Cele mai mari rivalităţi din fotbal

În două-trei săptămâni se vor încheia mai toate campionatele Europei. Indiferent de team-urile care se vor clasa pe primul loc, rămâne o urmă istorică de neşters, aceea a derby-urilor tradiţionale, repere constante în configuraţia fiecărui sezon. O aprofundare a realităţilor n-ar avea cum să nu aibă ca punct de plecare, conform bootsnall.com, oraşul scoţian Glasgow.

 

De peste 120 de ani, fiecare meci dintre Celtic şi Rangers îl face să vibreze puternic, sub presiunea unei rivalităţi botezate, de la 1888, Old Firm, termen ale cărui origini au rămas neclare până în ziua de azi. Originea rivalităţii este însă foarte limpede, fiind expresie a orientărilor politice şi religioase diferite. Celtic este asociată cu biserica catolică şi cu naţionaliştii, pe când Rangers este echipa bisericii protestante şi a unioniştilor, aşadar de partea Londrei. Asta face ca în meciurile celor două să nu fie vorba numai de fotbal, un lung şir de violenţe însoţind disputele, inclusiv o enormă bătaie generală, în 1980, care a revărsat pe teren 9.000 de oameni.

 

Buenos Aires este oraşul care dă lumii cele mai spectaculoase meciuri izvorâte din rivalitate. Protagoniste, Boca Juniors şi River Plate. Numele meciului este Superclasico, iar confruntarea este inclusiv una socială, Boca reprezentând pătura săracă şi muncitorii, pe când River este echipa celor înstăriţi. Cu toate acestea, violenţele sunt destul de rare, fanii punând accent pe organizarea unor decoruri multicolore, de sărbătoare, cu bannere şi steaguri prin care să-şi exprime susţinerea. Tocmai mediul destul de prietenos propulsează Boca-River în itinerarele turistice din capitala Argentinei. În Italia, şirul derby-urilor anunţate săptămânal de mass-media a început cu disputa Lazio-AS Roma. Ca să se distingă de altele, poartă numele Derby della Capitale şi, spre deosebire de celelalte rivalităţi, echipele împart acelaşi stadion, Olimpico. Istoric, lazialii sunt bogaţi şi cu orientări politice de dreapta, iar fanii Romei sunt săraci şi stângişti. În stadion, primii ocupă zona Curva Nord, ceilalţi stau la Curva Sud, iar violenţa suporterilor se transferă adesea şi în teren, meciurile fiind presărate cu numeroase faulturi şi cartonaşe.

 

Al Ahly-Zamalek nu este doar un derby al Egiptului sau al oraşului Cairo, ci chiar al Africii şi al întregii lumi arabe. Pentru o cât mai mare imparţialitate, la aceste întâlniri sunt aduşi arbitri străini, însă asta nu-i împiedică pe fani să se încaiere când nu le convine ceva. Cel mai grav incident, consemnat în 1966, a pornit de la un penalty împotriva lui Al Ahli, care i-a determinat pe fanii acestei echipe să devasteze stadionul lui Zamalek şi să dea foc unei fabrici din apropiere.

 

Liverpool-Manchester United este exemplul că rivalităţile nu au loc neapărat în interiorul aceluiaşi oraş. Distanţa între ele este de aproape 50 km, dar rivalitatea se bazează în principal pe faptul că sunt cele mai de succes echipe din Anglia. Numită şi Derby-ul de nord-vest, întâlnirea era folosită în trecut ca prilej de defulare a energiilor negative, revărsate în violenţă, însă în zilele noastre incidenele sunt rare. În Portugalia, fotbalul a fost dominat decenii la rând de Benfica, însă în anii ’90 nordul, prin FC Porto, a început să echilibreze scena naţională. Această dispută regională a luat amploare în ultimii zece ani, când s-a constatat şi o creştere a violenţei. Un alt exemplu de rivalitate între echipe din oraşe diferite este meciul FC Barcelona-Real Madrid. Poartă numele El Clasico şi este similar duelului Liverpool-Manchester United, aceste formaţii spaniole fiind cele mai de succes din ţară.

 

Dincolo de asta, ele reprezintă două regiuni diferite, Madridul fiind asociat în mod tradiţional familiei regale spaniole şi reprezentativ la nivel naţional, pe când susţinătorii Barcelonei, din Catalunia, au propria limbă şi tânjesc după separarea de Spania. Belgradul este locul în care nu s-au făcut progrese în materie de prevenire a violeţei suporterilor atunci când vine vorba de Eternul Derby, Partizan-Steaua Roşie. Disputa se extinde asupra întregului teritoriu al Serbiei, cele două împărţindu-şi practic toţi microbiştii. Credinţa în club este atât de mare încât sunt tensionate inclusiv meciurile de handbal şi de baschet dintre cele două grupări. În Istanbul, rivalitatea supremă este între Fenerbahce şi Galatasaray. Pe malul asiatic al strâmtorii Bosfor, stadionul lui Fener este drag inimii săracilor, pe când Ali Sami Yen este amplasat în partea europeană şi este asociat păturii superioare. Totuşi, aceste meciuri nu au ieşit în evidenţă prin mari izbucniri de vioenţă.

 

Derby-ul duşmanilor venici se joacă în Grecia, între Olympiakos şi Panathinaikos, dar confruntarea mai este numită şi Mama tuturor bătăliilor. Ca şi alte rivalităţi, reprezintă grupuri socio-economice diferite, iar bogaţii şi pătura de mijloc sunt cu Panathinaikos. Fla-Flu sau Flu-Fla sunt onomatopeele care însoţesc derby-urile Braziliei, Flamengo-Fluminense, din Rio de Janeiro, iar de la 1908 datează rivalitatea dintre Inter şi AC Milan, Derby della Madonnina. Numele vine de la Madonna de aur din vârful Domului din Milano, iar disputa este tot între bogaţi şi săraci, AC Milan fiind aici Cenuşăreasa. Derby-ul Americii de Nord se joacă între Chivas Guadalajara şi Club America, din Ciudad de Mexico. În timp ce la Chivas joacă mai ales fotbalişti născuţi în Mexic, clubul din capitală este mai cosmopolit şi are mult mai mulţi bani, fiind proprietatea celei mai mari companii de telecomunicaţii din ţară. Ca şi în Spania, disputa poartă numele El Clasico. Asia are şi ea derby-ul ei, unul relativ nou, care se dispută în Iran, între Esteghlal şi Persepolis, două echipe ai căror susţinători umplu de fiecare dată cele 90.000 de locuri ale stadionului Azadi, din Teheran. Publicul este exclusiv masculin, femeile fiind interzise pe stadioanele din ţară.