Home » Arte & Popcult » Arta pe timp de criză: valoarea iese la suprafaţă

Arta pe timp de criză: valoarea iese la suprafaţă

20 Iul 2009 Alexandra Olivotto | 3 comentarii | 1891 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Galerişti, critici şi artişti au fost consultaţi de Cotidianul pentru a afla cum o duce piaţa de artă pe timp de criză. Au vorbit şi despre lucrările care reprezintă o investiţie sigură, despre cotele umflate artificial şi despre acordarea de reduceri pentru colecţionari.
 
Arta pe timp de criza
Lucrările lui Dan Perjovschi se numără printre cele mai rezistente la criză. Sursa: Simion Cernica
În lucrările căror artişti merită investit în vremea recesiunii. Dacă formele tradiţionale de artă (pictura, sculptura) se vând mai bine decât cele mai avangardiste. Separă criza valoarea de nonvaloare, ajustează cote şi oare se aleg cu falimentul cei care-l merită. Astfel de chestiuni au discutat pentru Cotidianul galerişti, curatori, critici şi artişti.

Matei Câlţia, galerist şi curator (Galeria Posibilă): „Piaţa de artă din România nu este afectată de criză, ea rămânând minimală şi sub ofertă. Nu reuşeşte să susţină mai mult de două-trei galerii, iar piaţa neagră e majoritară, mai precis artiştii care vând direct din atelier. Nu contează prea mult că se înjumătăţesc vânzările - care sunt oricum neregulate - atât timp cât oricum din ce vinzi îţi acoperi 30% din cheltuieli. Criza afectează însă cultura în sensul că suferă anumite programe (precum AFCN şi Promocult) şi că nu se simte nici o descentralizare sau liberalizare la Ministerul Culturii. Speranţele mele erau într-o cât mai mare educare a statului în relaţia cu galeriile deoarece cred că scopul nostru nu este în principal să vindem, ci să creem o interfaţă între artişti, societate şi stat. Cotele artiştilor cu care lucrez - Ştefan Câlţia, Roman Tolici, Matei Bejenaru, Florin Ciulache şi Perjovschi - nu au fost influenţate de criză. Însă ei se situează în zona de jos a preţului. Chiar în cazul lui Perjovschi pot spune că el va ieşi ultracâştigat din criză, dar el nu e un artist-producător; există alţii, cu un nume la fel de mare ca al lui, care au devenit foarte bogaţi, ceea ce nu e cazul la el. Criza nu se vede însă foarte bine la acest nivel pentru că în România nu avem artişti-star. Şi nici nu vom avea vreunul de renume internaţional cu atelierul în Bucureşti până când aici nu se va consuma artă contemporană internaţională şi nu se vor pune la punct câteva mici instituţii, printre care şi cea a colecţionarului“.

Erwin Kessler, critic: „Criza globală este rezultatul unei existenţe de ansamblu în termenii proiectului, ai speculei, ai noului, ai fictivului şi frivolului, ai progresului triumfal fără criterii ferme, care au umflat realitatea ca pe un balon de săpun virtual. Balonul s-a spart, generând o criză a proiectului, o criză de entuziasm. Arta (divertismentul în sens larg) este o piesă centrală a mecanismului generator de entuziasm consumist. Prudenţa generalizată, efectul cel mai important al crizei, a gripat acest mecanism. Piaţa de artă a scăzut în mod dramatic, dar pentru o reîntoarcere reală la valorile tradiţionale ar fi nevoie de o catastrofă, nu doar de o criză. Proiectul, adevărata SIDA a artei contemporane, instrumentalizare capitalistă a actului artistic, va rezista la criză, iar arta neoavangardistă ce operează speculativ cu proiecte şi concepte, cu virtualul şi cu superficialul, va fi în continuare protagonista marilor tendinţe globale. Alături de bănci ar fi trebuit să dea faliment nenumărate muzee, bienale, festivaluri şi târguri de artă. Falimentul este un ultim act de sănătate a sistemului. Dar falimentul se produce doar în lumea onestă a banilor. În lumea fariseică a valorilor culturale (adevărata responsabilă de mentalitatea proiectivă şi speculativă care a generat criza), responsabilitatea nu este asumată de nimeni. În bula speculativă a artei actuale abia apucase să intre cu chiu, cu vai Şcoala de gri de la Cluj (Victor Man, Adrian Ghenie&Co). La ei se vor produce reajustări ale iluziilor. Pentru ceilalţi, pentru artiştii care se plasează sub cota de 10.000 de euro, criza nu va aduce mari schimbări. Preferinţa pentru pictură şi sculptură va fi evidentă, pentru că cei care au căzut pradă crizei sunt «inovatorii», colecţionarii de poante, concepte şi proiecţii (publicitari, brokeri, manageri). Cei care au supravieţuit sunt strategii conservatori, precauţi şi suspicioşi, amatori de valori sigure, dar care preferă modernismul istoric, nu arta contemporană“.

Liviana Dan, curator (Muzeul Naţional Brukenthal): „Stările de austeritate readuc mereu în discuţie eficienţa teoriei. Fără bani sau cu bani puţini strategiile de piaţă devin baloane de săpun. Cota de vânzare, care şi în timpuri normale nu este egală cu valoarea, accentuează vulnerabilitatea conceptuală a galeriilor. Grilele etice înlocuiesc banii, cotele umflate artificial şi carierele contrafăcute. Artiştii mercenari, care-şi schimbă de trei ori pe an agenda şi stilul doar pentru mai mulţi bani, şi colecţionarii mercenari, care cumpără ieftin şi revând scump, sunt cei care pierd. Artiştii adevăraţi în sensul integrităţii şi al sincerităţii - şi pentru mine Richard Serra rămâne modelul absolut - devin şi mai valoroşi. Iar pentru piaţa de artă românească o investiţie bună şi sigură este arta anilor ’80 cu valenţa ei atât experimentală, cât şi estetică (Perjovschi/Perjovschi, Ionică Grigorescu, Geta Brătescu, Alexandru Antik, Sorin Vreme şi Miklos Onuceanu)“.

Marian Ivan, galerist (Ivan Gallery): „Nu cred într-o reorientare spre un mediu anume, pictură, sculptură, oricare altul; o fotografie de Geta Brătescu din 1971 se vinde la fel de bine ca acum doi ani. Deosebirea faţă de acum doi ani este că oamenii sunt mult mai atenţi în prezent la ce cumpără, nimeni nu se grăbeşte. S-a văzut lucrul ăsta pe tot parcursul anului, la târgurile internaţionale, la casele de licitaţie. Dacă ai o lucrare bună, se găsesc cumpărători. E adevărat că trebuie să fii mult mai flexibil în privinţa preţului decât acum un an. Foarte mulţi dealeri au înţeles asta şi dau discounturi mai mari colecţionarilor. E un proces normal, firesc în economia actuală. Artiştii români care au reuşit să se «afirme» pe piaţa internaţională de artă sunt la fel de căutaţi, interesul nu a scăzut, la fel şi cererea. La începutul anului am văzut la New York, în plină criză, grupuri de colecţionari în extaz în faţa lucrărilor lui Adrian Ghenie precum adolescentele la un concert Michael Jackson. Oamenii aceia sunt în continuare foarte bogaţi şi nu s-au oprit din a colecţiona artă“.

Nicu Ilfoveanu, artist şi curator: „Nu cred că în vremuri de criză mediile tradiţionale se vând mai degrabă decât mediile noi, lucrările de calitate se vor vinde indiferent de mediu, iar cumpărătorii nu vor mai fi dispuşi să investească în orice. Şi, la fel cum pentru cine are cash acum e momentul să investească, cei care au fler ar trebui să cumpere artă contemporană. Cota unui artist nu poate să scadă din cauza crizei, eventual creşte mai încet sau stagnează. Pentru că nu scazi preţu’ sperând să vinzi mai multe lucrări - în artă nu atragi clienţi cu perioade de reduceri. Cât despre piaţa de artă românească, se poate spune că s-a restrâns doar cu câteva procente la fel de bine cum poţi spune că s-a restrâns cu o sută de procente... pentru că ponderea pieţei de artă faţă de forţa economică a ţării e foarte mică. Se cumpără şi se vinde la fel ca înainte, adică «super» puţin“.

Gontz, artist: „E adevărat că pe timp de criză tot ce înseamnă mediu nou nu se mai vinde ca în anii trecuţi. Este eterna problemă a unicităţii: faptul că o lucrare video sau de fotografie poate fi uşor multiplicată şi nu poţi avea niciodată o garanţie de 100% că eşti singurul proprietar. Pe de altă parte, apare o diversitate a zonelor în care arta video îşi găseşte o piaţă de desfacere, cum ar fi în teatru, dans contemporan, VJ-ing, sau cea comercială, de evenimente. În acest context, chiar dacă arta în medii noi se vinde mai puţin, cotele artiştilor din această zonă cresc. De pildă, a lui Nicu Ilfoveanu, a Ancăi Benera şi a lui Ciprian Mureşan. O simt şi pe pielea mea (râde): la ora actuală lucrez la o montare a piesei «Breaking the Waves» (după Lars von Trier) de Radu Nica la Sibiu, la o piesă scrisă şi regizată de Gianina Cărbunariu, la Kammerspiele din München, şi la Bucureşti la TNB, la «All my sons» de Arthur Miller în regia lui Ion Caramitru“.

Dan Popescu, galerist (H’art Gallery): „Cine pretinde că nu a fost lovit de criză nu face decât să producă o mişcare de PR de tipul «Dormiţi liniştiţi, FNI veghează». Şi piaţa de artă a fost lovită deoarece principalii colecţionari sunt oameni de afaceri angrenaţi în diferite businessuri afectate şi ele de viitura crizei. Şi, totuşi, în Europa de Vest există un consens legat de faptul că obiectele cu încărcătură simbolic-culturală sunt ultimele care-şi pierd valoarea. În România, ideea că finalitatea unei societăţi o reprezintă gestul cultural nu e o premisă. Situaţia autohtonă din punctul de vedere al siguranţei investiţiei este totuşi mai roză. În România există maximum 30 de artişti competitivi şi pe piaţa internaţională şi aproape toţi sunt reprezentaţi de cele şase-şapte galerii private de portofoliu. Un colecţionar nu poate rata. Într-un oraş precum Berlin, spre exemplu, alegerea e dificilă în condiţiile în care există în jur de 400 de galerii private şi mii de artişti. Mediile tradiţionale (pictura, fotografia şi sculptura) se achiziţionează în continuare mai bine decât instalaţia sau lucrările video. Artiştii români care vor trece cu bine peste criză sunt, după părerea mea, Florin Ciulache, Gili Mocanu, Dumitru Gorzo, Alexandru Paul, Michele Bressan, Ion Bîrlădeanu, Ovidiu Feneş, Arantxa Etcheverria, Anca Mureşan, Vlad Nancă, Dan Acostioaiei, Ana Bănică, Marius Bercea şi Mircea Suciu. Pe scurt, nu vă îngrijoraţi: criza face exact ce ar fi trebuit să facă sistemul capitalist ce trafichează arta/marfa: scoate calitatea la suprafaţă. La Basel, galeriştii îngrijoraţi de faptul că vânzările nu mai sunt ca mai an au scos «artileria grea» pe tarabă. Rezultatul: 40% mai multă artă bună“.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

3 comentarii

 
1
wermih 23-Iul-2009 09:29
Hm..
Fara ca sa imi pun in plan sa contest una sau mai multe opinii exprimate mai sus, nu pot sa nu observ ca ele vin din partea unei selectii restranse de galeristi, critici si artisti. Asadar este dificil ca sa le plasezi sub umbrela unui titlu generic ca: \"Arta pe timp de criza: valoarea iese la suprafata\", chiar daca aceasta sintagma a fost folosita in interviuri ale unor personalitati cu acoperire mai larga (international). Cred ca ar fi fost important ca sa existe si alte nume intervievate, ca de exemplu galeristi de la 2 galerii importante romanesti ca si Andreiana Mihail si Plan B, eventual o selectie mai larga de artisti (de ex. Perjovschi, Grigorescu, Muresan, Cantor, Man, etc), samd. Inca ceva: cred ca traim un moment, criza si anul 2009 (dupa 20 de ani de \"desteptare\") in care e cazul, ca si natiune si comunitate artistica, sa ne aratam respect unii altora, poate chiar sa ne sprijinim unii pe ceilalti daca e cazul. Ar fi mult mai productiv. Toate aceste discreditari, care uneori sunt de factura personala sau regionala, fara a fi neaparat ancorate in realitate, ei bine toate acestea nu isi au rostul. Critici constructive, primim, distructive, nu-si mai au rostul. Mersi.
2
paranoica 23-Iul-2009 13:39
hmmmm...
hai mai, iarasi incepem, nu galeristii trebuie intrebati, oricum, iar plan b e la berlin, si andreiana enerveaza pe toata lumea , probabil si pe autoarea articolului. as fi curioasa ce zic strainii...
oricum la parerea lui popescu ar trebui semnul articolului publicitar:)
3
paranoica 23-Iul-2009 13:55
gri
iar kessler e pe miriste ca de obicei, se pare ca lui victor man si adrian ghenie tocmai le-au crescut cotele apelor dunarii, tocmai dupa criza asta, ce simplu e... intr-adevar se ies valorile la suprafata. uite celalalt pictor "gri"caruia tocmai i-au urcat cotele spre ofticarea lui kessler, dupa albastru de voronet, se pare ca se poarta gri de cluj(in ciuda celor care amestecau culorile maestrului baba in tinerete), dar americanii, dupa cum stim sunt tantalai si nu prea le au cu arta contemporana, ar trebui sa se aboneze la un curs predat de domnul popescu:))

http://www.nytimes.com/2009/03/06/ar ts/design/06Gall.html?_r=1&scp=1&sq=serban %20savu&st=cse
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE & POPCULT
 
CELE MAI