Home » Arte & Popcult » Carte » Apocalipsa după Pandele: Povestea unui holocaust urbanistic

Apocalipsa după Pandele: Povestea unui holocaust urbanistic

25 Oct 2009 Doinel Tronaru | 4 comentarii | 3015 vizualizari
Rating:
12 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Marţi se lansează, la Sala Dalles, un volum-mărturie despre gigantica construcţie care a dus la pieirea unei părţi importante din vechiul Bucureşti. Cartea cuprinde fotografii-document realizate, în acei ani, de arhitectul Andrei Pandele, mutat pe atunci disciplinar pe şantierul de la Casa Poporului.
 
Lucrarile la megaconstructia lui Ceausescu nu s-au terminat nici astazi
Lucrarile la megaconstructia lui Ceausescu nu s-au terminat nici astazi
Arhitectul şi fotograful Andrei Pandele, din ce în ce mai cunoscut în ultimii ani pentru extraordinarele sale fotografii realizate în ultimii ani ai “Erei Ceauşescu”, publică acum, la Editura Compania, volumul “Casa Poporului. Un sfârşit în marmură”, dedicat uriaşei construcţii care a modificat pentru totdeauna harta Bucureştiului, pe al cărei şantier autorul a lucrat, timp de un an (1987-1988), fiind mutat disciplinar, pentru “gura prea mare”, de la institutul de proiectare unde era angajat.
 
Multe dintre fotografiile realizate de Andrei Pandele în acei ani, reproduse de altfel în carte, sunt de excepţională importanţă, surprinzând cartierele pierdute ale Bucureştiului, înainte de “holocaustul” urbanistic declanşat de soţii Ceauşescu, sau momentul tragic al demolărilor în lanţ din anii ’80. De-a lungul cărţii, Andrei Pandele reface istoria proiectului care a dus la mutilarea ireversibilă a Bucureştiului, de la ideea care i-a “încolţit” lui Ceauşescu după cutremurul din martie 1977 până când aproape toate resursele ţării erau folosite pentru acest proiect iraţional, faraonic: costurile de până în decembrie 1989 au fost estimate la 1,75 miliarde de dolari, iar 16 ani mai târziu suma cheltuită a urcat la circa 3 miliarde de euro.
 
Pe şantier munceau constant circa 25.000 de oameni, constructori, muncitori, soldaţi, dar în momentele de vârf 100.000 de români au pus umărul la construcţia Casei Poporului, în timpul căreia au avut loc peste 1.000 de accidente de muncă, soldate cu 20 de morţi. Fotografiile din carte arată câtă istorie a Bucureştiului s-a pierdut prin acest proiect-mamut, 57.000 de familii fiind dezrădăcinate, iar aproximativ o treime din centrul istoric şi o şesime din zona centrală fiind complet distruse. Asta fără a mai vorbi despre efectele “perverse” în timp: înmulţirea câinilor vagabonzi şi mutilarea coerenţei urbanistice a Capitalei, care duce, treptat, la sufocarea ei. “S-a încetăţenit încet-încet ideea că nimic nu merită păstrat din oraş, că orice poate fi distrus, demolat, desfigurat, dacă aduce profit. S-a întărit confuzia între nevoile oraşului şi interesele unor grupuri de investitori”, spune Andrei Pandele.
 
Autorul povesteşte despre modul haotic în care se desfăşurau lucrările, iar apoi dă cuvântul unor reputaţi arhitecţi sau foşti colegi de şantier, pentru a-şi exprima punctul de vedere despre sinistra construcţie. Sunt discutate, pe parcursul volumului, şi diverse soluţii pentru viitorul clădirii, instalarea aici a Parlamentului fiind considerată o greşeală: “Fastul clădirii, risipa fără măsură a banului public, kitsch-ul deplin al decorului dezvoltă în clasa politică megalomanie, profund dispreţ pentru nevoile reale ale alegătorilor şi sentimentul apartenenţei la o castă intangibilă”, scrie Pandele. “Clădirea-mamut consumă ea însăşi o avere - numai utilităţile de bază s-ar apropia în 2008 de 4 milioane de euro - şi ar merita, poate, să fie gospodărită de firme private”, propune autorul.
 
“Lucrările nu sunt gata nici pe departe în 2009. Clădirea-mamut este folosită numai parţial. Palatul Parlamentului este o mică fracţie din zona terminală a Casei. Mai mult de jumătate din volumul clădirii nu este încheiat, finisat şi folosit. Şi poate că nici nu va fi vreodată”, mai avertizează Andrei Pandele. O altă informaţie interesantă este că, la începutul anului 1990, Guvernul român a refuzat două oferte de cumpărare a clădirii: din partea magnatului Rupert Murdoch, pe un miliard de dolari, şi din cea a guvernului japonez, pentru o sumă şi mai mare.
 
Andrei Pandele nu se află la prima colaborare cu Editura Compania, aici apărându-i şi catalogul expoziţiei de la Teatrul Naţional, “Fotografii interzise şi imagini personale” (2007), precum şi volumul de autor “Martorul-surpriză. Fotografii necenzurate din comunism” (2008). O parte dintre fotografiile realizate atunci de Andrei Pandele sunt expuse, în aceste zile, la Sala Dalles (după ce au însoţit, la Cinema Studio, şi premiera filmului lui Cristian Mungiu, “Amintiri din Epoca de Aur”), iar marţi, în ultima zi de vizitare a expoziţiei, la ora 18.00, în acest spaţiu are loc şi lansarea cărţii apărute la Editura Compania.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

4 comentarii

 
1
sofian 25-Oct-2009 22:53
Cainii latra, ursul merge!
Un nimeni, lucrurile marete reusite de altii, le considera insuportabile. Vestea proasta pentru individul in cauza, si pentru altii ca el, este ca aceasta constructie este atat de mare ca nu vor fi in stare sa o darame (la propriu) niciodata si ca romanii se vor bucura de existenta ei multe decenii de acum incolo. Dar de citatul asta ce zice domnul pretins arhitect si pozar anticomunist: "După procesul de sistematizare a Capitalei din sec. XIX (perioada lui Carol I), implicit de afectare a unor lăcaşuri de cult, iată ce spunea vicarul mitropoliei Ungrovlahiei într-o scrisoare din 5 august 1926 către Comisia Monumentelor Istorice: „Biserica şi în special chiliile de la Antim sunt singurele vestigii glorioase rămase în Bucureşti, ale unui trecut istoric şi artistic ce au scăpat de neînţelegerea distrugătoare a celor ce au chivernisit pe vremuri treburile Bisericii şi ale comunei. Sărindarul a fost ras din pământ, Episcopia aşijderea. La Radu-Vodă n-a rămas decât clopotniţa, iar la Mitropolie Palatul Adunării Deputaţilor desfiinţează complet fizionomia artistică a ceea ce a mai rămas” (Ioan Opriş, Monumentele istorice din România (1850-1950), Ed. Vremea, Bucureşti, 2001, p. 225).
2
Sile this Millennium 26-Oct-2009 10:01
De Sf.Dumitru de la Dumitru
Mulţumim Ţie Doamne ,
mai aveam puţin
şi
deveneam Coreea comunistă !
3
cristian 100 26-Oct-2009 15:59
Ptr. Dumitru
In schimb, am ajuns din urma Etiopia. La foamete si haos! Da, important este ca te simti tu mai bine de ziua Sf. Dumitru. Asa sa va ajute Dumnezeu, cat de cinstiti sunteti fata de ce a facut Ceausescu pentru Romania!
4
Mozart 26-Oct-2009 16:19
cand mai exact
poate ne spuneti si la ce ora este lansarea....as vrea sa fiu prezent dar nu pot sa pazesc usa la sala dalles
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
CARTE
 
CELE MAI