Home » Home » Features » Brucan şi Securitatea, dragoste şi ură

Brucan şi Securitatea, dragoste şi ură

21 Mai 2008 Mirela Corlatan | 19 comentarii | 10329 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Dosarul de Securitate al lui Silviu Brucan, pe care şi l-a obţinut încă din 1990, arată că relaţia acestuia cu serviciile secrete a oscilat mereu între colaborare şi opoziţie.
 
Legitimaţia de membru al CC al PMR, Secţia Propagandă - Agitaţie
Legitimaţia de membru al CC al PMR, Secţia Propagandă - Agitaţie
Nu mai puţin de 10 direcţii şi unităţi speciale ale Securităţii l-au avut în „grijă“ de-a lungul unui sfert de secol pe Silviu Brucan. Stalinist convins şi unul dintre cei mai militanţi ziarişti ai „Scânteii“ la sfîrşitul anilor ’40, Silviu Brucan are un vast dosar de Securitate deschis în 1966 şi la care, până în 1989, s-au adunat sute de pagini de rapoarte şi planuri de măsuri ale ofiţerilor, precum şi note informative semnate de acesta cu numele său real în clar.

La începutul anului 1990, dosarul său a făcut parte dintr-un lot ce a fost trimis la Fabrica de hârtie de la Scăieni, lângă Ploieşti, pentru a fi ars. Un muncitor l-a salvat şi i l-a dus lui Silviu Brucan, care a publicat câteva documente în revista „Expres Magazin“. Povestea recuperării dosarului său a fost considerată necredibilă în epocă. Istoricul Radu Ioanid, care a obţinut acordul ginerelui lui Brucan de a publica dosarul integral într-un volum, a descoperit însă un document ce arată nu doar că varianta lui Brucan era adevărată, cât şi faptul că celebra acţiune de la Berevoieşti, de ardere a dosarelor Securităţii, nu a fost singura.

Într-o scrisoare intitulată „notă informativă“, adresată pe 5 aprilie 1990 de către Silviu Brucan generalului Mihai Chiţac, acesta descrie cum şi-a recuperat dosarul: „S-a prezentat la mine cetăţeanul … din Ploieşti, care mi-a adus dosarele S. Brucan şi Dan Deşliu de la Securitate, plus Fişa lui Ion Puiu (toate arse parţial) şi mi-a relatat următoarele: În ziua de 12 ianuarie 1990 au sosit la Ploieşti, venind din Bucureşti, două maşini pline cu documente de Securitate care urmau să fie arse şi distruse.

Aceste documente au fost arse la Fabrica de hârtie Scăieni în aceeaşi zi de 12 ianuarie, în prezenţa următorilor ofiţeri de poliţie. (…) Aceştia au procedat la arderea documentelor, din care cetăţeanul a salvat numai dosarele sus-menţionate. (…) Şeful celor doi ar fi colonelul Cireşeanu, locţiitorul comandantului Poliţiei Ploieşti, care, aflând că a asistat… la arderea dosarelor, l-a chemat la el şi l-a ameninţat grav în cazul în care ar relata cele întâmplate“, scria fondatorul FSN ministrului de Interne de atunci, cerându-i să ancheteze cazul: „Vreau să subliniez că eu consider arderea acestor dosare extrem de gravă şi dacă nu se anchetează serios intenţionez să scriu în presa noastră despre ea“, încheia ameninţător Silviu Brucan. Operaţiunea de la Scăieni a rămas necunoscută până astăzi, însă istoricul Radu Ioanid, editorul cărţii „Dosarul Brucan“, apărută la Editura Polirom şi a cărei lansare a avut loc ieri, consideră că era un loc ce mai fusese folosit pentru asemenea operaţiuni.

Documentele arse în ianuarie 1990 la Scăieni, susţine istoricul, proveneau fie de la Direcţia a VI-a de Cercetări Penale, unde Brucan a fost supus în 1989 la 52 de interogatorii, ca urmare a „scrisorii celor şase“, fie de la Direcţia a III-a de Contraspionaj, care deschisese dosarul lui Brucan, formal unul de urmărire, dar care conţine şi notele sale informative date Securităţii.

Dosarul de Securitate al lui Brucan, al cărui original a fost donat Muzeului Holocaustului din Washington, arată că, în 1967, Securitatea şi-a propus să-l racoleze „ca agent pe linia spionajului SUA“, după ce, în prealabil, fusese urmărit. „La baza acţiunii au stat trei scrisori anonime expediate de acesta către redacţiile ziarelor «New York Times», «New York Herald Tribune» şi «Washington Post» din SUA. În scrisori, Brucan s-a substituit cetăţean străin, folosindu-se de numele Irving Sutton, manifestându-şi nemulţumirea că a fost schimbat din funcţia de vicepreşedinte al televiziunii şi făcând unele afirmaţii negative cu privire la politica RSR în problema minorităţii naţionale evreieşti.

Scrisorile au fost confiscate şi nu au plecat la destinaţie“, descriau ofiţerii premisele urmăririi lui Brucan, pentru a concluziona în acelaşi raport: „În timpul supravegherii informative nu s-a constatat nici o faptă care să arate că Brucan Silviu ar fi un element duşmănos sau că ar fi fost recrutat de un serviciu de spionaj. Prin verificări s-a stabilit că are multiple posibilităţi informative, deoarece cunoaşte foarte mulţi ziarişti americani, englezi, scriitori, diplomaţi, precum şi alte categorii de elemente. Având în vedere posibilităţile relatate mai sus, precum şi calităţile sale, propunem a se aproba recrutarea lui Brucan Silviu după ce vom obţine aprobarea organelor de partid. (…) Întâlnirile cu el vor fi efectuate în casele de întâlniri“.

Raportul este avizat, ca primă semnătură, de celebrul şef al Direcţiei a II-a, colonelul Neagu Cosma. Dosarul nu cuprinde nici un angajament al lui Silviu Brucan şi nici o notă informativă dată cu vreunul dintre cele cinci nume de cod ce i-au fost atribuite de-a lungul vremii de către ofiţeri: Brumaru, ca obiectiv, în perioada ’66-’67, Barbu, ca sursă a Contraspionajului, în 1977, Sergiu, Bran şi Bratu, ca urmărit în 1987-1989. „Este posibil ca, datorită faptului că era membru al nomenclaturii, angajamentul să nu fi fost necesar în cazul său“, crede Radu Ioanid.

Rapoartele amănunţite în urma unei vizite în SUA în 1977 arată că acesta şi-a îndeplinit cu sârguinţă sarcinile trasate în prealabil de Securitate, având rolul unui agent de influenţă. „I-am întrebat: ce este mai important pentru SUA, politica independentă a României sau diferenţele minime care există în regimul intern al ţărilor est-europene? Au răspuns că se vor gândi la aceasta şi m-au întrebat dacă articolul meu, publicat anul trecut în «New York Times», mi-a cauzat neplăceri acasă. Le-am răspuns negativ şi cea mai bună dovadă este că sunt acum aici, la masă cu voi“, relata, de exemplu, în legătură cu o întâlnire cu prieteni din conducerea NYT.

Anul 1977 este, de altfel, cel mai productiv pentru colaborarea lui Silviu Brucan. Este anul protestului lui Paul Goma şi al arestării lui Vlad Georgescu, pe atunci cercetător la Institutul de Istorie, despre care a avut sarcina să răspândească peste hotare o variantă edulcorată. „Am intervenit masiv şi am făcut istoria cazului Goma. Este adevărat că a fost închis şi că a suferit, dar după ce a fost eliberat a avut posibilităţi rare de a se manifesta, de a pleca în străinătate şi, deci, acum are paşaport în buzunar, ceea ce puţini scriitori se pot lăuda a avea.

În realitate, este lipsit de talent literar, iar în ţară este complet necunoscut. El a fost lansat în Occident din prostia autorităţilor române, care la început au intervenit la editura germană să nu-i publice manuscrisul. (…) Nici că se putea o mai bună publicitate pentru a-l lansa pe Goma în Occident“, relata Brucan în urma unei întâlniri la Ambasada SUA de la Moscova. În ce-l priveşte pe Vlad Georgescu, Brucan a făcut mai mult decât să dea o notă. Cu aprobarea lui Ceauşescu, el s-a întâlnit cu ambasadorul american Harry Barnes pentru a încerca să recupereze manuscrisul cărţii critice despre regimul comunist, pe care Georgescu îl dăduse ambasadei şi pentru care fusese arestat. Tentativa lui Brucan a eşuat.

O carieră tumultuoasă

N~scut În 1916 în Bucureşti, ca fiu al unui negustor evreu, şi-a început cariera de ziarist la „Gazeta de seară“, înainte de război. Pe numele său real Saul Brucar (sau Brukner cum apare în documentele Securităţii), se înscrie în Partidul Comunist în 1944, căsătorindu-se cu ilegalista, pe atunci, Alexandra Sidorovici, ce a devenit după război acuzator în Tribunalul Poporului. El devine după război redactor la „Scânteia“, unde a scris texte virulente împotriva unor personaje precum Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, Pamfil Şeicaru etc.

În virtutea apropierii de Dej, în 1956 a ajuns şef al Legaţiei române de la Washington şi apoi ambasador la ONU. Întors în ţară în 1962, este numit directorul televiziunii, funcţie din care a demisionat la puţin timp după instalarea la putere a lui Ceauşescu. S-a pensionat în 1978, din funcţia de profesor de socialism ştiinţific la IMF. În deceniul ce a urmat a început să devină critic la adresa regimului, mai cu seamă după revolta din 1987 de la Braşov. Scapă însă fără repercusiuni majore, iar în 1988 este trimis în SUA cu speranţa autorităţilor că va rămâne acolo.

Se întoarce însă şi, la începutul lui 1989, lansează, alături de alţi cinci comunişti ce deţinuseră funcţii importante, o scrisoare deschisă lui Ceauşescu prin care critică starea societăţii româneşti şi în special nerespectarea drepturilor omului. Ca urmare, în perioada aprilie-mai 1989 este interogat de 52 de ori în 57 de zile, sfârşind, ca şi ceilalţi semnatari, în domicilii obligatorii în afara Bucureştiului. Multe dintre documentele din dosarul său se referă la această perioadă. În decembrie 1989 a revenit ca unul dintre liderii noii puteri, spunându-se că a avut un rol major în decizia de a executa cuplul Ceauşescu. Rapid, se distanţează de FSN, retrăgându-se în februarie 1990.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

19 comentarii

 
1
PUIU DE CHIABUR 21-Mai-2008 23:00
CRIMINALUL DEMOCRATIC RESPECTAT
CE DEMOCRATIE AR FI PUTUT PREDA BRUCAN ROMANILOR?O MINCIUNA PENTRU PROSTI=COMUNISMUL.ASTEPTAM SI DOSARELE LUI MAGUREANU ,ILIESCU,IORGOVAN ,BARLADEANU SI TEOCTIST ,CEILALTI MEMBRI AI COMANDOULUI ANTIMONARHIST SI ANTICRESTIN.
2
DanielStPaul 21-Mai-2008 23:02
Neumerire
"Dosarul de Securitate al lui Brucan, al cărui original a fost donat Muzeului Holocaustului din Washington, arată că, în 1967, Securitatea şi-a propus să-l racoleze „ca agent pe linia spionajului SUA“..."
Ma-ntreb ce legatura are cu prefectura (Muzeul Holocaustului) dosarul in speta. Ce semnificatie poate fi data prezentei lui acolo? Muzeul respectiv ar trebui sa fie o ofranda dedicata unor victime, nu panoplia unui ticalos victimizator, inrait si impenitent pina s-andurat moartea sa ne scape de el
3
lucid 21-Mai-2008 23:39
Dosarul "ad usum delphini"
I-auzi, ia, cica doar din 1966 i-au facut dosar!!! Deci l-au trimis ambasador la ONU in 1956 si nici Nicolschi-Doicaru care lucrau pe linie "externa" la secu si nici Serghei Nikonov - seful "externei" zise militare nu s-au interesat de Tache pana atunci??!!! Cine se lasa prostit? Si cum se face ca in partea despre anii 80 nu gasesti mare lucru despre contactele brucaniene cu profesionistii americani si sovietici? Oare de ce l-a depus ginerele - habar nu am ce hram poarta, eu auzisem doar de raposatul fiu adoptiv, Vlad(imir) - tocmai la Radu Ioanid? Se leaga cumva de "lipsurile" de care aminteam mai sus? Sunt curios cat se prezinta facsimilat din dosar in carte, dar sunt sceptic ca e mult, mai ales ca recent Radu Ioanid a publicat tot o selectzie proprie a dosarului anchetei SMERSH a lotului Antonescu la Moscova.
Si, o ultima intrebare, oare de ce istoricii romani nu au acces la asemenea documente crucial explicatoare?
4
Nicu Pruna 22-Mai-2008 08:39
Un oportunist !
Brucan a fost un oportunist care a schimbat de 2 ori macazul. In 1944, stimulat de prezentza Armatei Rosii, a imbratzisat bolsevismul si s-a insurat cu o bolsevica. In decembrie 1989 a revenit la capitalism cu toata convingerea. Daca ar fi fost nascut in 1916, probabil ca si Ion Iliescu ar fi avut aceeasi evolutzie. Fiind mai tinar, a schimbat macazul doar o singura data!
5
rxctps 22-Mai-2008 09:12
Interesant!
A remarcat cineva ca despre studiile lu'"dom'profesor"nu vorbeste nimeni?Cred ca de aia sunt atatea santiere in Capitala,ii cauta diploma de studii!
6
Monique-Françoise 22-Mai-2008 09:37
ÎN PLINĂ CAMPANIE ELECTORALĂ COTIDIANUL
FACE PE CIOCLUL ŞI SE OCUPĂ DE MORŢI !
Ăsta DA semn de ameaţeală cu tulburări grave de echilibru fizic şi mintal evidente la susţinătorii lui Bă-secu, căci căderea lui în sondaje şi a Partidului Derahat a creat adevărate tornade şi scurt-circuite în creierele lor !
ACUM AU AJUNS LA CREMATORIUL UMAN VITAN BÂRZEŞTI, dar în curând va trebui să vă păziţi bine cimitirele, căci se va scormoni în fiecare groapă, doar, doar oamenii vor avea alte preocupări şi vor uita de căderea imperiului micului tiran de Dâmboviţa numit Bă-secu !
7
Gabi_Micu 22-Mai-2008 09:42
Brucan
Cand ma gandesc cat l-am injurat cand a profetit cei 20 de ani pana vom ajunge la democratie imi dau seama cat am gresit.Trecand prin atatea a stiut ce spune!Si,inca a fost optimist,dupa cum se vede.Daca la 18 ani dupa lovilutie tot Iliescu taie si spanzura,face aliante si sustine guverne este clar ca ne mai trebuie cel putin 20 de ani pana vor disparea acesti dinozauri!
8
alexaiig 22-Mai-2008 10:33
Cine a fost asta?
Ca eu sunt mai tanar si nu prea umblu prin cimitire.
9
Pintea Viteazul 22-Mai-2008 10:59
Titlul..
nu se justifica prin nimic din ce e scris in articol. Casatoria cu Sidorovici putea fi din interes.
10
MihaiMicu 22-Mai-2008 11:31
...
Nu credeam ca pot fi atatia comunisti pe forum, oricum nu conteaza asta ci conteaza faptul ca mi-a fost confirmat inca o data ca s-au ars dosarele celor care au facut "revolutia", asa ca putem noi spera oricat ca lucrurile se vor schimba ca nu se va intampla acest lucru prea curand ... Probabil Brucan a luat o medie de varsta a celor care au facut parte din structurile comuniste a adaugat 20 de ani si a zis ca probabil majoritatea o sa crape in intervalul acesta, se pare ca s-a inselat, sunt mai longevivi iar cei tineri o sa le ia locul. Trist dar asta e tara noastra in care toti se cred mai buni decat cei pe care ii scuipa, sper sa aveti parte de acelasi tratament.
11
Cata 22-Mai-2008 12:35
unul din criminalii comunisti
un individ fara tara, fara nationalitate, purtand in suflet mereu interesele altora.

cand faci rau nu astepta cuvinte de bine. ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. eu nu voi intoarce niciodata celalalt obraz!
12
ardeleanuII 22-Mai-2008 12:38
Dosar kontrafakut !
Bolshevikul asta s-a ocupat o viatza intreaga de manipulare si avea destui amici ("tovarasi de drum"...) la Secu si-n PMR-PCR care sa-l ajute sa fabrice UN NOU DOSAR ! Special pentru a fi lasat posteritatzii, pe orice cale, chiar si cu ajutorul fostilor colaboratori de la "Europa libera", pentru "spalarea" biografiei lui mizerabile KGB-iste ! A propos, gandindu-ma la "Emanuel Valeriu" si la alte pseudonime "brucaresti", cat de penetrat a fost postul de radio al CIA cu agentzi KGB ? Catzi dintre cei pe care-i ascultam propovaduind la microfoane democratzia "a l'americaine" slujeau la doua capre ?
Revenind la Bruckner, cine poate crede copilarii de genul arderii dosarelor la Scaieni ?... Daca le-ar fi dus la Scaieni la o fabrica de hartie, atunci asta s-ar fi facut pentru a "topi" hartia pentru reciclare. Turnau hartia in macinator si intr-un sfert de ora totul era mamaliga. Din doua camioane de hartie, "esact" dosarul lui a scapat, "ars partzial"... Atat de putzina constinciozitate potzi vedea la o femeie de servicu, dar nu la niste servicii ale statului... Iar atata hartie putea fi pur si simplu arsa intr-o curte, in 20 minute, fara complicatzii cu transport si diurna...
Din dosar, multe informari cu numele sau semnat clar ?! Pai totzi cei care au fost acuzatzi de catre CNSAS ca ar fi colaborat erau conspiratzi, pe rapoartele scrise ce le dadeau, de catre insisi ofitzerii lor de Secu... Cum Bruckner dadea totul pe fatza ? Si de ce nu-i angajamentul printre hartii ? Era prea compromitzator pentru statuia ce si-o ridica singur trombonistul ? Muncitorul care-a "salvat" scriiturile n-ar fi fost tentat mai curand sa le arate macar (daca nu sa le dea pe banutzi frumosi...) unor "dusmani ai poporului" si ai lui B. ?... Foarte ciudat... Constiintza proletara, nu gluma ! Muncitorul se numea Stahanov ?
Mister B. a fost supus la 52 de interogatorii in 1989 ! Unul pe saptamana sau mai des ? ...(continuare)
13
ardeleanuII 22-Mai-2008 12:39
Dosar kontrafakut ! (2)
(continuare) ...Pai aia de la Secu ce faceau, stateau ziua si noaptea numai cu el ? Alte probleme nu mai aveau ? Pe langa ca stie toata lumea ce harnici si eficientzi erau...
Asa ca: ..."mister" Saul Bruckner - carpa KGB-ista !
14
Cata 22-Mai-2008 12:42
era cel putin dublu
insa coordonat de la tel aviv
15
Cata 22-Mai-2008 12:51
ca si gisela vass
si ca inca multi altii, multi dinte ei aflati in anturajul lui Ceausescu. Voi credeti ca cultul personalitatii a pornit de aici? Niet! S-a cautat o forma de manipulare a acestuia iar incet incet a devenit cooperant mai mult decat s- a sperat!
16
Mihai Floarea 22-Mai-2008 13:28
Este una dintre lichele
Mai întîi cîteva precizări terminologice. Cred că „lichea neruşinată”, sintagma peiorativă din „Cîinele şi căţelul”, fabula lui Grigore Alexandrescu, nu mai este, alături de „licheaua comunistă/tranziţiei” a domnului Gabriel Liiceanu, adecvată conceptual procesului istoric degradant pe care îl trăim. Nu mă mulţumesc nici „profitor”, „oportunist”, „evazinonist”– neologisme care, alături de neutrul „afacerist” şi altele asemenea, sînt toate folosite abundent în mass-media. Poate mai bune – deşi-mi zburlesc pielea de profesor de literatură şi limbă română! – ar fi argoticele „ţepar”, ori „şpăgar”, desemnînd pe acei indivizi care „dau tunuri”, manipulînd politic şi mediatic, fraierind pe oricine şi oricînd, neţinînd cont de nimeni şi de nimic („fără mamă, fără tată”). Toată această pegră, uimitor cultivată şi îndelung lustruită de majoritatea lucrătorilor din presă pentru puterea ei financiară, a invadat ca un cancer România. În prezent, ţara e asemănătoare unui bolnav cu metastaze; or, este un adevăr banal că metastazele nu pot fi extirpate fără imense riscuri pentru viaţa pacientului („operaţia a reuşit, pacientul a murit”).
După opinia mea, gestul domnului Gabriel Liiceanu ar fi trebuit urmat, încă din 1990, nu numai de o lege clară a lustraţiei, ci şi de eliminarea din sistemul public a fiecărui dascăl corupt al acestei ţări eliberate de coşmarul imposturii comuniste, ca să dispunem astăzi măcar de o generaţie-două de oameni realmente pregătiţi moral-civic şi profesional, apţi adică să-i înlocuiască pe cei dedulciţi la năravurile „elitei” securisto-peceriste de odinioară. Însă, cronic subvenţionat, printr-un consens naţional aş zice, de toate guvernările succedate prin Palatul Victoria timp de optsprezece ani, învăţămîntul românesc a ajuns în prezent, fără cuantumul necesar de oameni profund morali şi deplin competenţi, o caricatură care produce pe bandă rulantă mii de caricaturi umane anual (eu nu mai particip, din anul 2000, cînd mi s-au risipit toate iluziile
17
Mihai Floarea 22-Mai-2008 13:39
(continuare)
...deontologice, la niciun examen de „capacitate” ori de bacalaureat, în semn de protest personal faţă de batjocura organizată, an de an, de cei „în drept”!). Prin urmare, e greu de crezut că vom putea beneficia curînd de un mecanism social integral curăţat de aceste gunoaie.
Mă gîndesc totuşi la acea condamnare oficială a comunismului de anul trecut şi mai trag nădejde că alegătorii de anul acesta vor şti să ia toiagul credinţei puternice precum cel al lui Moise de odinioară, despărţind apele tulburi ale politicii fabricate „de la centru”, spre a trece dincolo cu cît mai puţin incompetenţi, dacă de integri morali cu niciun chip nu poate fi vorba…
Revenind la subiectul propus, individul fotografiat aci(alături de alţii ca el, desigur), s-a bucurat de un nemeritat prestigiu chiar şi printre oamenii oneşti. Paradoxul este că mass-media nici nu se sinchiseşte de astfel de inşi (să dau doar un exemplu cunoscut: Doina Cornea), care, îmi place să cred, sînt totuşi majoritari în anul de graţie 2008!...
18
Maliutascuratov 22-Mai-2008 14:27
muicaaaa...
Auziti, "un muncitor de la Scaieni a sustras dosarul " ?! Este o blasfemie adusa Securitatii . Crede cineva ca acolo dosarele se aruncau in curte ? Si de catre cine ? de Securitate.
19
schmoukiz 22-Mai-2008 16:41
rescrierea istoriei
Citez: "Dosarul de securitate al lui Silviu Brucan a fost donat Muzeului Holocaustului".
Ce putem banui? Ca viata unui propagandist partas din punct de vedere moral la exterminarea elitei romanesti in anii 40-50 se va transforma in documentatie despre un sarman evreu idealist, hartuit de Securitate. Afacere perfecta, toata lumea e multumita: Sistemul lui Iliescu scapa de un dosar (nears dintr-o neglijenta regretabila), Memorialul de la Sighet, al victimelor comunismului, de un material bibliografic (oricum, tema nu framanta populatia din tara sau de-afara), in timp ce milioanele de victime ale holocaustului (altminteri, real si abominabil, fara discutie) isi ingroasa randurile cu inca un exponat.
Asa se rescrie istoria.
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI