Home » Arte & Popcult » Teatru » Bune şi rele la FNT

Concluzii şi (ne)mulţumiri

Bune şi rele la FNT

09 Noi 2009 Gabriela Lupu | 1 comentarii | 1253 vizualizari
Rating:
8 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Şi s-a dus şi festivalul şi noi mai facem încă un bilanţ. Mulţi s-au grăbit să critice ediţia de anul acesta, cea de criză, tocmai pentru că e de criză, alţii să laude curajul şi determinarea organizatorilor decişi să nu închidă porţile manifestării din lipsa banilor.
 
Trei Surori, regia Tompa Gabor
"Trei Surori", în regia lui Tompa Gabor, unul dintre spectacolele pentru care a meritat să fie făcută această ediţie a FNT.Sursa: huntheater.ro
Cu o atitudine solomoniană, sau chiar cu ipocrizie, am putea spune că şi unii au dreptate şi că nici ceilalţi nu se înşală cu menţiunea faptului că între a face o ediţie mai săracă şi a nu o face deloc preferăm oricând prima variantă. Organizatorii nu au mai avut bani să invite, ca în alţi ani, spectacole din străinătate. Bun, dar acest festival se cheamă, până una-alta, Festivalul Naţional de Teatru, şi nu Festivalul Internaţional Naţional. Până la urmă, faptul că artiştii au jucat fără onorarii, că teatrele au plătit fifty-fifty cu organizatorii cazarea în Bucureşti, faptul că şi-au plătit din buzunar masa, doar pentru a aduce producţiile lor în faţa publicului din Capitală nu sunt decât lucruri demne de laudă. Ediţiile anterioare au avut oi mai multe, mai mândre şi mai cornute, în special venite din import. Dar poate că era timpul ca teatrul românesc să se prezinte şi singur la raport. Sigur că te-ai aştepta ca la Olimpiada Naţională să vină numai elevi geniali, dar de când până când avem noi aşa o inflaţie de genii? Cum ar spune Moromete, “de unde să vă dau eu mai mult dacă atâta e?”

Probabil că atât poate teatrul românesc la ora asta. Nici un spectacol de la noi nu se poate compara încă cu “Sunetul tăcerii” al lui Alvis Hermanis, care a deschis ediţia de anul trecut. S-au putut vedea însă şi anul acesta spectacole excelente precum “Trei surori” şi “Cântăreaţa cheală”, în regia lui Tompa Gabor, sau “Omul pernă”, în regia lui Radu Afrim. Trei “teze” de zece plus nu e puţin lucru. Nici la faza naţională de la Olimpiada de română nu-s cu mult mai multe. În ceea ce priveşte selecţia, aceasta a fost una subiectivă, ca orice selecţie. Nici în anii trecuţi, când au fost bani, nu au scăpat selecţionerii de înjurături, aşa cum nici viitorii selecţioneri nu o vor putea face. Sigur că şi noi avem nedumeririle noastre faţă de unele spectacole care ar fi trebuit să fie în festival, precum “Piaţa Roosvelt” de la Naţionalul timişorean şi “Ivona, principesa Burgundiei” de la Teatrul “Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe. Dar atâta vreme cât selecţia e semnată şi nu e dată anonimă înseamnă că e şi asumată. Sigur că are toată lumea dreptul să nu fie de acord cu ea. Toată gama de vociferări de pe bloguri şi, pe alocuri, din presă mi-a dat sentimentul că nici măcar publicul de teatru nu are o atitudine diferită de cea a suporterilor de fotbal care huiduie de la galerie. E drept că întotdeauna se vede mai bine de pe margine, iar noi ne-am găsit de mult vocaţia de popor-chibiţ.

Mai mult decât selecţia, pe unii oameni i-a nemulţumit, pe drept cuvânt, faptul că nu au putut vedea spectacolele, bune, rele cum erau. Dacă de obicei studenţii la Teatru sunt primiţi, în mod tacit, la reprezentaţii, cu complicitatea regizorilor de cele mai multe ori, pentru că au fost şi ei cândva studenţi blatişti, de data aceasta, viitorii artişti au dat piept cu bodyguarzii care, din păcate, nu fuseseră niciodată studenţi la Teatru. Tinerii au fost bruscaţi cu profesionalism, noroc că paznicii ad-hoc ai teatrelor nu au scos şi “bulanele” din teacă, şi alungaţi cu motive dintre cele mai “temeinice”: “Ce aveţi, domnule? De ce insistaţi atâta să vedeţi spectacolul ăsta? Nu ştiţi că e-n ungureşte. La ce vă trebuie?”. Din fericire, domnia bodyguarzilor nu a fost atotputernică şi au fost şi teatre, precum Odeonul, de pildă, care i-au primit şi pe studenţi. Nu de alta, dar vor avea nevoie de ei mai târziu. De un tratament nu prea democratic s-au “bucurat” şi unii dintre jurnalişti, care, deşi aveau acreditare de presă, nu au putut intra la unele spectacole. Se pune întrebarea normală, la ce bun atunci să-ţi faci acreditare dacă oricum nu-ţi e de nici un folos? Dar toate aceste discuţii, despre cine n-avea ce căuta în festival, despre cine ar fi trebuit să fie musai şi n-a fost selecţionat şi despre tratamentul la care au fost supuşi “suporterii”, le vom purta mult şi bine şi la anul. Să ne păstrăm forţele, deci, pentru viitoarea confruntare. 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
aretia 10-Noi-2009 10:56
ba eu
am auzit, de la un profesionist, ca spectacolul lui Tompa a fost salvat de actori, ca nu prea a avut viziune regizorala si ca se confirma, odata in plus, umflarea cu pompa a \" alor nostri uniteristi de elita\"!
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI