Home » Home » Reportaj » Cine nu are nemţi să tremure

După vacanţa mare de iarnă ce urmează?

Cine nu are nemţi să tremure

16 Dec 2009 Ruxandra Hurezean | 0 comentarii | 2289 vizualizari
Rating:
12 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Iarna îi surprinde, din nou, pe primari, cu şcolile în reparaţii, fără căldură sau apă. Noroc cu vacanţa sosită în avans. Din ianuarie însă, copiii se vor întoarce să înveţe în cămări improvizate, la căldura din godine, şi vor face kilometri pe jos, prin zăpadă. Asta în timp ce primăriile au fost renovate, iar bisericile sunt monumente de arhitectură.
 
Scoala in paragina
Germanii ne-au construit şcoli, noi nu avem bani pentru încălzirea lor.
168 de şcoli fără autorizaţie de funcţionare
La începutul acestui an şcolar, inspectorii Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică (DSP) Cluj au refuzat avizarea funcţionării mai multor şcoli din judeţ, descoperind şi un caz mai ciudat: şcoala din satul Ceaba, comuna Sânmărtin, nu avea acoperiş! Sânmărtinul este un fel de „capăt al pământului”, la limita de nord-est a judeţului Cluj, cocoţat pe câteva dealuri care aduc mai degrabă a munţi. Şcoala, închisă de inspectori, a fost renovată în toamna asta, cu ajutorul câtorva săteni datori la primărie cu prestaţia pentru ajutorul social.

Vara a trecut degeaba. Când ne facem şcoala?
„Copiii au învăţat în bucătăria căminului cultural până s-a reparat şcoala”, spune femeia de serviciu, care a supravegheat muncitorii de la şcoală. În scurt timp au terminat însă prima încăpere, în care învaţă cei şapte copii din sat: doi la grădiniţă şi încă cinci în clasele I-IV. „Şcoala e construită din ’67, am muncit şi eu la construcţia ei. Altădată erau copii mulţi, veneau aici din toate satele comunei. Acum, după ce ies din clasa a IV-a, se duc la Cutca”, explică un sătean. Cu timpul, copiii s-au împuţinat, zidurile au mai căzut, aşa că un corp al clădirii a fost dărâmat. Şanţul fostei fundaţii e încă şi acum la vedere. Constructorii de ocazie au început să umple camera cu pământ, ca să mai „ridice nivelul” şi să se încălzească mai uşor.

Banii n-au sosit la timp şi iarna nu-i ca vara
Cutca e la trei kilometri mai la vale, iar şcoala, deloc mare, a fost renovată anul trecut, spune primarul din Sânmărtin, Ioan Fărtan. Ce s-a întâmplat cu şcoala din Ceaba, cea descoperită de inspectorii de la Sănătate Publică fără acoperiş? Primarul spune că a înaintat spre judeţ un proiect de renovare, însă banii n-au mai sosit la timp. Nu e vina lui! E mulţumit însă de faptul că şcoala din Cutca e proaspăt renovată, are geamuri termopan şi uşi metalice ca apartamentele de bloc. „Patruzeci şi opt din cei 70 de şcolari din comună învaţă în Cutca, care e cel mai mare sat din cele opt ale comunei Sânmărtin, adică 600 de suflete dintr-un total de 1.730 de locuitori”, se justifică primarul.

Maşina nu răzbate, dar copilul poate
De altfel, spre gimnaziul din Cutca vin în fiecare dimineaţă, de pe o rază de cinci kilometri, copiii din celelalte şapte sate ale comunei. Iarna, când cade zăpada, drumurile devin necirculabile, iar microbuzul şcolii nu mai poate ajunge în sate să ia copiii. Atunci, pe unde nu răzbat roţile maşinii pot picioruşele copiilor şi aşa ajung ei pe drumuri lungi în zilele de iarnă scurte la şcoală şi înapoi. „Tocmai am primit un microbuz nou şi am reuşit să-l înscriem în circulaţie”, mai spune primarul, care recunoaşte însă că problema transportului nu-i rezolvată chiar pe de-a-ntregul. „Iarna avem o problemă: când îngheaţă sau ninge, drumul spre Cutca nu mai poate fi străbătut cu maşina, din cauza pantei foarte abrupte”, spune Fărtan, care n-a găsit nici o rezolvare situaţiei.

Nemţii le-au făcut şcoala, primăria nu desfunda nici veceurile!
În satul Turea din judeţul Cluj, clădirea şcolii este altfel decât celelalte şcoli de prin sate. Este construită în stilul şcolilor germane. Pentru că aici nu exista şcoală, dar exista un inginer agronom, singurul neamţ din sat. Acesta a plecat la Berlin prin 1995 şi a găsit acolo o fundaţie (Vereinigte Aktion fur Rumanien eV) dispusă să ajute. Nemţii au consimţit să sponsorizeze construirea unei şcoli în sat. La început au preconizat că vor cheltui 60.000 de mărci. Până când au terminat construcţia, bugetul depăşise 130.000 de mărci.

Clădirea are ferestre mari, luminoase, un hol înalt cu tavan în lemn şi candelabru în sticlă. Toalete în interior, apă, gresie, faianţă şi parchet. După model german. Când au încheiat nemţii lucrarea, şcoala rămăsese cu sobe pe lemne şi fără noroc. Pentru că primarii locului, după cum spune domnişoara învăţătoare Mihaela Cedrechi, nu s-au mai apropiat de şcoală. La orice cerere din partea învăţătorilor ei răspundeau, „lăsaţi, voi aveţi nemţii”, nu doar cu nepăsare, ci şi cu un fel de invidie.

“Nici pentru igienizare nu ne-au ajutat, nici fosa septică nu ne-au curăţat-o, a trebuit să ne descurcăm singuri. Până-ntr-o zi, când, umblând în arhivă, am redescoperit adresa nemţilor care au construit şcoala şi am luat legătura cu ei. De atunci vin în fiecare primăvară şi toamnă. Dar şi primăria locală se implică acum. Împreună cu nemţii au cumpărat tot ce trebuie ca să băgăm încălzire centrală în şcoală”, explică învăţătoarea.

Învăţătoarea, cameristă la hotel
În timp ce noi vorbim se sapă la şanţurile pentru fundaţia unei încăperi speciale pentru centrală, iar în clasă se mai pun câteva lemne pe foc. În şcoala clădită de nemţi pentru satul unde nu a trăit decât un singur om de origine germană, şi el, pentru scurtă vreme, învaţă carte 45 de copii români, maghiari şi romi. Nemţii lor, aşa cum li se spune, îi iubesc şi le aduc cadouri în fiecare toamnă şi primăvară.

Îi primeşte domnişoara Mihaela, învăţătoare de 12 ani, o brunetă vioaie care face naveta din Aghireş, cu trenul. Are un salariu, cu sporuri cu tot, de 1.200 de lei pe lună. Vara, Mihaela pleacă în Italia, unde lucrează ca şi cameristă la un hotel. Toamna, vine, ia trenul şi înapoi la Turea, la şcoală. Nu vede niciunde viitorul ei. Nici în Italia, nici la Aghireş, dar nici la Turea. În Italia are bani, dar nu este acasa ei, la Aghireş are casă, dar nu are şcoală, iar la Turea are şcoală, dar nu are casă. Şi nici bani.

Un tablou idilic şi o mare minciună
Mihaela râde şi vorbeşte cu micuţii de la şcoală, e veselă. Ţiganii care primesc ajutorul social sapă în curtea şcolii, iar primarul şi nemţii se gândesc la căldura copiilor. Pare un tablou frumos, complet. Tânăra s-ar simţi bine la şcoala „germană” din Turea, dacă ar mai putea spera că va avea şi ea un salariu din care să trăiască bine. „Nu sper că vor mai creşte salariile vreodată. Nici anul trecut, când au votat legea cu majorarea de 50%, nu i-am crezut. Am ştiut că este o minciună. Şi aşa a fost”, mărturiseşte Mihaela.

Descentralizarea e ca sarea
S-ar putea spune că descentralizarea a pus autorităţile locale pe treabă, dacă nu s-ar fi iscat un fel de întrecere „socialistă” de tipul „cine are şcoala mai mare şi mai portocalie”! Primarii, realizând în ultimele episoade electorale că biserica şi clădirea şcolii sunt puncte tari la imagine, au sacrificat raţiunea de dragul imaginii.

Directoarea DSP Cluj, Dorina Duma, spune că în această toamnă a avut surpriza să constate cum autorităţile locale nu ştiu să îşi raţionalizeze bugetele şi preferă să vopsească şcolile în loc să cumpere microbuze pentru a transporta copiii la şcolile bine dotate şi cu igienă corespunzătoare şi cu profesori mai buni.

“Le-am cerut, împreună cu Prefectura Cluj, să prezinte fiecare un dosar documentat cu ce fel de şcoli au, câţi copii şi care sunt distanţele între şcoli, dar şi situaţia cadrelor didactice. Ne gândim să ducem copii şi dintr-o comună în alta, dacă aşa le este mai bine sau mai aproape copiilor, sau să-i convingem pe primari să-şi unească forţele, dacă au sate apropiate, şi e nevoie de o şcoală comună”, explică Dorina Duma.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
REPORTAJ
 
CELE MAI