Home » Arte & Popcult » Arte Vizuale » Arhitectă pe axa Balcic-Bucureşti, Henrieta Delavrancea-Gibory voia să cucerească spaţiul

Arhitectă pe axa Balcic-Bucureşti, Henrieta Delavrancea-Gibory voia să cucerească spaţiul

23 Aug 2009 Magdalena Popa Buluc | 0 comentarii | 2593 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Muzeul Naţional de Artă găzduieşte o expoziţie-eveniment: „Henrieta Delavrancea-Gibory. Arhitectură 1930-1940“, al cărei curator este arhitectul Miliţa Sion. Expoziţia va fi deschisă până în 20 septembrie la Bucureşti, de unde va fi itinerată în Bulgaria, la Balcic şi Sofia.
 
In perioada ei de maxima creativitate, Henrieta Delavrancea-Gibory a construit in Balcic 17 vile de vacanta pentru protipendada bucuresteana
În perioada ei de maximă creativitate, Henrieta Delavrancea-Gibory a construit în Balcic 17 vile de vacanţă pentru protipendada bucureşteană
Ilustra arhitectă Henrieta Delavrancea era a patra fiică a lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea, în a cărui casă cu odăi încăpătoare se perindau oameni politici, avocaţi şi artişti reputaţi, precum Nicolae Grigorescu, Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, Mateiu Caragiale, Victor Eftimiu, doctorul Jubi Dona, doctorul Paulescu, poeta Elena Văcărescu şi mulţi alţii. În „Scrieri“ de Cella Delavrancea, autoarea nota: „Henrieta, mică şi rotundă ca un ghem, se mândrea cu un pupitru pe măsura celor cinci ani ai cârlionţilor castanii, care-i făceau tufiş obrajilor când se supăra. Pe atunci venea des domnul Mincu în casa noastră. Domnul Mincu făcuse parte, împreună cu părinţii mei, din Comisia de examinare a celei mai mici surori, Henrieta, care-şi trecea înainte de vârsta obligatorie examenul de clasa întâi primară. Mama explicase că domnul arhitect era foarte sever şi fetiţa, intimidată, îşi prezenta caietele învelite în hârtie albastră-deschis. Examenul se ţinea în curtea mare sub un salcâm bătrân, umbrind larg masa. Domnul Mincu îşi juca rolul de examinator cu toată seriozitatea şi, după felicitările meritate, o întrebă ce vrea să devină când va fi mare. «Arhitect»“. De altfel, doamna Delavrancea obişnuia să spună: „Când eşti născut arhitect, mori arhitect“, la fel ca şi maestrul său. Ea a prins în liniile construcţiilor ţărăneşti „ritmul naţional, acelaşi care se afirmă în broderii, în modulaţiile cântecelor de folclor, în întorsăturile duioase ale metaforelor poeziei populare“. Îşi începe studiile la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti în 1915 şi le întrerupe când devine îngrijitoare voluntară pentru răniţii din spitale. Pe Emile Gibory, care-i va deveni soţ, îl cunoscuse în 1916, acesta făcând parte din misiunea generalului Berthelot. Îi vor deschide drumul cercetării, la data obţinerii diplomei, arhitectul Cristofi Cerchez şi, mai târziu, Joja. În acea perioadă începeau să se contureze influenţe ale arhitecturii moderne, venite în special dinspre Franţa.

În expoziţie sunt prezentate proiecte, fotografii din perioada interbelică, dar şi de după război, precum şi desene originale ale clădirilor. Îşi începe cariera în stilul neoromânesc, aşa cum se poate vedea în prima ei construcţie din 1925, propria casă, aflată şi azi pe Strada Mihai Eminescu, lângă casa genialei muziciene Cella Delavrancea. Îşi consolidează reputaţia prin construcţiile de la Balcic, din anii ’30, la care foloseşte elemente ale arhitecturii balcanice şi internaţionale, cum ar fi bovindourile şi ferestrele de colţ, împreună cu mari deschideri către exterior, terase la parter şi etaj, care le încadrează perfect în peisaj. În perioada de vârf a creaţiei sale construieşte în câţiva ani 17 vile la Balcic: vila poetului Ion Pillat (1934), care se bucura de o poziţie spectaculoasă, cu ziduri de sprijin şi terase ce coborau spre mare, Casa Constantiniu (1935), o sinteză a experienţei acumulate în ceea ce priveşte tratarea volumetriei. Casa Iunian se afla într-un loc stâncos, arid, ca un „peisaj lunar“, după cum e consemnat în amintirile arhitectei din „Bobocii“. Casa ministrului de Finanţe Cancicov dă impresia de imponderabilitate prin consolele repetate, cornişele proeminente şi terasele adânci. Amenajarea grădinii cu pergole, fântâni, vegetaţie bogată şi variată sugera farmecul de altădată al acelor locuri. Vila generalului Rasoviceanu, poetic denumită „Vânturile, valurile“, cu o arhitectură frustă, a fost demolată, din păcate, în această primăvară. Volumetria clădirilor era îmbogăţită prin folosirea elementului „bovindou“, caracteristic arhitecturii meridionale.

La Palatul Regal din Balcic, Henrieta a proiectat un Pavilion de ceai, în imediata apropiere a Cuibului liniştit, şi a renovat Pavilionul grănicerilor (1936), printr-o arhitectură novatoare de sinteză între modernitate şi tradiţia locului, integrată în peisajul pitoresc şi cosmopolit. Să amintim şi Casa Eliza Brătianu, un exemplu de intervenţie pe o construcţie existentă, unde se evidenţiază detaliile de stâlpi, capiteluri, ancadramente, unde lemnul este folosit cu artă în realizarea lambriurilor, a plafoanelor. Casa Moşescu, a primarului de atunci al Balcicului, era concepută astfel încât, când erai înăuntrul ei, aveai senzaţia că te găseşti în exterior, pentru că prin geamurile imense grădina părea o prelungire a interiorului. Balcica Moşescu Măciucă scria în volumul dedicat oraşului de pe Coasta de Argint: „Balcicul trăia nu numai prin lumina solară, ci şi prin cea a spiritului. Lumina sufletelor se îmbina cu cea solară. Lucru pe care artiştii l-au înţeles. Ei au descoperit că, în Balcic, casele aveau porţile numai ca decor, fiindcă acolo totul era deschis, oamenii comunicau nu numai între ei, ci şi cu natura, într-o comuniune desăvârşită“.

Să ne amintim că mai toţi artiştii perioadei interbelice, Tonitza, Petraşcu, Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Samuel Mützner, Rodica Maniu, Cecilia Cuţescu-Storck şi mulţi alţii, au descoperit un loc ideal în care te puteai refugia ca să poţi renaşte, într-un paradis al artelor şi arhitecturii. Conacul Eustaţiu Stoenescu de la Drăghiceni, astăzi dispărut, se inspira din prototipul caselor ţărăneşti din Valahia: pridvorul cu intrare în beci, prispa, stâlpii de lemn cioplit. Casa Prager, Casa Arapu sau Casa Vâlcovici din Bucureşti reprezintă un contact cu arhitectura de avangardă şi contribuie la definirea concepţiei proprii în arhitectură. A realizat în Bucureşti blocuri de locuinţe pe Străzile Pictor Iscovescu şi Brezoianu.

A proiectat, de asemenea, construcţii de interes public, cum ar fi Institutul de Igienă şi Sănătate din Bucureşti sau, după război, Spitalul Fundeni. La acesta, proiectul cu faţade moderne concepute de ea a fost desenat de Anghel Marcu. Juriul proiectului a trimis-o să înveţe noua arhitectură realist socialistă. Când a scăpat de calvarul Fundeni, a început studii pe teren asupra arhitecturii rurale. Avea peste 80 de ani. La 86 de ani desfăşoară o adevărată cruciadă pentru restaurarea Bisericii Sf. Gheorghe din Bucureşti. În 1987, când s-a stins din viaţă, pe planşetă erau detalii care aşteptau să ia drumul şantierului. Henrieta Delavrancea-Gibory, unul dintre rarii arhitecţi care au ştiut să creeze cu har şi suflet, avea obsesia cuceririi spaţiului cu mult înaintea pornirii rachetelor în cosmos. Socotea că menirea arhitectului este aceea de a cuceri spaţiul. A armonizat verticalitatea şi încrucişarea liniilor în văzduh şi a creat exactitatea frumosului prin rezolvarea cifrelor tainice care sunt cheia armoniei eterne.
 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE VIZUALE
 
CELE MAI