Home » Arte & Popcult » Film » Cineastul Claude Lelouch: „Daca «4, 3, 2» ar fi avut staruri, n-ar fi luat Palme d’Or“

Cineastul Claude Lelouch: „Daca «4, 3, 2» ar fi avut staruri, n-ar fi luat Palme d’Or“

25 Mar 2008 Alexandra Olivotto | 4 comentarii | 4306 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Venit la Bucuresti cu ocazia lansarii lungmetrajului sau, „Roman de gare“, Claude Lelouch a vorbit pentru Cotidianul despre cum amesteca profesiile si genurile, dar a explicat si de ce Mungiu poate face filme cu adevarat libere.
 
Cineastul Claude Lelouch
Castigator al Palme d’Or, al Oscarului si al Globului de Aur, cineastul Claude Lelouch are in spate o prodigioasa cariera. A filmat clandestin in URSS, a fost arestat pentru „incalcarea limitei de viteza“ intr-un lungmetraj si a facut 41 de pelicule, cucerind trofeul suprem de la Cannes cu cea de-a saptea. Este deopotriva regizor, producator, scenarist, creator de dialoguri, montor etc. Lelouch are o relatie tensionata cu critica de film din Franta si conflictuala la activ. Cineastul s-a aflat la Bucuresti cu ocazia lansarii ultimului sau film, „Roman de gare“, la invitatia distribuitorului Glob Com Media si a Institutului Francez.

Ati obtinut si Oscarul, si Palme d’Or. Mai este astazi posibila o astfel de performanta?
Da, desigur. Desi fratii Dardenne au avut doua Palme d’Or si nici o nominalizare la Oscar, se mai poate intimpla, nu disper, nu sint lucruri pe care sa le poti premedita. Nimeni nu face filme ca sa aiba in palmares vreun Palme d’Or sau vreun Oscar. Eu nu ma gindesc deloc la premii. Sint incintat astazi de a fi obtinut astfel de recompense, au reprezentat o sansa pentru mine, dar am facut mereu filme cu gindul de a distra publicul cea mai mare ambitie a mea e sa impartasesc un moment cu oamenii. Si sa faci filme e o poveste de dragoste, numai ca, in loc s-o traiesti si s-o imparti cu o singura alta persoana, o faci cu milioane. Asa ca am trait 41 de povesti de dragoste si uneori am reusit sa le impartasesc cu publicul, alteori, nu. Uneori, filmele mele n-au mers bine din punct de vedere comercial, si atunci am fost trist, ca la sfirsitul unei relatii amoroase, cind celalalt nu te mai vrea.

Multidisciplinaritatea (sinteti producator, scenarist, regizor etc.) va ajuta in meseria de cineast sau va pune si piedici din cind in cind?
M-a ajutat in masura in care am avut succes si am putut pune bani deoparte pentru zilele mai negre. Fiind si producator, am putut face ce filme aveam chef sa fac. De altfel, cred ca toti regizorii din lumea de azi, fara exceptie, ar trebui sa ia in considerare posibilitatea de a deveni producatori, pentru ca altminteri cinemaul se va transforma intr-un serial de televiziune. In ziua de azi nu iti mai poti face meseria de regizor in lipsa celei de producator. In plus, fac parte din ARP - Asociatia franceza a regizorilor-producatori, sintem aproximativ 100 de membri. Tocmai pentru ca de obicei viziunea producatorului asupra unui film difera substantial de cea a regizorului, si am vazut acest conflict degenerind uneori, am auzit astfel de povesti „de razboi“. Asa ca ma consider norocos ca mi-am fost propriul producator toata viata.

Cristian Mungiu si-a fost si distribuitor...
Are perfecta dreptate, astfel controleaza toata „reteaua“ si poate face filme cu adevarat libere. Depinde si de ce ai in cap, de ce vrei sa faci. Eu stiu ca am iubit cinemaul mai mult decit orice altceva, deci am intentionat mereu sa il protejez, sa nu fac filme care sa il dezonoreze. Asa ca mi-am pus toate fortele in slujba cinemaului.

Ati vazut in „4 luni, 3 saptamini si 2 zile“ actori cu care ati vrea sa lucrati?
Cele doua fete si de altfel toti actorii din film sint excelenti. Insa e foarte dificil sa lucrezi cu actori care nu vorbesc aceeasi limba. Prefer actorii francezi pentru ca e greu sa dai indicatii printr-un interpret. Regia de actori e intima, personala, directa, ca o poveste de dragoste. Daca miine as avea o intilnire cu o fata, m-as simti foarte inhibat daca as avea nevoie de un translator pentru tot ce as avea sa ii spun. E greu sa lucrezi cu actori straini daca nu interpreteaza roluri de straini. De pilda, pentru urmatorul meu film am nevoie de americani si de nemti care sa interpreteze roluri de americani si nemti.

Ati lucrat si cu staruri, si cu actori neprofesionisti. Care e avantajul fiecarei categorii?
Pai, cu starurile merge de la sine, zici „Actiune!“ si dai drumul la camera. Iar cu cei neprofesionisti, avantajul e ca fac povestea mai credibila pentru public daca vede un actor pentru prima data. Deoarece, cind vezi staruri, realizezi ca e vorba de cinema. Vezi necunoscuti, ti se pare ca e o felie de viata. De exemplu, cind urmaresti „4, 3, 2“, povestea te absoarbe cu totul, o crezi in cele mai mici detalii. Daca in locul actritelor romane ar fi fost staruri hollywoodiene, nu cred ca filmul ar fi avut aceeasi forta sau eficacitate. Ar fi mers poate mai bine comercial, insa n-ar fi obtinut Palme d’Or, credeti-ma.

In relatia dvs. tensionata cu criticii ati fost frecvent descris ca un stilist vizual in cautarea unei teme serioase. Cum comentati „acuzatia“?
Nu-mi pun intrebari niciodata apropo de peliculele pe care vreau sa le fac. Eu imi descopar filmele pe masura ce le realizez. Si stiu ce lungmetraj am vrut sa fac cind l-am terminat. Imi fac filmele cum traiesc, le inventez din mers, ma adaptez in permanenta la toate situatiile. Or, criticii vor raspunsuri, vor sa fie capabili sa te puna intr-o categorie sau alta. Iar cu mine nu le-a iesit fiindca sint in toate categoriile: producator, regizor, creator de dialoguri, montor, autor, operator de imagine. Aproape ca fac cinema amator. Asa ca raporturile mele cu criticii nu vor putea fi sanatoase decit dupa moartea mea. Cit sint in viata, ii deranjez prea mult, nu sint de acord cu prea multe lucruri, de exemplu, cu istoria cinemaului, cu profesionistii din domeniu. Sint cu adevarat independent, fac cinemaul pe care il cunosc si pe care am chef sa il fac. Criticii nu-mi inteleg filmele, doar publicul. El merge la cinema pentru motivele corecte.
 
Vad aici un paralelism: in cariera amestecati profesiile, iar in film, genurile.
Da, ador melanjul de genuri, as spune ca el imi caracterizeaza stilul. Nu pot sa fac o poveste de dragoste care sa fie doar o poveste de dragoste, nici un polisier care sa fie doar polisier. In filmele mele, genurile se amesteca si se intretaie ca in viata. Pentru ca incerc ca peliculele mele sa fie ca viata, iar viata e un amestec de genuri.

Acesta sa fie secretul unui film care sa mearga bine comercial, fiind totodata film de autor?
Eu asta ma vreau, autor de cinema popular. Cind fac o pelicula, vreau sa placa publicului intreg: si oamenilor simpli, care merg la cinema pentru a uita de griji, si celor care frecventeaza marele ecran pentru a gindi, pentru se cultiva, pentru a incerca sa inteleaga. Incerc sa pun intr-un film maximumul de lucruri. Insa privilegiez prima categorie de public, pe oamenii simpli. De aceea vreau ca povestea principala sa fie simpla. Abia apoi putem complica lucrurile. Dar e foarte, foarte dificil si complicat sa faci film astazi daca tintesti catre unul universal, ce vorbeste despre tot si toate in acelasi timp, si acesta e felul de lungmetraj care imi place. E mult mai simplu sa realizezi un lungmetraj pentru o anume categorie de spectatori, pentru ca stii ce cauta, ce iubesc, ce vor. In plus, eu merg la cinema sa vad un film cum vad viata. Am o mare problema cu oamenii care sint rationali, pentru ca eu sint complet, complet irational. Dar nu disper, pentru ca ultimele cronici la „Roman de gare“ au fost fabuloase, ceea ce inca nu-mi explic. Mai ales ca l-am facut sub pseudonim.

De ce pentru „Roman de gare“ ati filmat in HD si ati transferat apoi pe pelicula?
Pentru ca sistemul high definition a ajuns azi la o perfectiune incredibila, e mult mai bun decit 35 mm. Practic, „Roman de gare“ l-am facut fara proiector, fara lumina, in HD te poti lipsi de ea. Sint 50 de minute de autonomie de pelicula pe camera, ceea ce a fost formidabil pentru actori, fiindca ei sint ca atletii, trebuie sa ii lasi sa-si faca incalzirea. Altfel, daca am fi lucrat in 35 mm, o puneam in ultimul moment, pentru ca era foarte costisitoare. Astazi, in HD, putem filma tot, repetitiile, „inainte“, „in timpul“, „dupa“, si nu costa nimic. Si, mai ales, high definition a ajuns la un nivel tehnic care face ca postproductia sa fie cu mult mai usoara, poti sa faci trucaje, sa modifici imaginea la montaj. Sa filmezi azi in 35 mm e pura nostalgie (a rezistat cam 15-20 de ani), HD e clar de o calitate superioara. Deja il „incercasem“ la ultimele doua filme.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

4 comentarii

 
1
Kor 25-Mar-2008 23:19
Hmm
"De pilda, pentru urmatorul meu film am nevoie de americani si de nemti care sa interpreteze roluri de americani si nemti."

Acuma nu ca vreau sa par nationalist... dar de ce nu s-a gandit vreodata sa faca filme cu romani? sau cu estonieni? sau cu cehi? sau cu basci? sau cu greci? sau cu azeri?... De ce neaparat filmele trebuie sa fie cu francezi, nemti, englezi (americani)?
2
Beauregard 26-Mar-2008 10:53
De ce neaparat filmele trebuie ...
"De pilda, pentru urmatorul meu film am nevoie de americani si de nemti care Oare pentru ca asa o fi scenariul ?
3
lia 26-Mar-2008 12:23
De aceea
Bine ca se mai scrie si despre Leouch, mi-e groaza sa mai citesc ziarul , sa nu scrie ce face Raduleasca.
4
mihaii 16-Apr-2008 14:32
De ce neaparat filmele trebuie..
Kor (25-Mar-2008 23:19)
Hmm
"De pilda, pentru urmatorul meu film am nevoie de americani si de nemti care Pentru ca un artist liber isi permite sa ignore orice fel de corectitudine politica (de altfel inexistenta in arta) ce i-ar putea impune ca toate etniile sa fie in mod egal reprezentate in opera lui. Desi extrem de neplacut, romanii nu ocupa probabil un rol foarte important in imaginarul artistic al lui Lelouch, drept pentru care ei nu se regasesc nici in fimele sale.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FILM
 
CELE MAI