Claire Castillon: Timiditatea nu m-a impiedicat sa fac un gest vulgar"

Claire Castillon are 33 de ani si este o scriitoare care a reusit deja sa impace succesul de public cu un stil literar apreciat de critici. I-a trimis unui jurnalist testicule la pachet, ii place sa scrie fara sa se gindeasca la consecinte si nu e interesata sa le faca pe plac nici mondenilor din showbiz, nici celor culturali.

Relatia amoroasa cu starul de televiziune Patrick Poivre d�Arvor a propulsat-o pe prima pagina a tabloidelor. A scris un roman cu cheie despre aceasta dragoste si multi i-au sarit in cap.

Am citit "Insecta" si am observat ca barbatii sint niste fantome in textele dumneavoastra, sint agresori, comit violente, dar nu au concretete...

Nu am facut-o intentionat. Mi-am dat seama de acelasi lucru la relectura, dar nu am realizat din prima ca am suprimat personajele masculine. Apoi mi-am zis ca asta se intimpla pentru ca nu-si gasesc locul in relatiile descrise acolo sau pentru ca rolul lor era pur si simplu unul de fantoma. Si poate pentru ca, atunci cind m-am apucat sa scriu despre barbati si femei, am uitat de existenta barbatilor. Nu stiu de ce. Nu am anticipat in nici un fel acest rezultat. Se pare ca acesta e rolul lor in lumea rivalitatilor feminine.

Spuneati intr-un interviu: "Nu cred ca este posibil traiul in doi. In schimb, cred in dorinta de a iubi, in fidelitate si in acelasi timp in minciuna care se ascunde in spatele acestor sentimente"...

In ceea ce priveste relatiile dintre barbati si femei e sigur ca traiul sub acelasi acoperis e ceva extrem de delicat. Atunci cind spuneam ca nu cred in viata in cuplu, aveam sentimentul ca e aproape irealizabila fara compromisuri, fara sa renunti la lucrurile esentiale pentru tine. Fidelitatea fata de sine este extrem de importanta si, traind cu altcineva, apar inevitabil solicitari uneori imposibile. E cazul confesiunilor, ideea de a marturisi lucruri care ar putea ucide ceea ce iubim...

Credeti ca barbatii sint buni confesori?

Nu stiu daca sint mai buni decit femeile. Nu-mi place ideea ca barbatii, pentru a ne face placere, isi spun uneori "uite, renunt pentru ea la acest meci de fotbal, tocmai pentru ca ea e aici". Si imi spun asta si mie, uneori. Am impresia ca nu trebuie, de dragul celuilalt, sa ne sufocam in fasa placeri importante pentru noi. Cit despre minciuna, cred ca, atunci cind am decis sa traim cu cineva, am luat hotarirea sa traim si cu o parte de minciuna, care ne insoteste orice s-ar intimpla. Adica minciuna pe care o comitem nepovestind ce ni se intimpla in fiecare moment al zilei, nepovestind acele lucruri care l-ar putea rani pe celalalt. La asta ma refer cind spun "minciuna". E ingrozitor, pe de-o parte, pentru ca traim tot timpul cu un strain. De cealalta parte, cind el e un strain, in mod a priori ramine un teritoriu bun de descoperit.

Un personaj din cartea dumneavoastra spune ca un barbat ramas singur mai mult de patru zile isi va insela cu siguranta iubita. Dumneavoastra credeti asta? Eu am fost singur o luna si n-am facut nimic, va jur...

E, acela era personajul. Nu ma identific cu el...

Ce cititi? Dintre scriitoare va plac Anna Gavalda, Zadie Smith?

Imi plac cartile Annei Gavalda, dar nu ma intereseaza ca stil. Nu ma preocupa maniera ei de a scrie. Am nevoie de carti care sa ma hraneasca.

Si cine reuseste s-o faca?

Exista un scriitor care mi-a si devenit prieten, deci am sansa sa discutam; el nu e asa de cunoscut - Bernard Desportes, autorul cartii "Scurte povestiri ale mamei mele". Ma transporta in lumea scriiturii, dar si intr-un vid complet, pentru ca ma determina sa-mi spun: nu voi reusi niciodata sa merg pina la capat, sa scriu asa.

Dintre scriitoarele contemporane din Franta, aici, in Romania, probabil Am�lie Nothomb e cea mai cunoscuta.

Si mie imi place foarte mult. Dar nu scrie acel tip de text la care sa apelez cind am nevoie, foame de lectura.

"Insecta", acest titlu v-a fost inspirat si de jocul de cuvinte pe care-l facea cindva Nabokov intre "incest" si "insecta".

Si asta, bineinteles. Titlul cartii este dat chiar de povestirea care-i poarta numele, "Insecte". Cind am inceput insa sa scriu acel text nu m-am gindit ca "insecta" este si o anagrama pentru "incest".

Ce relatie aveti cu mama dumneavoastra (in "Insecta", mama apare sau ca un martor vinovat al incestului sau ca o prietena isterizata a propriei fiice etc. - n.red.)?

Intotdeauna a fost buna, fara mari crize. Dar, de exemplu, dupa ce a citit aceasta carte nu a avut loc nici o discutie. Intr-un fel, e clar ca pot scrie tot ce vreau, pentru ca si ea va intelege tot ce va dori din respectivul text. E important ca sint un scriitor care nu-si spune "n-o sa scriu asta sau asta ca sa nu ranesc pe cineva". Niciodata nu am stat sa ma gindesc, nici atunci cind mi-am scris celelalte carti, daca voi rani sau nu pe cineva.

Sinteti foarte frumoasa. Toata lumea v-o spune si o tot repeta. Ce relatie aveti cu propria frumusete? Sint momente in care va agaseaza complimentele?

E tot timpul placut sa auzi asta. Numai ca nu tot timpul sint indreptatite. Eu pot spune asta pentru ca ma vad si dimineata, si dupa-amiaza. O femeie draguta se aranjeaza, isi pune o rochie frumoasa, dar mult mai putini o vad cum arata in timpul zilei (ride)... Nu ma enerveaza niciodata complimentele, sint atit de placute. Cind ma imbrac pentru un dineu, am impresia ca ma deghizez, pentru ca atunci cind lucrez stau in pijama. Dar nu-mi place o prejudecata in Franta, cum ca, daca esti scriitor, trebuie sa porti numai culori gri si sa te imbraci in hirtie de ambalaj. Asta ma enerveaza si ma face sa si rid. Trebuie sa-ti ramii fidel. Daca ma duc intr-un mediu scriitoricesc, nu-mi iau niciodata mina de scriitor ca sa le plac. Fac ce am chef sa fac.

Cum va raportati la lumea showbizului? Ati incercat sa faceti televiziune (a prezentat o emisiune despre sex - n.red.). Cum a fost?

N-a fost deloc interesant. Am acceptat sa prezint acea emisiune pentru ca o carte pe care tocmai o publicasem nu prea se vinduse, pentru ca trebuia sa traiesc cumva pina cind urmatorul titlu avea sa apara. Dar, dupa un sezon, m-am oprit, n-am mai vrut sa fac asa ceva. Nu mi se potrivea deloc. Nu am nimic de-a face cu lumea showbizului.

Cum va imaginati cititorul ideal?

Nu pot deloc sa mi-l inchipui in carne si oase. Intotdeauna e straniu pentru mine sa-mi intilnesc cititorii prin tirgurile de carte. Dupa ce public o carte, am impresia ca o pierd, habar n-am cine se va hrani cu ea, in ce pintece isi va gasi loc. Imi imaginez ca e cineva care va putea digera ce am scris, dar si ca va putea suporta acel pumn pe care eu am vrut sa i-l plasez intre coaste.

Pe de-o parte, citeam un critic literar care va descria timiditatea. De cealalta parte, e deja celebra povestea cu testiculele trimise unui ziarist de la "Lib�ration" (dupa o recenzie negativa, ziaristul francez a primit de la Claire Castillon un pachet cu testicule animale - n.red.). Cum coexista cele doua dimensiuni, timiditatea si agresivitatea...

Nu-mi place, de exemplu, sa-mi promovez cartile pentru ca am intotdeauna impresia ca omit sa spun ce trebuie cu adevarat sa spun. Mi-e greu sa vorbesc cu oameni pe care nu-i cunosc. Sint timida, dar timiditatea nu m-a impiedicat sa fac un gest complet aiurea, vulgar. Asa cum pot zimbi foarte frumos cuiva care m-a insultat si sa tin in mine dorinta de a-i scoate ochii. Acel jurnalist nu vorbea mai deloc despre cartea mea, scria doar despre viata mea privata. Si de aceea am reactionat asa...

Eu sint critic literar. Si nu m-ar deranja ca un scriitor sa reactioneze chiar si asa de dur. Mi-ar placea sa vad ca un scriitor crede atit de mult in ceea ce face...

Da, nu a fost un gest prea sic, dar a si ramas singurul de acest fel pe care l-am facut (ride).

Totusi, ce a scris omul acela atit de grav?

Scria despre cartea mea "La Reine Claude", despre o relatie a mea...

S-a spus ca era un roman autobiografic, despre relatia dumneavoastra cu Patrick Poivre d�Arvor...

Da, pe mine ma enervau comparatiile. Cum ca iubitul meu ar fi fost un soi de Valmont etc. Mi s-a parut foarte violent sa vorbeasca astfel despre mine. Nu era nici o problema daca imi judeca textul, daca imi spunea ca e prost scris. M-a enervat tonul articolului.

Se vorbeste mult despre fosta doamna Sarkozy si despre actuala. Sint deja doua tipuri feminine. Cecilia ou Carla?

Parca au fost la acelasi chirurg (ride)! Cele doua, Cecilia si Carla Sarkozy, seamana foarte mult, cel putin la figura. De Carla ma simt mai apropiata...

Credeti ca presa franceza a exagerat in ceea ce priveste noul cuplu prezidential?

Da, e rusinos. Tot ce s-a intimplat in jurul acestei povesti mi se pare idiot.

• Cruzime si subtilitate

A sasea carte a autoarei Claire Castillon, "Insecta", este o culegere de povestiri care analizeaza cu umor, cinism si maxima precizie relatia mama-fiica, atingind si zone delicate precum incestul si infantilizarea mamelor.

Insecta � Claire Castillon

Colectiile Cotidianul Literatura � 63

Editura Univers, 2008.

Dependent de citit? Intra pe www.clubliteratura.ro