Boris Vian pe ecranele de cinema
Cartile lui Boris Vian nu au scandalizat si revolutionat doar literatura, ci si cinematografia.
Boris Vian/Vernon Sullivan, un personaj cu doua nume care in anii 50, pe de o parte, tulbura linistea comisiilor de cenzura din Franta si, pe de alta, demonstra Americii ca un best-seller se poate scrie in cincisprezece zile. Una dintre cele mai efervescente prezente ale culturii franceze, Vian nu poate fi integrat intr-o categorie fixa: nu e doar scriitor si nici simplu jazzman. Pentru ca a fost, printre multe altele, si actor, si scenarist.
In 1959, Vian a fost invitat la premiera filmului "Voi scuipa pe mormintele voastre",
inspirat de romanul sau omonim si regizat de Michel Gast. Cartea, publicata in 1946, sub pseudonimul Vernon Sullivan, este o poveste de dragoste suprapusa peste o intriga de roman politist, pe care francezii au interzis-o initial, dar pe care americanii au clasat-o printre cel mai bine vindute romane noir. In timpul proiectiei filmului, Vian, infuriat si emotionat, a suferit un atac de cord care i-a adus moartea. "Voi scuipa pe mormintele voastre" nu este singura ecranizare dupa cartile lui Boris Vian. In 1968, Charles Belmont face o adaptare cinematografica a romanului "Spuma zilelor", despre care Raymond Queneau spunea ca este "cea mai patrunzatoare si coplesitoare poveste de dragoste a timpurilor moderne". In 2001, acelasi roman este sursa de inspiratie a regizorului japonez G Rij, care a realizat filmul "Kuroe", o reinterpretare a povestii dintre Colin si Chloe.
Cariera sa cinematografica s-a extins si in zona actoriei, in 1958, interpretind un rol din filmul "Legaturi periculoase", regizat de Roger Vadim. Multe piese de jazz compuse si interpretate de Vian se regasesc pe coloanele sonore ale citorva filme.
2 comentarii
| 1 |
Bison_Ravi 15-Mai-2007 00:13
Boris Vian a fost un artist complet: a jucat in mai multe filme decit mentioneaza autoarea, iar in "Legaturi primejdioase" (atentie, nu periculoase) a jucat ultimul rol din viata sa, cel al unui personaj nesemnificativ, Prevan. Ecranizarea lui R. Vadim nu este insa atit de valoroasa ca cea a lui Frears sau a lui M. Forman.
Boris Vian frapeaza prin spiritul sau bizar, prin alegerea unui lexical neobisnuit, inserind cuvinte rare si cuvinte inventate in fraze banale. De aici, se pare, ca rasare si poeticitatea scriiturii vianesti.
Se pare ca Boris Vian nu a murit pentru ca s-a enervat la avanpremiera filmului (la turnarea caruia nu a putut asista din motive obiective, dictate de clauzele prevazute in contract), ci pentru ca a uitat sa-si ia o pastila. Se stie ca Boris Vian a avut o sanatate subreda inca din copilarie si, in ciuda sfaturilo doctorilor de a nu face efort, acesta, la adolescenta a inceput sa cinte la trompeta. Grija materna exagerata o regsim foarte bine caricaturizata in "Smulgatorul de inimi", dar, pe alocuri, si in "Iarba Rosie".
Boris Vian este un scriitor al tineretii: nicaieri in opera sa nu apar batrini ca personaje principale si pozitiv valorificate. In "Smulg[torul de inimi", de pilda, batrinii apar cu o cazia unui tirg la care acestia sint umiliti si tavaliti prin praf, spre hazul satenilor.
Numele de Boris Vian apare ca fiind bizar pentru un francez. Boris Vian insusi mentioneaza undeva ca Boris a fost ales de mama sa, intrucit ii placea de cintaretul rus Boris Godunov. Si asa cum observa unul din biografii lui Vian - Ph. Boggio - numele de familie Vian isi are originea de la o regiune din sudul Frantei (Viana).
Copilaria sa a fost plina de evenimente felurite: prietenia sa cu Iehudi Menuhin, cu Rostand si, mai tirziu, anii nebuni petrecuti alaturi de Sartre, Queneau, Paulhan, S. de Beauvoir, Henri Salvador, J. Greco si multi altii au facut din tinarul Vian un copil teribil al acelor ani, cele doua procese purtindu-l pe culmile gloriei pentru o vreme.
In Romania, datorita ed. Univers si a traducatorului lui Boris Vian - S. Marculescu - o parte din opera autorului a putut fi cunoscuta. As dori sa atrag atentia ca Boris Vian nu este un autor pentru batrini. Lui nu i-a placut niciodata batrinetea, de aceea, poate, sau din spirit predictiv, ii repeta sotiei sa nu se ataseze de el, ca nu va trai mai mult de 40 de ani. Si, intr-adevar, la 39 de ani Boris Vian si-a luat zborul spre al sau paradis patafizic.
Recomand tuturor lectura cartilor lui Boris Vian (nu doar a nuvelelor aici adunate).
|
|
| 2 |
Ricochet_ 15-Mai-2007 00:27
> Bison_Ravi
Subscriu cu caldura celor prezentate.
Nu pot decat sa ma bucur ca ma intalnesc in pareri (les grands esprits :)), vezi si http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10733&ar t=28644&cHash=ea1d1f09e2 ) cu un fin cunoscator al straniu-diafanului Vian.
O sa am indrazneala de a va oferi un scurt poem, scris cu nefiresc de mult timp in urma, inspirat de scena finala din "Spuma zilelor"
nu-i loc pentru iluzii
pe insula cu nuferi putrezi
unde agonizeaza timpul
si amintirile ucid tacut
convulsii agonizande
la marginea credintei
|
|
Pentru a comenta acest articol va puteti loga
aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra
aici.
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
ARTE & POPCULT
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach.
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci.
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public.
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K.
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie.
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului.
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu.
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă.
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european.
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia.
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un
ghid cultural pe baza povestilor voastre
despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre
aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita:
travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si
vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Ploaie
max: 11 C
min: 4 C