Home » Home » Reportaj » An sabatic cu banii de o maşină modestă

Români care călătoresc în jurul lumii

An sabatic cu banii de o maşină modestă

30 Oct 2009 Raluca Ion | 4 comentarii | 7945 vizualizari
Rating:
14 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Unii români cu dor de ducă pun o pauză vieţii trăite între pereţii apartamentelor şi ai biroului şi dau play unei alte realităţi, atât de îndepărtată încât mulţi cred că-i vis. Îşi dau demisia din slujbe bine plătite şi încep să scotocească, vreme de vreun an, prin cele mai ascunse buzunare ale lumii largi.
 
In jurul lumii
Sandina Olteanu, până săptămâna trecută brand manager la Ursus, şi prietenul ei, Ştefan Balaban, fost manager la GfK, s-au făcut de joi călători de meserie şi au luat un avion spre Brazilia, de unde vor începe să bată în lung şi în lat, timp de opt luni, America de Sud. Cu doi ani în urmă au fost într-o vacanţă de trei săptămâni în Peru, unde au descoperit gena de călător de cursă lungă. „Atunci aveam pur şi simplu nişte bănuţi puşi deoparte şi, în loc să mergem în Europa, într-o capitală, unde i-am fi cheltuit pe toţi într-o săptămână, ne-am decis să mergem împreună cu doi prieteni în Peru. Cuzco (n.r. - capitala Imperiului Incaş) mi-a plăcut mult, Lima era uriaşă, are 7 milioane de locuitori şi două milioane de navetişti zilnic.





E plin de Tico-uri pe acolo şi conduc ca nebunii“, îşi aminteşte Sandina. Cel mai mult a iubit însă orăşelele de câteva mii de locuitori, cu a lor nelipsită piaţă centrală, unele ridicate cu ştiinţă şi tradiţie incaşă, altele respirând civilizaţie spaniolă. S-au întors apoi la slujbele lor şi au început să-şi facă alte planuri, cu ochii pe alte depărtări, iar în final au plecat cinci săptămâni în Noua Zeelandă.

„Aici totul e pregătit pentru turism, totul este la îndemână, ţie îţi rămâne foarte puţin de descoperit pe cont propriu. Nouă Zeelandă e foarte spectaculoasă ca natură, totul e lăsat natural. Ce ni s-a părut interesant a fost că, din cauza faptului că populaţia este redusă numeric şi traficul foarte scăzut, podurile au o singură bandă, cu alveole pe la mijloc în care poate să se tragă o maşină pentru a-i face loc alteia. Peste tot o să vezi că în maşinile care circulă e o singură persoană, la un moment dat noi eram cinci într-o maşină închiriată şi eram priviţi ca o ciudăţenie“, spune Sandina Olteanu.





Când au citit într-o revistă despre legendara familie Pouzet, românii stabiliţi în Franţa care şi-au vândut casa şi au plecat într-un voiaj în jurul lumii cu cei trei copii ai lor, dintre care cel mai mic, Ilinca, avea doar zece luni, ideea unei lungi călătorii a început să le pară din ce în ce mai bună. „Am făcut un calcul pe degete şi am ajuns la concluzia că, dacă o să cheltuim fiecare cam o mie de euro pe lună, am avea nevoie cam de 15.000 de euro pentru opt luni în America de Sud. Sunt maşini care costă 15.000 de euro şi nici măcar nu sunt cine ştie ce maşini, nu au toate opţiunile“, ştie Ştefan Balaban pe ce merită să îţi pui banii.

Iar Sandina îl completează: „Mulţi ne-au spus că putem face altceva cu 15.000 de euro, dar este vorba de o alegere, viaţa e formată din alegeri. Unii aleg să îşi ia o casă, alţii aleg să călătorească. Mi-a plăcut mult ce am citit pe un forum, despre cineva care îşi căuta un partener pentru o călătorie în Africa. Iar altcineva îi răspundea că el ar veni, dar că are un serviciu foarte bun la care nu îşi permite să renunţe. Şi cel care voia să plece în Africa i-a scris: «Eu tocmai pentru că am un serviciu foarte bun plec. Altfel nu aş avea bani de asta»“.





Au ales America de Sud pentru că le e uşor să înveţe limba, iar zona e relativ sigură. Amândoi au învăţat spaniola de pe CD-uri cu lecţii pe care le-au ascultat în maşină, iar Ştefan a prins de pe iPod şi ceva portugheză.

„Cele mai mari emoţii le-am avut când le-am spus părinţilor noştri, le-am spus destul de târziu, cu puţin înainte să cumpărăm biletele. Ei se gândesc că ne pierdem posturile pentru care am muncit din greu şi că, în momentul în care ne întoarcem, nu o să mai putem să reluăm lucrurile de unde le-am lăsat, că o să trebuiască să o luăm de la capăt. Prietenilor le-am spus repede, unii dintre ei au fost foarte entuziasmaţi, alţii au fost mai reţinuţi, ne vorbeau despre criză, pierderea slujbei, gripă porcină. Lumea are o părere distorsionată despre America de Sud, dar nu se gândeşte că în Chile, de pildă, salariul mediu pe economie este egal cu cel din România“, spune Sandina.





Când Ştefan şi-a anunţat şefii şi colegii că-şi dă demisia ca să plece în America de Sud, nimeni n-a fost surprins, că prea însufleţit vorbea despre călătoria lui în Peru şi despre povestirile de pe net ale celor care renunţaseră la tot şi toate de dragul drumurilor exotice. Iar şefa Sandinei a înţeles-o, a făcut şi ea la un moment dat un salt în gol: a renunţat la slujbă vreme de un an şi jumătate pentru a face un MBA în străinătate.

Planul lor este ca din Brazilia, unde îi lasă avionul, să meargă în Santiago de Chile, de unde să îşi cumpere o maşină, care să-i ducă apoi prin toată America de Sud. „Am făcut mai multe scenarii şi scenariul cel mai ieftin este să ne luăm o maşină din Santiago de Chile, eventual una în care putem şi dormi, pe care să o vindem apoi, tot în Santiago, la întoarcere. Însă nimic nu este obligatoriu, nu trebuie neapărat să luăm o maşină, nu trebuie neapărat nici să stăm opt luni în America de Sud, poate după o lună ajungem la concluzia că vrem să ne întoarcem acasă.“





Fotograful şi instructorul de căţărare Mircea Struţeanu a plecat anul trecut, împreună cu prietenul său, Marius Blăjuţ, un consultant bine plătit de management, într-o călătorie de opt luni prin Mongolia, China, India, Nepal, Tibet, Laos, Cambodgia, Malaiezia şi Thailanda. N-au luat avionul decât o dată, de la Chennai spre Kuala Lumpur, şi atunci fiindcă nu au avut cu ce altceva să ajungă până acolo. Mircea Struţeanu a plecat cu 1.500 de euro în buzunar, dintr-o sponsorizare de 2.500 de euro, primită de la o firmă din Bucureşti. Prietenul lui a avut ceva mai mulţi. „De vreo mie de euro mi-am luat un obiectiv pentru aparatul foto, iar restul banilor au venit pe parcurs, în special de la prieteni. Mai trebuia să primesc o a doua tranşă de bani, de 2.500 de euro, de la firma care mă sponsoriza, dar, din cauza crizei, nu au mai putut să mi-i dea. Când am aflat că banii nu or să mai vină, eram în Vietnam, cu 200 de dolari în buzunar“, îşi aminteşte Mircea.

Prima dată au ajuns la Moscova, cu trenul, după care au plecat spre Ulan Bator, capitala Mongoliei. Au străbătut deşertul Gobi, împreună cu un scoţian, un britanic, un austriac şi o israeliană, care-şi luaseră şi ei o pauză de viaţă ca să vadă Asia. De acolo au plecat spre Beijing, a făcut căţărare pe Marele Zid Chinezesc, au stat în casa unor ţărani într-unul dintre cele mai vechi sate din China, un sat de piatră, Stone Village. „În China, în ultimul loc în care am fost, mi-am luxat şi glezna la un panou de căţărare. Am ajuns într-un spital, era o zonă din China în care erau mulţi tibetani şi era impresionant să îi vezi acolo, în spital, în costumele lor tradiţionale. Am petrecut 11 zile în satul ăla, dar glezna tot nu mi s-a vindecat, a rămas umflată şi astăzi.“ A urmat apoi Tibetul, unde a avut nevoie de un permis special de intrare în ţară din partea chinezilor. „Am rămas uimit că Lhasa, capitala spirituală a budiştilor, e un oraş comunist, cu blocuri şi fabrici. După aia am traversat Himalaya, cu maşina, la 5.000 de metri altitudine, ne expirase permisul pentru Tibet şi cineva ne-a spus că putem să ieşim şi aşa din ţară, fără probleme. Însă am avut probleme din cauza asta, la unul dintre punctele de control, norocul nostru a fost că eram români şi România are relaţii bune cu China.“





Au ajuns la locul naşterii lui Buddha, Lumbini, au făcut trekking în Nepal, s-au căţărat pe bolovani la Hampi, în India, şi au învăţat să mediteze într-o mănăstire budistă în Thailanda. Întorşi acasă în luna mai, cei doi sunt gata să o ia de la capăt. „O să mai plec departe, vreau să merg pe toate continentele, să ajung şi în Antarctica“, spune Mircea Struţeanu. Până fac rost de bani pentru noi călătorii, îşi continuă vieţile în România: Marius Blăjuţ a fost reangajat cât ai clipi la firma de unde plecase, iar Mircea Struţeanu pregăteşte o expoziţie cu fotografiile făcute în Asia, care va avea loc, pe 16 noiembrie, la Clubul Ţăranului Român din Bucureşti.

Cu nou-născutul în jurul lumii
Soţii Pouzet, români stabiliţi în Franţa, au devenit legendă pentru toţi visătorii care nu văd cu ochii minţii decât călătorii. Mama, Marilena, ilustratoare, şi tatăl, Dan, arhitect, şi-au luat cei trei copii mici, doi băieţi şi o fată, Ilinca, care avea doar zece luni când a început călătoria, şi au plecat, cu o rulotă, prin lume. Au străbătut SUA, Canada, America Latină şi şi-au pus povestea pe blogul http://poraquiporalla.com. Cât a durat călătoria, din ianuarie 2007 şi până în primăvara lui 2009, părinţii au lucrat, iar băieţii au făcut şcoala prin corespondenţă.

Sursa fotografii: www.struteanu.com
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

4 comentarii

 
1
lia 31-Oct-2009 03:01
si eu as face la fel
Felicitari celor doi si mie imi place sa calatoresc dar America de Sud mi se pare o destinatie cam periculoasa.Asia e foarte ieftina, cu o suma minima poti strabate citeva tari in Asia.Un prinz costa aici cit un bilet de metrou la Viena.Acum sint la Hanoi.Acum trei zile eram in Indonezia.Pacat ca lumea la noi a ramas cu conceptia comunista ca e o crima sa calatoresti.O colega de liceu, medic de familie mi-a spus odata:Cum, sa te duci asa, fara nici un rost?Ce ocupatie neserioasa, risipa de bani.
In Asia vezi tineri suedezi, germani, francezi care la 22 ani au calatorit prin douazeci de tari.Alta educatie.
2
Vlad Corduneanu 05-Noi-2009 15:22
Un exemplu
Un subiect acoperit de Adevarul (nu stiam de chestia asta la momentul respectiv) este povestea pe care am urmarit-o cu mare placere si care s-a terminat saptamana trecuta.
Daca vreti sa stiti despre ce e vorba, e o calatorie a unui singur om.
www.mongolia.ro
3
lia 07-Noi-2009 13:31
aseara ...pe un vapor
stateam de vorba cu o fermecatoare tinara din Munchen ,Charlotte, avea cam 20 ani, calatorea de sase luni prin Asia, Australia, nu stia daca se duce acasa de Craciun ca se obisnuise cu viata de hoinar.Era frumoasa si foarte bine educata, vorbea engleza perfect, vroia sa intre la medicina si sa lucreze pentru "Medicins sans frontieres".Doi unchi de ai ei lucrau pentru aceasta organizatie in Vietnam, doi veri lucrau ca medici in Siem Reap.Se intilnise cu inca sase tineri, toti sub 27 ani, cred, umblati prin lume, civilizati, sportivi, dar care aveau alt traseu.Parca erau de pe alta planeta, nu semanau cu odraslele de bani gata de la noi.
4
stefann22 28-Dec-2009 18:36
Calatoria
Povestea celor 8 luni in America de Sud e in desfasurare aici: www.8luni.ro



Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
REPORTAJ
 
CELE MAI