Home » Arte & Popcult » Concert Phoenix la Sala PalatuluiPhoenixnomenal

Concert Phoenix la Sala Palatului
Phoenixnomenal

29 Apr 2010 Boris Velimirovici | 0 comentarii | 1521 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Am fost aseară la concertul Symphoenix de la Sala Palatului. Am ajuns pe la 18.30, cu juma de oră mai devreme. În fața scărilor de la intrarea principală vreo 30 de motociclete blocau accesul pe scări. Tineri de toate vârstele, unii pletoși, alții mai puțin, dar cu pletele în suflet, geci din piele țintuite, un costum și o cravată pe ici pe colo.
 
Mai erau și câțiva bișnițari care încercau să supraliciteze un bilet de intrare, nu cred că au avut prea mare succes.
În timp ce așteptam să se rupă lanțurile de la porți și să năvălim în sală, un cuplu de tineri se lipise de ușa de la intrare. La prima vedere, nimic neobișnuit, având în vedere că mă aflam la un concert de rock. Însă mi-a atras atenția bandana fetei - era legată peste ochi. Era complet oarbă. Venise să ”vadă” Phoenix cu ochii sufletului, să asculte și să simtă în piept și pe piele vibrația tobelor și a coardelor de chitară. Am urmărit concertul încercând să-mi imaginez trăirile fetei, de câteva ori m-am surprins cu ochii închiși. Concluzia - Phoenix sună live, poate chiar mai bine, privit prin ochii sufletului.

Un gong, două… luminile. Din stânga scenei apar corul și orchestra simfonică sub bagheta magică a dirijorului Daniel Jinga, iar din dreapta fără falsă pompă și emfază inegalabilul Phoenix.

Alături de Nicu Covaci, Ovidiu Lipan Țăndărică, Cristi Gram, Bogdan Bradu, Ionuț Contras, Volker Vaessen, Dzidek Marcinkiewicz pe scenă mai urcă Moni Bordeianu, tenorul Vlad Miriță, Tina Munteanu - prim-solista operei române - și Adrian Petrescu, prim oboist al Filarmonicii “George Enescu”.

”Mă bucur că avem ocazia să concertăm în fața unei săli aproape pline”, spune, vizibil emoționat, Covaci - mai spune câteva cuvinte apoi pune mâna pe chitară și aruncă în difuzoare primele acorduri ale unei seri de rock de povestit nepoților.

Spectacolul a început timid, poate din dorința rockerilor de a-i ajuta pe simfoniști să se acomodeze cu atmosfera. Au urmat ceva probleme tehnice, inerente, după spusele lui Nicu Covaci, apoi câteva improvizații extraordinare (aproape că ai fi spus că sunt regizate).

Phoenix părea un vechi motor diesel care se încălzește greu, mai trăgea sporadic câte un rateu, dar ușor-ușor a început să duduie declanșând “Apocalipsa” (faină melodie).

Replica lui Covaci ”să nu uităm totuși că suntem la un concert de rock’n’roll” dezlănțuie nebunia. Țăndărică, în zi de grație, rupe bețele la fiecare solo, chitarele urlă, iar corul și orchestra completează o atmosferă incredibilă. Totul era ca în zilele de glorie.

După mai bine de două ore legendare - “Strunga”, “Nunta”, “Mica ţiganiadă”, “Baba Novac”, “Negru Vodă” și mult altele -, spectacolul se încheie apoteotic prin interpretarea melodiilor “Phoenix” și, evident, “Andrii Popa”.

 

 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE & POPCULT