptarea de care au nevoie pentru a-şi defini şi urma propriile vise“, spune consilierul şcolar Adrian Orban.
 
O trăsătură pe care n-au avut-o generaţiile de dinainte şi care e specifică celei de acum este „materialismul“, crede psihologul Mihaela Zaharia: „Părinţii nu stau acasă cu copilul fiindcă muncesc până târziu, se întorc seara când copilul poate doarme deja şi atunci le mai rămâne weekendul. Iar obiectele pe care copilul le cere să i le cumpere de multe ori nu înseamnă altceva decât atenţia pe care nu ştiu cum altfel să ţi-o ceară. Dacă nu vii la şcoală, măcar să-mi iei ceva... Părintele se simte vinovat, cumpără, «că doar de aia muncesc» şi tot aşa“.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
VERSUS
 
CELE MAI