Home » Home » Features » „Buletinul Magdei“, povestea româncei declarată erou în Israel

„Buletinul Magdei“, povestea româncei declarată erou în Israel

17 Aug 2008 Mirela Corlatan | 6 comentarii | 5457 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Magdalena Stroe, unul dintre cei doi români în viaţă care deţin titlul de „Drepţi între Popoare“, a refuzat avantajul de a deveni cetăţean israelian. Citiţi o istorie fascinantă despre Holocaust, procesele staliniste ale anilor ‘50 şi, mai presus de toate, despre curaj.
 
La 83 de ani, Magdalena Stroe isi aminteste de clipele petrecute in adolescenta alaturi de prietena sa evreica
La 83 de ani, Magdalena Stroe isi aminteste de clipele petrecute in adolescenta alaturi de prietena sa evreica
 A fost una dintre cele mai tinere persoane - din cele aproape 20.000 din toată lumea care deţin azi titlul de „Drepţi între Popoare“ - care şi-au pus viaţa în pericol pentru a salva evrei în perioada Holocaustului. Magdalena Stroe avea doar 18 ani când, prin curajul său, a salvat viaţa unei evreice, cu riscul de a fi ea însăşi executată.

Spectaculoasa poveste de viaţă a debutat în 1940 la Cluj, când Magdalena Stroe, româncă pe linie paternă, unguroaică pe linie maternă, a devenit elevă la Liceul Reformat din Cluj. Acolo a fost colegă de clasă cu Hannah Hamburg, cea pe care avea să o salveze şi care a cerut Autorităţii Martirilor Holocaustului şi a Comemorării Eroilor „Yad Vashem“ de la Ierusalim ca Magdalena Stroe să fie declarată „Drept între Popoare“.

„Tatăl Hannei era un oftalmolog renumit în Cluj. Făcuse parte, în perioada României Mari, din Consiliul Naţional al Evreilor, dar pentru că luptase în Primul Război Mondial pentru Ungaria şi primise decoraţii importante, a fost exceptat, după cedarea Ardealului în 1940, de la unele constrângeri la care au fost supuşi evreii sub dominaţia maghiară“, explică Magdalena Stroe cum a fost acceptată Hannah la Liceul Reformat. Prietenia „pe viaţă şi pe moarte“ dintre cele două fete s-a legat însă tocmai datorită originii lor. „Eu eram doar pe jumătate unguroaică, ea era evreică, iar foarte multe colege erau xenofobe. Acesta a fost un liant, pe lângă cel constituit de nivelul cultural: citeam amândouă foarte mult - literatură umanistă, ascultam aceeaşi muzică clasică, mergeam la audiţii“, povesteşte Magdalena Stroe. Cele două fete au rămas prietene şi după ce Hannah s-a transferat la Liceul Evreiesc, pe care avea să-l absolvească în 1944, cu puţin înainte de perioada în care pentru evreii din Cluj a început coşmarul.

În acea primăvară, evreii au trecut de la un regim restrictiv, dar totuşi suportabil, la unul draconic: obligativitatea de a purta steaua galbenă şi, la scurt timp, aceea de a-şi părăsi locuinţele. „Toţi evreii au fost duşi în ghetoul ce fusese organizat în şoproanele Fabricii de Cărămidă, iar de acolo urmau să fie deportaţi în lagărele morţii. Apăruseră peste tot afişe pe care scria că acela care încearcă să se sustragă ghetoizării sau să ajute evrei va fi executat“, îşi aminteşte Magdalena Stroe. Înainte de a merge în ghetou, Hannah a mers să-şi ia rămas bun de la prietena ei.

„Am întrebat-o dacă nu se poate face absolut nimic ca să nu ajungă acolo. Ea a zis că nu. Singura soluţie era totuşi să obţină acte din care să rezulte că e creştină. Atunci nu am ezitat deloc şi i-am dat actele mele. Era vorba pe atunci de certificatul de naştere şi de cel de botez, căci, după legile ungureşti, majoratul era la 21 de ani şi nu aveam încă buletin.“ Rămasă în Cluj, Magdalena Stroe risca însă să devină ea însăşi victima nemţilor, dacă gestul ei ar fi fost deconspirat. „Nu puteam merge la Starea Civilă să-mi iau alte acte, pentru că aş fi creat suspiciuni. Clujul era plin de soldaţi nemţi, frontul se apropia de noi. Ca să nu fiu legitimată, am stat în casă până în octombrie, când a fost eliberat oraşul“, rememorează femeia perioada de detenţie autoimpusă.

Cu o identitate falsă, Hannah a reuşit să părăsească Clujul şi să ajungă undeva în vestul Ungariei, unde mama sa, divorţată, tot sub o identitate falsă, lucra ca guvernantă în casa unor moşieri ungari. „Mama Hannei era psihiatru de meserie, fusese prima femeie ce obţinuse licenţa în psihiatrie la Universitatea din Viena, însă lucra ca guvernantă. Când a venit Hannah, a prezentat-o celor la care lucra ca pe nepoata ei şi a recomandat-o pentru a rămâne în locul său acolo, căci ştia germana, franceza. Era un loc sigur pentru fiica ei şi a preferat să o lase acolo, iar ea s-a întors la Budapesta“.

La scurt timp, Hannah descoperă însă că stăpânii îi deschideau corespondenţa cu mama ei şi a fugit şi ea la Budapesta. Acolo întâmplarea a făcut să se întâlnească din nou cu tatăl său, pe care îl lăsase în ghetoul din Cluj, împreună cu fratele şi cu mama vitregă. „Un avocat evreu din ghetoul de la Cluj, Kastner Reszo, a iniţiat negocieri cu nemţii ca, în schimbul unei mari sume de bani, să permită unui grup să scape din ghetou şi de lagăr. Erau evrei foarte bogaţi, cu conturi în străinătate, printre cei de acolo, iar nemţii au acceptat. În grup au intrat însă şi oameni care, deşi nu aveau foarte mulţi bani, erau foarte importanţi, cum era tatăl Hannei, precum şi câţiva oameni de condiţie modestă“, istoriseşte Magdalena Stroe. Salvarea grupului s-a făcut însă etapizat. Iniţial au stat câteva săptămâni în lagăr la Budapesta, unde Hannah a aflat de el şi i s-a alăturat, din cauza riscului la care era expusă de a fi recunoscută şi deconspirată ca evreică. „Au ajuns apoi în lagărul de exterminare de la Bergenbelsen, însă au avut un regim preferenţial, în sensul că familiile nu au fost despărţite. După o perioadă au fost duşi în Elveţia, fiind astfel salvaţi.“

După terminarea războiului, Hannah s-a întors la Budapesta, unde a urmat Psihologia, însă peste câţiva ani avea să devină victima altui regim totalitar, cel comunist. „A fost arestată sub acuzaţia că ar fi fost spioană şi implicată într-un proces asemănător celui al lui Pătrăşcanu în România. Toţi cei care fuseseră în străinătate erau consideraţi suspecţi.“

Neputând produce nici urmă de dovadă împotriva ei, comuniştii au eliberat-o în cele din urmă pe Hannah, care, în 1956, a fugit în Franţa. „Până atunci ne-am mai văzut de câteva ori, căci o avea la Cluj pe mama sa şi o verişoară, Alice, ce era bună prietenă cu mine. După a fost mult mai greu“, spune Magdalena Stroe, care a terminat Filozofia la nou înfiinţata Universitate „Bolyai“ după război, apoi a devenit cadru didactic la Universitatea din Bucureşti.

„La Universitate carierele se clădeau pe criterii politice, aşa că am plecat, cu prima ocazie, la Institutul de Arte Plastice, unde oamenii voiau o carieră artistică“, povesteşte femeia. Acolo şi-a susţinut un doctorat în estetică şi tot de acolo a ieşit la pensie. La începutul anilor ’90, verişoara Hannei a aflat despre distincţiile oferite de statul israelian celor care au salvat evrei, iar aceasta din urmă a depus la Yad Vashem dosarul pentru Magdalena Stroe. Distincţia a primit-o în 2003, când prietena de-o viaţă, căsătorită cu sociologul francez de origine maghiară Pierre Kende, discipol al lui Raymond Aron, a participat şi ea la ceremonia din România. „Ceremonia nu a avut loc în Israel din motive de securitate, căci era în toiul Intifadei“, arată femeia, care, de altfel, nu e interesată de nici unul dintre avantajele pe care i le conferă titlul.

„Nu am nevoie de cetăţenie israeliană pentru că sunt româncă şi cred că pot face şi aici ceea ce vreau. Importantă e semnificaţia gestului. Românii, din păcate, ştiu foarte puţin despre «Drepţii între Popoare», spre deosebire de americani, de exemplu“, crede Magdalena Stroe. În 2005, pe când avea 80 de ani, ca urmare a titlului obţinut, a fost invitată în SUA, unde numele i-a fost înscris pe o piatră comemorativă în curtea sinagogii din Washington. „O foarte veche congregaţie evreiască din America cinsteşte în fiecare an câte un «Drept între Popoare», din câte o ţară. Eu am fost a 13-a invitată, iar la ceremonii a fost şi James Rosapepe, fostul ambasador.

A venit, deşi nu mai avea nici o legătură oficială cu România şi mi se pare un gest extraordinar, de care un politician român nu cred că ar fi în stare“, îşi exprimă scepticismul Magdalena Stroe. La cei 83 de ani ai săi, femeia speră însă că tot mai mulţi oameni vor înţelege în timp că, aşa cum spune un citat din Talmud devenit moto al Yad Vashem-ului: „Cine salvează o viaţă salvează întreaga omenire“.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

6 comentarii

 
1
Petrache Lupu 18-Aug-2008 00:35
Inca un drept...
Preotul Petre Gheorghe din Govora, aproape 100 de ani, este un alt roman decorat "Drept intre popoare". E un om fascinant, merita sa-l cunoasteti!!! Muzeul din Govora este rodul muncii sale.
2
arleziana 18-Aug-2008 02:49
Dar gramatica aţi legat-o de gard ?
„povestea româncei declarată???? erou în Israel”
Poate aţi vrut să scrieţi „povestea româncei DECLARATE erou în Israel”, stimabililor! Unde e acordul adjectivului in caz cu substantivul determinat? Hum?

În textul despre senzaţionala noastră maratonistă de aur, faceţi alte greşeli de elevi de gimnaziu corigenţi la română: „poţi ştii” în loc de „poţi şti”. Chiar nu vă e jenă?
Aţi legat gramatica de gard? Nţţţţţ!
3
elan 18-Aug-2008 08:06
Doamna Stroe
Nu am stiut nicidata ca aceasta este doamna Stroe in viata si constinta ei ! Am avut-o conferentiar la Istoria Filozofiei la Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu. MI-a ramas pina astazi in minte si nu numai acolo, unul dintre cele mai bune cursuri care am avut ocazia sa le audiez intr-o cariera de student indelungata. Si extrem de pregnanta mi-a ramas personalitatea doamnei Stroe, ca pt oricine care a cunoscut-o si multii ei studenti !, era fascinanta limpezimea de exprimare si limpezimea de gindire in chestiuni oricit de complexe si de dificil de explicat. (Mi-a ramas pina astazi ca model.) Am pus acestea bineinteles pe seama profesiunii si a profesionalismului doamnei Stroe, n-aveam cum sa stiu ca acestea sint defapt expresia unei limpezimi de caracter. Sarut miinile doamna Magdalena Stroe, va felicit din inima si va multumesc pt tot!
4
mitrache 18-Aug-2008 10:53
Doamna Stroe
Aceasta domana Stroe a facut un gest admirabil, nimic de contestat aici. Dar oare cati dintre noi nu ne-am ajuta prietenii si/sau familia daca ar avea nevoie?
5
Marius Delaepicentru 18-Aug-2008 17:25
Mai vrem
Poveşti adevărate despre camaraderie, devotament dus pînă la sacrificiul de sine, sunt foarte necesare în dezastrul acesta social, dintre două orînduiri.

Vă dau o idee: Sugihara Chiune, consulul japonez la Kaunas iar mai tîrziu, membru al legaţiei japoneze la Bucureşti. Un om de extraordinară omenie. Un adevărat samurai, ce n-a pregetat să scrie vize pînă în ultima clipă, înainte de invazia germano-sovietică din Ţările Baltice. Un alt drept între popoare, care a salvat cu vize de tranzit pe bandă rulantă, mii de evrei, via Murmansk-Osaka-Antilele Olandeze, în ciuda protestelor guvernului militarist de la Tokio. După război a fost tratat cu răceală de colegii din minister, de unde a şi demisionat de altfel. A fost descoperit de Yad Vashem abia prin 1970, n-a putut fi prezent în persoană la ceremonie, dar a murit împăcat că a făcut ceea ce era drept.

Atenţiune, comanda la mine! Documenta-a-rea!
6
Elisabeth 19-Aug-2008 19:57
"UN GRAND ETRE HUMAIN"
Am citit cu mare emotie aceste randuri despre Dna Magdalena Strone despre care nu mai stiam nimic. Dar emotia de a o regasi inca in viata a fost si mai puternica. Fiindu-i studenta, am considerat-o cea MAI UMANA FIINTA din anii de studii. Avand o problema auditiva, si ceva dificultati de a asista la cursuri, fusesem invitata la Dansa acasa si mi-a dat toate cursurile pe an universitar, lucru foarte rar. Imi spusese cu multe incurajari ca dorea sa fiu informata la acelasi nivel cu alti colegi de studii. Un asa dascal, foarte rar gasim !!! Deci, nu numai titlul de "Drepti intre popoare" ii revine, ci si cel de "UN GRAND ETRE HUMAIN". Dasa as putea, as imbratisa-o puternic sa-i multumesc cu convingerea ca cele invatate in tara au cantarit mai mult decat cele invatate in Occident. Cu multa stima si respect, o fosta studenta.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI