Băsescu demisionează. Planul B

10 Aug 2008 Pavel Lucescu | 90 comentarii | 8020 vizualizari

Rating:

18 voturi

De ce nu candidează Theodor Stolojan la alegerile parlamentare, când e de departe cel mai popular dintre liderii PD-L, invocând argumentul pueril că are de continuat treaba pe care a început-o la Parlamentul European? E Stolojan pregătit, de fapt, pentru o altă misiune, cum ar fi cea de candidat la Preşedinţie chiar în acest an, după ce Traian Băsescu îşi anunţă demisia de la Cotroceni şi se aruncă în alegerile parlamentare din calitatea de preşedinte al PD-L şi de candidat pentru funcţia de prim-ministru al României?

Traian Băsescu are o mare problemă pe care dacă nu o rezolvă urgent pierde aproape totul. PD-L, partidul care-l suştine, e izolat pe scena politică şi are şanse minime de a ajunge la guvernare chiar şi în situaţia mai puţin nefericită, dar oricum improbabilă în care ar obţine primul loc la numărul de mandate în viitorul Parlament. Sondajele îi dau în continuare sub 40 la sută intenţii de vot, 38% în ultimul INSOMAR, dar procentul e oricum exagerat. Cum s-a văzut şi la alegerile locale, PD-L e prima victimă a absenteismului pe care sondajele îl subestimează masiv.

Soluţiile imorale

Faptul că preşedintele are posibilitatea de a desemna un premier de la PD-L, indiferent de procentul acestuia în viitorul Parlament, nu rezolvă nimic. El poate forţa, într-adevăr, constituirea unei majorităţi parlamentare, pe ideea că puţini dintre cei proaspăt aleşi şi-ar risca mandatul în alegeri anticipate imediate, dar o asemenea soluţie nu poate produce nici un guvern stabil. A te baza în fiecare moment pe votul obţinut prin constrângere de la parlamentari înseamnă a guverna de pe o zi pe alta şi a te compromite în cel mai scurt timp. Iar izolarea PD-L pe scena politică e tot mai evidentă. În teritoriu, majoritatea alianţelor pentru controlul Consiliilor Locale şi Judeţene s-au constituit deja între PSD şi PNL, iar la Bucureşti relaţiile dintre cele două partide sunt mai calde ca niciodată în ultimii 18 ani. De oricâtă generozitatea ar da dovadă PD-L în ofertarea PNL după alegeri pentru constituirea unei eventuale majorităţi guvernamentale, puţini liberali mai cred în fiabilitatea unei asemenea formule girate de Traian Băsescu.

Cercul vicios

Dar riscul ca democrat-liberalii să rămână în opoziţie nu ar fi atât de problematic în sine dacă el nu l-ar atrage şi pe acela ca în scurt timp, după cel mult un an, Traian Băsescu să piardă şi poziţia de preşedinte al României. Dar chiar şi în ipoteza în care câştigă un al doilea mandat la Cotroceni, fără un guvern pe care să-l controleze sau cu care să poată colabora, funcţia de preşedinte îl îngroapă definitiv din punct de vedere politic. Un Traian Băsescu reînvestit preşedinte care continuă să joace cu vorbele peste gardul unui guvern advers e deja o caricatură. Această consecinţă ar putea fi evitată doar dacă între timp ar schimba Constituţia, în aşa fel încât România să devină republică prezidenţială. Cu ce şanse? Aproape zero. E nevoie pentru asta de votul a cel puţin două treimi dintre membrii fiecărei Camere a Parlamentului şi de validarea ulterioară printr-un referendum. Or, PD-L, singurul partid care ar susţine, eventual, o asemenea schimbare, nu poate spera, în urma alegerilor din toamnă, nici măcar la o majoritate simplă. Cercul vicios se închide şi trebuie spart. Soluţia e, prin urmare, una radicală, iar ea pleacă de la însăşi condiţia actuală a preşedintelui.

Unde s-a pierdut Băsescu

Traian Băsescu trebuie să se reinventeze. În cei aproape patru ani de când se află la Cotroceni, preşedintele a trecut printr-un proces lent de falsificare. Prerogativele pe care i le conferă Constituţia, dar şi sistemul politic în sine, incapabil să producă majorităţi politice clare, l-au scos practic, uşor-uşor, din propria piele şi l-au golit de conţinut. În acest moment, popularitatea sa e în cea mai mare măsură inerţială. Cine stă să citească atent ultimul sondaj INSOMAR care-i acordă un ameţitor 58% intenţii de vot în eventualitatea unor alegeri prezidenţiale poate să observe şi un alt procent mai puţin vizibil. Băsescu ar fi votat, teoretic, de mai puţin de o treime (circa 31 la sută) dintre românii cu drept de vot. Spun, teoretic, pentru că, ştim prea bine, sondajele dintre alegeri favorizează întotdeauna politicienii în funcţie. Nefiind vorba de o competiţie efectivă, pentru că nu ştim încă cine cu cine se va bate, singurul care beneficiază de aparenţele unui candidat în carne şi oase e cel ce ocupă deja funcţia pusă în discuţie. Ce s-a întâmplat cu Băsescu e ceea ce se întâmplă întotdeauna cu cineva care-şi trădează natura. A pierdut constant pentru că încetul cu încetul electoratul a început să nu-l mai recunoască. “Core-business-ul” său, ceea ce l-a “vândut” de la începutul carierei sale publice până să devină preşedintele ţării, sunt faptele. Băsescu e Băsescu în măsura în care rezolvă lucrurile, iar forţa sa, singura de fapt, stă în execuţie. Or, din momentul în care a devenit preşedinte, funcţia, aşa cum e ea calibrată prin Constituţie, l-a condamnat la irelevanţă. Meritul de a-l fi învins pe Năstase şi de a fi adus Alianţa D.A. la guvernare nu putea suplini prea mult timp incapacitatea sa funciară, ca preşedinte, de a rezolva efectiv treburile ţării. Oricâtă măiestrie ar fi dovedit în vorbe, oricât ar fi manipulat aparenţele printr-o hiperactivitate de politician responsabil, electoratul, şi vorbim aici mai ales de cel care chiar contează pentru succesul său şi al PD-L, nu putea să nu sesizeze treptat inconsistenţa rezultatelor obţinute.

A doua rocadă

Pentru a-şi recuceri electoratul şi a-şi salva astfel cariera politică, nimic nu-l mai ajută pe Traian Băsescu în acest moment decât o reintrare în forţă în arenă. Iar arena e guvernarea efectivă. Un Băsescu care promite să devină prim-ministru poate scoate din casă electoratul pe care l-a pierdut ca preşedinte şi poate face diferenţa decisivă în viitoarea campanie electorală. Demisia sa de la Cotroceni e un lucru aproape banal. Constituţia îi permite, iar alegerile prezidenţiale anticipate trebuie organizate în cel mult trei luni de la vacantarea funcţiei. Iar Traian Băsescu este genul de politician capabil şi dispus să-şi rişte comoditatea înainte ca aceasta să devină evident sinucigaşă pentru o miză incertă, dar în care natura sa reală îşi poate spune cuvântul. Renunţând la Preşedinţie şi candidând la parlamentare în fruntea PD-L cu statutul de “viitor prim-ministru al României”, Traian Băsescu redevine Traian Băsescu. Iar Theodor Stolojan poate candida liniştit la Preşedinţie, o funcţie pe care o poate câştiga sau nu, dar care, ştim deja, nu valorează nici pe departe cât părea până s-o ocupe Traian Băsescu.

Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport

Marime text a A Trimite pe email Comenteaza

Versiune print! Versiune PDF Trimite pe Yahoo

Vezi ultimele comentarii

90 comentarii

1	Vaya 10-Aug-2008 16:59 Declaratia lui Basescu? Ati uitat sa inventati o declaratie a lui Basescu privind demisia sa. Ca aceea pe care ati "citat/o" atat de nefericit in ziua alegerilor. Oare nu va e rusine sa mai apareti in fata cititorilor? raspunde

euxen11 10-Aug-2008 16:59

Piratul este imprevizibil !

Pavele, recunoaste ca de fiecare data cind Basescu anunta un comunicat la ora 19 toti analistii si politicienii ( nascuti simbata - vorba lui Neagu Djuvara) isi dadeau cu presupusul, iar in comunicat Basescu era surprinzator de nou, surprinzator de surprinzator. Degeaba cauti tu 9 posibilitati pentru Basescu (mor de cita grija ai de el) ca marinelul o va utiliza pe a 10a .
De aia el este Animalul Politic #1 al tarii, iar tu esti tot la nivel de consultant al lui Fenechiu din Copou