EXCLUSIV
Cele mai mari minciuni din ultimii 20 de ani

25 Sep 2008 Raluca Ion | 35 comentarii | 17766 vizualizari

Rating:

30 voturi

foto(1)

De la promisiunea Frontului Salvării Naţionale că nu va deveni niciodată partid politic şi panseluţele plantate de mineri la Universitate până la creşterea economică din zilele noastre, istorici, publicişti şi scriitori fac inventarul celor mai mari minciuni de pe scena publică românească de după 1989.

O serie de analisti sustin ca Traian Basescu a plans cu lacrimi false la retragerea lui Theodor Stolojan

FSN nu va deveni partid. Pe certificatul de naştere emis la Televiziunea Română în decembrie 1989, FSN, proaspăt ieşit din spuma revoluţiei, promitea să rămână imaculat şi să nu se instaleze la putere de pe valul creat de mulţimea ieşită în stradă să-l dea jos pe Ceauşescu. Fraza „FSN nu e partid şi nu va participa la alegeri“ s-a dovedit în mai puţin de două luni o minciună.

„Când FSN s-a constituit ca partid apăruseră deja diverse formaţiuni politice care aveau o şansă să câştige alegerile. Când s-a anunţat acest bloc, tot jocul politic a fost amânat, a fost o dezamăgire uriaşă. Totul a intrat într-o logică de lumea a treia, în care partidele ajung la putere în urma unei revoluţii“, spune Iulian Fota, directorul Colegiului Naţional de Apărare. Această minciună a creat şi altele, arată analistul politic Cristian Pîrvulescu: „Revelatoare este minciuna TVR din 28 ianuarie 1990, care a spus că din cauza ceţii nu a putut transmite manifestaţia din Piaţa Victoriei împotriva participării FSN la guvernare“.

60.000 de morţi la revoluţie. De altfel, cele mai mari neadevăruri au fost rostite cel mai răsunător imediat după revoluţie, teroriştii care au tras asupra manifestanţilor şi cei 60.000 de morţi fiind doar două dintre ele: „Minciuna cu genocidul, transmisă către media străine, au folosit-o de ce? Ca să obţină adeziune? Bineînţeles că, odată ce şi-a dat seama că informaţia nu e adevărată, presa străină a reacţionat corespunzător, depreciind tot evenimentul“, continuă Cristian Pîrvulescu.

Iliescu disident. Vladimir Tismăneanu, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland, trece în rândul minciunilor şi trecutul disident al lui Iliescu&Co. „Ion Iliescu a fost un comunist disciplinat care nu a avut curajul să semneze nici măcar «Scrisoarea celor şase» veterani comunişti adresată lui Ceauşescu în martie 1989. Vag marginalizat, el nu a fost nici pe departe un opozant al ideologiei şi practicilor totalitarismului de tip bolşevic. Silviu Brucan nu a fost un disident, ci un fracţionist în interiorul castei birocratice comuniste, indignat de paranoia lui Ceauşescu şi de abuzurile Securităţii mai ales după 1985, nu de natura monolitic-represivă a regimului din chiar momentul luării puterii în martie 1945. Iar Petre Roman nu a crescut în casa unui patriot care îi cânta pe furiş la ureche «Hora Unirii», ci a unui militant cominternist cu opţiuni de oţel, omul pe care sovieticii şi Gheorghiu-Dej l-au desemnat să-i frângă voinţa de rezistenţă lui Imre Nagy în timpul detenţiei de la Snagov (1956-1957).“
Moartea PCR.

Desfiinţarea şi scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român reprezintă, în opinia istoricului Lucian Boia, minciuna numărul 1 a ţării: „România este una dintre ţările care s-au desprins cel mai greu de comunism. Faptul că o ţară atât de ataşată de trecutul său comunist îşi desfiinţează partidul comunist e o manipulare foarte bine gândită, genială, cu efecte pe termen lung. Astfel, cadre ale PCR care au vrut să conducă România au obţinut o credibilitate pe care nu ar fi putut-o obţine altcumva. Noi nu mai avem nimic de-a face cu comunismul: serviciile secrete nu mai sunt continuatoarele fostei Securităţi, ci îşi găsesc o afinitate cu Siguranţa Naţională de dinainte de comunism“. E completat şi de Cristian Pîrvulescu: „La noi, PCR nici nu a fost desfiinţat, nici nu s-a reformat. S-a volatilizat. Iar FSN nu a fost, formal, continuatorul PCR. FSN s-a născut din spuma mării, era emanaţie, era de fapt emanaţie radioactivă“.

Ţărănişti depravaţi şi regele hoţ. Discreditarea liderilor partidelor de opoziţie şi a regelui Mihai s-a făcut la începutul anilor ’90 cu armele anilor ’50. Au fost acuzaţi că se află în slujba serviciilor secrete occidentale, că au dus o viaţă plină de plăceri interzise în străinătate şi că au venit acasă după revoluţie să vândă ţara. Despre regele Mihai se spunea că la abdicare a plecat din ţară cu vagoane de comori naţionale şi că vrea să se întoarcă pentru a reinstaura monarhia.

„Minciunile care au făcut un rău profund societăţii româneşti sunt cele legate de persoanele care au apărut atunci în spaţiul românesc, în special de cei care veneau din străinătate. Despre Radu Câmpeanu se vehicula că a dus la Paris o viaţă depravată, cu femei şi droguri. Despre Raţiu marile minciuni au apărut la mineriadă, când minerii controlaţi şi ghidaţi de ofiţerii de informaţii au intrat în sediul PNŢ, iar la televiziunea publică s-a spus că s-au găsit acolo droguri, bani falşi şi matriţe de bani falşi. Seamănă foarte mult cu minciunile din anii ’50, ceea ce ne arată că aceleaşi mecanisme le-au creat. FSN a instrumentat un clivaj care a marcat societatea românească în anii ’90, astfel încât să izoleze grupul restrâns de suporteri ai partidelor istorice şi să asmută împotriva lor majoritatea celorlalţi oameni, care nu aveau simpatie pentru nici un partid politic“, spune istoricul Stejărel Olaru.

Minciuna panseluţelor. Demonstranţii din Piaţa Universităţii nu au fost doar „golani“, ci, potrivit presei feseniste, şi legionari, drogaţi sau prostituate. Iar mineriada din 13-15 iunie a fost prezentată de autorităţi drept un fel de mişcare ecologistă: minerii nu doar că au curăţat Piaţa Universităţii de golani, dar au plantat acolo şi panseluţe.

„Pe 13 iunie 1990, la ora 19.25, dl Ion Iliescu îl informa pe prim-adjunctul Ministrului Apărării că «pe sediul Poliţiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mişcarea este legionară şi se tratează ca atare». Nu s-a ridicat nici un drapel, nici la poliţie, nici în altă parte; mişcarea legionară nu a avut niciodată drapel verde (doar cămăşi verzi); singurul steag verde semnificativ pentru istoria naţională este cel al Sultanilor“, se rezumă istoricul Zoe Petre la un singur exemplu din „cascada de minciuni şi dezinformare care a pregătit şi a susţinut alegerile din 1990 şi corolarul lor - mineriada din iunie, atât în discursul politic, cât şi în presa controlată de FSN“.

Minciuni cu efecte sociale. Invitaţiile generoase la pensionare anticipată din anii ’90-’91 sunt ară-tate azi cu degetul de eseistul Andrei Cornea: „Foarte mulţi oameni au fost stimulaţi de regim să iasă la pensie prin condiţiile foarte avantajoase de care beneficiau. În scurt timp, acele pensii care erau mari la început n-au mai valorat nimic din cauza inflaţiei. O minciună foarte frumoasă a fost şi cuponiada, care îi transforma pe toţi în acţionari. În realitate, cupoanele au fost vândute la colţul străzii şi cumpărate de cei care erau pregătiţi pentru chestia asta. Minciuni au mai fost şi Caritasul, FNI şi toate jocurile piramidale“.

Constantinescu s-a opus clauzei naţiunii celei mai favorizate. Acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României a adus pe scena publică un nou neadevăr. La întoarcerea din SUA, Ion Iliescu a declarat că Emil Constantinescu, pe atunci contracandidatul său, ar fi solicitat Congresului american să nu acorde această clauză, îşi aminteşte Zoe Petre, care între 1996 şi 2000 a fost consilierul preşedintelui Constantinescu: „În urma protestelor vehemente venite din partea a numeroşi senatori şi congresmani, în frunte cu Frank Wolf şi Christopher Smith, care au arătat că, dimpotrivă, Emil Constantinescu intervenise energic în favoarea acordării clauzei, dl Iliescu a trebuit să ceară scuze în direct la televizor, în prezenţa celui pe care îl calomniase“.

Firul roşu n-a existat. Ion Iliescu a mai minţit, crede Zoe Petre, şi în scandalul „firului roşu“: „Era legat de proiectul din 1994-1995, al unei reţele de comunicare telefonică directă între oficiali ai statului român şi omologii lor de la Moscova. Dl Iliescu a susţinut mai întâi că acest proiect nu a existat niciodată, apoi a recunoscut că s-a discutat vag ceva în CSAT, dar fără urmări, în fine - că proiectul a existat, dar că el nu contravenea cu nimic apropierii României de NATO“.

Minciuni prezidenţiale proaspete. Istoricul Stejărel Olaru consideră că „Traian Băsescu a cam minţit atunci când a zis că îşi dă demisia în cinci minute dacă Parlamentul îl suspendă, dar cred că a făcut-o din dorinţa de a împinge negocierile la extrem“. La rândul ei, Zoe Petre îl critică pentru că a atacat tratatul semnat cu Ucraina în 1997, spunând că „a fost semnat în genunchi“: „Când i s-a amintit că era el însuşi ministru în Guvernul care a negociat tratatul, nu a răspuns nimic, iar când i s-a atras atenţia că putea cere, ca preşedinte, renegocierea acestuia în 2007, a pretins că ar fi prea complicat“. O serie de analişti politici susţin că Traian Băsescu a minţit atunci când a plâns la retragerea lui Theodor Stolojan din cursa pentru prezidenţiale Cristian Pârvulescu îi ia apărarea preşedintelui Băsescu: „ E un tip spontan şi cred că a plâns sincer. El plânge şi la înmormântări, plânge peste tot“.

Aderarea la UE. Istoricul Armand Goşu crede că cea mai mare minciună recentă este cea referitoare la îndeplinirea standardelor de aderare la UE şi că ea aparţine şi autorităţilor române, şi celor de la Bruxelles.

Lustraţia. Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, ridică lustraţia la rang de mare neadevăr. „Deocamdată, cei doi mari lustraţi sunt Mona Muscă şi Carol Sebastian. Declaraţiile clasei politice sunt nişte mari minciuni, de fapt nu facem curat, facem o lege care să justifice existenţa în spaţiul public a celor care au făcut parte din sistemul represiv“.

Mitul alegerilor corecte. Cristian Pîrvulescu nu crede că în România alegerile sunt corecte: „Numărătoarea voturilor e deficitară, mai ales în zona rurală, iar marja de fraudă este de câteva procente bune. Cine îşi imaginează că ce s-a întâmplat
la Ştefăneşti a fost o excepţie se înşală“ .

Creşterea economică. Pârvulescu se îndoieşte şi de creşterea economică anunţată de guvern. „Pe de-o parte, mecanismul statistic prin care se calculează e foarte contestat de mulţi, pe de alta, ea nu se regăseşte în viaţa oamenilor. Guvernul spune că în 2014 România va fi a şaptea putere economică a Europei, asta înseamnă că lumea se prăbuşeşte în jurul nostru, dar România există eroic“.

Mitul economiei de piaţă. Analistul economic Ilie Şerbănescu acuză economia din România că e clientelară: „Nu e o economie de piaţă. De când cu capitalul străin nu s-a făcut nimic în direcţia asta, au înlocuit clientela română cu cea străină. Sunt cinci-şase miliarde de dolari care dispar anual în buzunarele diferitelor persoane“.

Berea românească e cea mai bună
Istoricul Lucian Boia a văzut că încă din anii ’90 berea devenise instrument de manipulare. „Într-un reportaj de la TVR prezentau în stradă o masă cu mai multe pahare cu bere străină şi cu unul cu bere românească, ce nu arăta prea bine. Trecătorii erau rugaţi să guste şi să spună care li se pare mai bună şi toţi spuneau că cea mai bună e berea românească şi că singura ei problemă este culoarea. ~sta e genul de manipulare tipică pentru anii ’90, genul de manipulare care vrea să spună: «Ce ne uităm atâta spre Occident? Ceea ce avem noi e foarte bun». În ’90, intenţiile celor care ne conduceau nu erau deloc prooccidentale, eram într-o perioadă mai gorbacioviană.“

Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport

Marime text a A Trimite pe email Comenteaza

Versiune print! Versiune PDF Trimite pe Yahoo

Vezi ultimele comentarii

35 comentarii

Dari 25-Sep-2008 17:15

Domnilor, MINTITI ca Guvernul Rusinii

Despre Basescu se stia din 2003 ca este singurul candidat capabil sa-l bata pe Nastase
Stolo si Base au facut jocul asta de uzura ca sa-i deruteze pe PSD-isti, caci in 2003 aveau in fata 2 obiective greu de realizat cu PSD care lovea cu toate armele din dotare, inclusiv cu "prietenii" din interior:
1. sa faca Alianta, care s-a realizat numai dupa presiuni mari din exterior, in Sept. 2003
2. sa nominalizeze candidati si o echipa puternica de guvernare
3. sa conceapa un program de liberalizare si relandare economica, de fapr primul Program economic CAPITALIST al romaniei, realizat de Adriean Videanu.

Toate astea nu se puteau face toate deodata, fara suport si fara bani de campanie, uneori, si sub tirul concentric al PSD.

Gardianul, 2006 :

"Oaspetele redactiei noastre la sedinta de sumar de ieri, in cadrul proiectului „Sedintele Gardianului“, a fost Adriean Videanu, presedinte executiv al PD si primar general al Capitalei. El ne-a dezvaluit ca, la finele anului 2003, democratii au comandat unei companii americane un studiu pe care nu l-au facut public deoarece scopul nu era imaginea publica, ci situatia reala in care se afla partidul in raport cu toate celelalte forte politice. Studiul, elaborat pe baza concluziilor a patru focus-grupuri la nivelul fiecarui judet, a fost finalizat in Statele Unite, iar concluziile trimise la Bucuresti, intr-un singur exemplar, pe adresa lui Traian Basescu. Democratii au rasuflat usurati: nu stateau deloc rau, liberalii li se potriveau cel mai bine, iar politicianul cu sansele cele mai mari in a invinge tandemul Ion Iliescu- Adrian Nastase era chiar liderul lor".

http://www.gardianul.ro/2006/10/03/ politica-c7/new_york_new_york_-s85061.html

EXCLUSIVCele mai mari minciuni din ultimii 20 de ani

35 comentarii

EXCLUSIV
Cele mai mari minciuni din ultimii 20 de ani