Cind doi se bat, principiul se pierde

Nu se intimpla pentru prima oara.

La finalul lui 2003, cind s-a discutat proiectul de modificare a legilor electorale, APD a sustinut schimbarea sistemului de vot, ca parte a unui Cod Electoral cuprinzator. S-a constituit Comisia parlamentara, au inceput dezbaterile intre partide, iar Asociatia a inceput sa adune sprijin popular, civic si politic pentru proiectul ei. Apoi a intervenit, brusc, Societatea Academica Romana si, sub semnatura dnei Mungiu-Pippidi, a decretat public ca modificarea sistemului de vot ar fi o imensa greseala. Dupa un moment de perplexitate, APD a reactionat vehement impotriva acestui oponent neasteptat. Si, in timp ce acesti doi distinsi membri ai societatii civile se certau in public, Comisia parlamentara, sub bagheta maestrului Hrebenciuc si cu sprijin politic larg si tacit, a perpetuat acelasi sistem pacatos pe liste de partid, aceeasi lege electorala defecta, ba a introdus si citeva prevederi care faceau posibila votarea multipla.

E foarte probabil ca opozitia tacita a politicienilor fata de proiectata Agentie de Integritate sa fie la fel de larga. E la fel de probabil ca acestia sa profite din nou de disensiunile aparute in interiorul societatii civile. Vreau sa fiu bine inteles: societatea civila nu este un "front", nu trebuie sa respecte "unitatea de monolit" cu care se lauda unele partide. E normal; nu, e chiar bine sa existe divergente in interiorul ei, inclusiv unele de principiu, care sa nu poata fi conciliate. Insa nu e normal, daca exista o intelegere la nivelul principiului de baza, ca aceasta sa fie subminata de neintelegeri pe chestii care, prin comparatie, sint detalii. Desigur, este un lucru important, in sine, daca legea va considera conflict de interese si intre rude de gradul IV sau numai pina la cele de gradul III. Dar, daca acest lucru da prilejul unui schimb televizat de replici inveninate intre dna Weber si dna Macovei, atunci e intr-adevar doar un detaliu, de vreme ce rezultatul public al disputei ar putea fi ingroparea legii, cu tot cu conflictele de interese dintre rude de orice grad. Mai mult, in ambele tabere exista avocati ai drepturilor omului, luptatori pentru procese corecte. Ei bine, atunci ar trebui sa stie ca unul dintre cele mai incorecte procese este cel de intentie. Orice dialog este de la bun inceput asasinat daca discutia se poarta in termeni de "Voi urmariti de fapt sa..." sau "In realitate, voi va opuneti proiectului nostru pentru ca...".

Atit sustinatorii, cit si opozantii proiectului venit de la minister sprijina in fond existenta unei astfel de institutii. In acest caz nu le ramine decit sa procedeze ca juratii in cautarea unei decizii. Se aduna si se inchid in aceeasi sala si dezbat, pe text, fiecare punct aflat in litigiu. Si fac asta pina cind divergentele dispar sau devine evident ca acelea ramase sint finale, fundamentale si ireductibile. Altfel, societatea civila risca sa constate ca singurul efect al disputei publice interne este ca pierde exact principiul asupra caruia cazusera toti de acord.