Home » Arte & Popcult » Film » Cei mai tari muncitori români în cărţi şi filme

Cei mai tari muncitori români în cărţi şi filme

29 Apr 2009 Ioana Calen | 0 comentarii | 1784 vizualizari
Rating:
7 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Imaginea muncitorului român a fost deformată atât în film, cât şi în literatură, din cauza presiunilor propagandistice ale partidului. Unii regizori şi scriitori au reuşit, totuşi, să contureze câteva tipologii interesante.
 
Ilarion Ciobanu
Personajele de muncitor ale lui Ilarion Ciobanu sunt printre puţinele valoroase din film.
„Băi, liceu, adu-mi şi mie o găleată de curent electric”, îi cere Valentin Uritescu lui Şerban Ionescu într-un film despre socialismul luminos, la care tânărul luat peste picior pentru că are studii îi răspunde: „Continuu sau alternativ?“. Muncitorul comunist român, ca personaj, a avut mult de suferit, paradoxal, tocmai din cauză că era băgat cu forţa pe gâtul regizorilor şi actorilor care-l considerau un rol de rutină. „Cele mai bune personaje de muncitori au fost interpretate de Ilarion Ciobanu şi de Florin Călinescu. Restul erau false, nimeni nu credea în ele. Mi s-a mai părut credibil personajul Dorina Lazăr din filmul «Angela merge mai departe»“, spune criticul de film Irina Nistor. În funcţie de mediul din care venea actorul, personajul muncitorului român era mai mult sau mai puţin credibil, iar dacă venea din mediul intelectual, nu se bucura deloc să facă un asemenea rol.

„După revoluţie nu prea s-a mai ocupat nimeni de această tipologie, că s-au ocupat mai mult de medici, de doctori, de profesori, în «Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii» poate personajul lui Diaconu să se integreze în tipologia asta”, spune Irina Nistor, amintind că distanţa de clasă era foarte mică în condiţiile în care toţi muncitorii erau obligaţi să se facă la un moment dat subingineri sau chiar ingineri. „Şi, oricum, nu era muncitorul, ca personaj, foarte în faţă, ci secretarul de partid, care era prezentat ca un fel de Dumnezeu, şi personajele de ţărani erau destul de vizibile”, a adăugat. Poate cel mai bine conturat personaj, din punctul său de vedere, a fost rolul lui Florin Călinescu din filmul „Lumini şi umbre”. În regia lui Mircea Mureşan, Mihai Constantinescu şi Andrei Blaier, filmul, în două părţi, urmăreşte evoluţia destinelor câtorva familii dintr-un orăşel românesc ai căror membri sunt implicaţi în evenimentele anilor 1944-1947.

În general, regizorii se fereau să abordeze astfel de teme, dar majoritatea erau obligaţi să o facă şi, atunci când erau obligaţi, nu puteau exploata potenţialul personajului. „Nu erau capabili în vremea respectivă să vadă aceşti indivizi doar ca pe nişte personaje din cauza lehamitei generale faţă de sistem. „Ni se aplecase de ei, nu mai puteam. Regizorii se presupune că erau intelectuali şi există un fel de ură de clasă, dar în sens invers. Nu mai puteai să-i vezi ca pe nişte personaje normale, dar, pentru că ni se scoteau ochii că aşa trebuie să fie personajele principale, te săturai”, a completat Irina Nistor.

Alex. Leo Şerban remarcă însă ironia faptului că după Revoluţie s-a încercat adesea recuperarea acestor personaje care pe vremuri strepezeau dinţii actorilor, şi face trimitere la scurtmetrajul lui Adrian Magu, „Joi”, care începe într-o secţie unde se lucrează la asamblare. „Atunci nu existau personaje bine conturate, dar erau multe, mai ales femei, şi un exemplu este şoferiţa de taxi din «Angela merge mai departe», un monument al melodramei socialiste”, spune criticul. Cu Dorina Păunescu şi Dorina Lazăr în rolurile principale, producţia din 1981 o pune în rolul principal pe o şoferiţă despărţită de un soţ alcoolic violent şi duce o existenţă banală, ale cărei puţine evenimente ţin de interacţiunea cu clienţii. Viaţa ei se schimbă după ce îl întâlneşte pe Gyuri, un muncitor petrolist venit în Bucureşti la specializare. Chiar dacă cei doi se căsătoresc, Angela nu-l poate urma în India, unde bărbatul pleacă pentru trei ani la lucru. „În general, actorii puneau de la ei când încercau să umple rolurile alea de rutină cu fineţe şi originalitate. Foarte credibile nu erau oricum, pentru că ele trebuiau să prezinte realitatea într-un mod deformat. Dacă personajele erau autentice, acestea ar fi trecut drept subversiune”, a încheiat Leo Şerban.

 


În literatură, personajul proletarului voios apare de-abia după 1948, odată cu industrializarea forţată care are drept urmare pomparea de voinţă politică şi de capital în literatura de fabrică, este de părere criticul Mihai Iovănel. „În România, industrializarea s-a făcut târziu, în secolul XX, aşa că vrând-nevrând personajele cu care defilăm până în 1948 sunt Ion şi Petre (nişte ţărani), Dinu Păturică şi Tănase Scatiu (nişte ciocoi arivişti) sau diverşi aristocraţi (la Hortensia), intelectuali (la Camil Petrescu) ori funcţionari (la Caragiale). „La fel ca şi în cazul cinematografiei, personajele proletare din literatură sunt de obicei tratate cu superficialitate de autori şi pentru că făceau parte din lista de personaje „sensibile”, care nu puteau ilustra realitatea pentru că textul nu ar fi fost niciodată publicat.

„Caracterul tendenţios şi exponenţial care trebuia injectat din capul locului în nou născuta clasă proletară nu a avut darul de a-i inspira foarte tare pe scriitori. Personajul memorabil este în continuare Ilie Moromete (ţăran), nu Călin Surupăceanu („Intrusul” de Marin Preda), nu Francisca lui Breban, nu careva din „Facerea lumii” a lui Eugen Barbu”, spune criticul. Această lipsă de atenţie cu care personajul proletarului român se confruntă în literatură a nemulţumit întotdeauna partidul care-şi dorea un contact mai mare între scriitori şi uzină. Propaganda chiar îl trimitea pe scriitor în uzină să ia contact cu „pulsul vieţii adevărate”, dar intelectualii nu s-au înghesuit niciodată. „După ‘89, cu unele excepţii (Radu Aldulescu, Emil Mladin ş.a.), n-aş zice că muncitorul a avut o viaţă super în literatură. Ba chiar pe cei care scriu proză în anii 2000 aş zice că-i doare în bască de el”, a încheiat Iovănel, citând totuşi câteva romane memorabile cu muncitori, şi nu neapărat cu muncitori memorabili: Radu Tudoran, „Flăcări”, Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni”, şi Radu Aldulescu.

„În prozele din perioada comunistă”, spune Paul Cernat, „muncitorii erau de regulă în acord cu corectitudinea politică a epocii şi cu avântul industrialismului roşu. După 1965 apar însă şi abateri semnificative de la regula muncitorului dârz, eroic şi heirupist: de exemplu, Calin Surupăceanu din «Intrusul» lui Marin Preda, personajele lui Buzura din «Vocile nopţii» şi «Drumul Cenuşii» ori cele din falsele interviuri ale lui Monciu Sudinski.” Odată cu falimentul industrializării comuniste de după 1989, proza românească neorealistă face loc unor muncitori predanţi ai tranziţiei, ca în unele proze ale lui Dan Lungu.

„Foarte interesante rămân romanele lui Radu Aldulescu, unde muncitorii apar ca nişte cvasilumpeni în culori naturaliste, greu de redat ca atare în perioada comunistă. Totuşi, odată cu dispariţia mamuţilor industriali, muncitorul ca personaj literar începe să iasă din zona de interes a prozatorilor noştri, spune criticul literar. Magda Mihăilescu afirmă însă cu uşurinţă că în literatura română nu există personaje memorabile de muncitori, opinie asemănătoare cu cea a criticului de film Andrei Gorzo pe zona de cinematografie. „Personajul proletar român pare să fi devenit deja un vestigiu al unei lumi dispărute, deşi n-ar fi exclus să-l mai întâlnim în calitate de căpşunar, ca lucrător în străinătate. Oricum, n-am avut niciodată personaje-muncitori la fel de memorabile ca personajele-ţărani, boieri, ciocoi, negustori, burghezi sau intelectuali,“ a încheiat Paul Cernat.
 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FILM
 
CELE MAI