Home » Editorial » Editorialisti » Amintiri din viitor

Amintiri din viitor

17 Iun 2009 Emil Hurezeanu | 8 comentarii | 3749 vizualizari
Rating:
17 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Demonstraţiile de stradă din Iran, care au intrat în a treia zi de imprevizibilă amploare şi mânie populară, pot să anunţe, deocamdată, orice rezultat. O confirmare a fostului şi a actualului preşedinte „ales“ Ahmadinejad, un integrist antiamerican şi antiisraelian.
 
O încă posibilă răsturnare de situaţii prin renumărarea voturilor ordonată de liderul teocrat Khamenei. O victorie a reformistului Mussavi, şi el un copil de suflet verificat al mulahocraţiei, dar reprezentând forţele progresului relativ. Societatea iraniană se trezeşte după cei 30 de ani care au trecut de la căderea şahului şi victoria revoluţiei islamice şi respiră, împotriva sau în favoarea liderilor politici, aerul tare şi periculos al libertăţii în suspensie.

E vorba de o mare putere regională a cărei poziţie în conflictul dintre evrei şi arabi poate fi determinată pentru şansa păcii sau pericolul unor noi războaie în regiune. Iranul este un stat care poate să facă diferenţa, dacă rămâne în continuare antiamerican şi prorus sau nu, pe o scenă de securitate militară şi economică de primă importanţă, cu reverberaţii de-a lungul întregului „arc şiit“ şi în ţări-problemă ca Irak, Afganistan, Pakistan şi, eventual, India. Iranul, prin imensele sale resurse de petrol şi gaz metan, este probabil singura alternativă valabilă la monopolizarea circuitului de producţie şi transport de resurse energetice în direcţia Occidentului, de către Rusia. Întâmplător sau nu, unul dintre argumentele principale ale promotorilor proiectului Nabucco ţine de accesul la rezervele de gaz din Iran. Această legătură încă îndepărtată, între Iran, virtual furnizor de gaz, şi România, posibila beneficiară economică şi politică a rutelor circumruseşti la porţile Orientului (mijlociu extins), ne îndeamnă la evocări şi amintiri oarecum primejdioase.

Prima. Ultimele secvenţe de revoltă populară din Iran aveau loc în 1979. Şeful statului era şahul Reza Pahlawi Ariamer, un autocrat uzurpator instalat şi sprijinit de americani, după Al Doilea Război Mondial, adept al dictaturii de dezvoltare. Experimentul său de modernizare în lumea islamică era păzit de o poliţie politică dură, de interdicţii şi inegalităţi. Unul dintre prietenii apropiaţi ai şahului a fost Nicolae Ceauşescu. Cei doi semănau prin înclinaţia de a conduce cu instrumente dictatoriale, la marginea imperiilor ideologice şi militare sau între ele, cu o înclinaţie de a-şi consolida şansele profitând de această ambiguitate de fond. Iranul devenise principalul furnizor de petrol al României, mai ales după 1968, anul răcirii relaţiilor lui Ceauşescu cu Moscova. Sovieticii impuneau României preţurile pieţei în valută forte şi foloseau livrările de petrol către ţările comuniste ca instrumente de menţinere a vasalităţii. Într-o încercare prudentă, dar obstinată de păstrare a unei autonomii energetice şi economice faţă de metropolă, Ceauşescu descoperă lumea a treia şi nonaliniaţii ca posibili aliaţi. Românii construiesc în Iran fabrici de tractoare şi ciment, exportă berbecuţi şi fructe şi primesc în schimb petrol şi studenţi la petrol şi gaze. Multe dintre planurile megalomane de industrializare a României s-au bazat pe veşnicia imprudent prezumată a celor două regimuri.

Ceauşescu şi şahul se vedeau des şi cu plăcere unul cu altul, însoţiţi de savanta Elena şi împărăteasa Farah şi toţi patru cu preşedintele american Jimmy Carter. Pe coordonate şi cu potenţiale diferite, cele două ţări şi cei doi lideri erau piese utile pe harta intereselor americane de contracarare a expansiunii sovietice.

Aflat în vizită la Teheran, în decembrie 1977, Carter elogiază „insula de stabilitate“ a Iranului într-o mare de instabilitate. Cam tot pe-atunci, la Washington, îl salută pe Ceauşescu drept „marele lider al unei mari naţiuni“. Opt luni mai târziu, în Iran începuseră protestele anti-şah, iar şeful spionajului ceauşist, generalul Pacepa, primea azil politic în SUA. Stansfield Turner, directorul CIA, îşi aminteşte de o evaluare NIE (National Intelligence Estimate) care susţinea că şahul mai rezistă fără probleme zece ani. După nici cinci luni de la acest certificat de valabilitate îndelungată, şahul pleca grav bolnav în exil, unde, părăsit sau ţinut la distanţă de vechii protectori, cu excepţia lui Sadat, a bunelor intenţii ale lui Ceauşescu şi sprijinul financiar al lui Nelson Rockefeller, moare de un cancer galopant.

Odată cu venirea ayatollahilor la putere în Iran, relaţia cu România este întreruptă. Este anul când Ceauşescu, brusc, lipsit de resursele iraniene, ordona plata datoriei externe cu celeritate şi începe să strângă rău şurubul în ţară.

1979 este anul comun al unor grave eşecuri, care, chiar dacă diferit, va marca involuţia celor două ţări. România intra în ultima şi cea mai dură fază a comunismului naţional, iar Iranul încăpea pe mâinile fanaticilor islamici.

A doua. Reîntâlnirea dintre România şi Iran se va face, de foarte rău augur, în 1989. Decembrie, 1989. La Timişoara explodează revoltele de stradă, care seamănă cu cele de azi de la Teheran, prin ameninţarea difuză a finalului încă necunoscut. În dimineaţa zilei de 18 decembrie, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Nicolae şi Elena Ceauşescu se îmbarcă în Boeingul 707 cu destinaţia Teheran. Un martor ocular al pregătirii vizitei, generalul (r) SIE Gheorghe Dragomir, descrie astfel momentul: „Vizita lui Ceauşescu în Iran a fost un succes atât diplomatic, cât şi pentru spionajul românesc, prin faptul că s-au semnat acorduri de cooperare economică pentru o perioadă de 10-15 ani. Dar aşa cum este o vorbă la români «nu este pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte», beneficiile urmând după 1989 calea buzunarelor particulare ale «emanaţilor» care aşteptau la pândă să cadă regimul communist“. (Recviem pentru spioni, Editura România în lume, 2008)
Ceauşeştii se întorc a doua zi, mulţumiţi de „deal“-ul cu Iranul, bazându-se probabil pe National Intelligence Estimate-ul propriu, care le mai dădea zece ani la putere. Spre deosebire de americani, serviciile de securitate din România aveau însă, se pare, un simţ al scadenţelor mult mai dezvoltat.

A treia. 1979, 1989, 2009 sunt reperele dramatice ale unei legături primejdioase de destin istoric între România şi Iran. O evoluţie mai degrabă prooccidentală a Iranului, greu de prevăzut acum, indiferent cum se numeşte viitorul preşedinte, ar recupla, prin Nabucco, cele două ţări, unite şi despărţite de misterul liderilor imperiali, al suferinţei şi libertăţii neaşteptate a popoarelor, în ritmul străzii înfuriate şi al dictonului atribuit lui Talleyrand: trădarea este un detaliu inevitabil de calendar.
 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

8 comentarii

 
1
matrix4 17-Iun-2009 19:58
prostii
istorie de google si previziuni de gâgă
2
johnmortimerian 17-Iun-2009 20:51
respecte
Chapeau! Multumesc pentru insight, d-le Hurezeanu. Culturalizarea mea politica a inceput ascultandu-va in 1989 la Radio Europa Libera.
A, sa nu uit. Google exista pentru toata lumea, dar nu toata lumea stie sa citeasca cu discernamant;)
3
Had Gaunescu 17-Iun-2009 21:11
Sunteti sigur dle Hurezeanu
ca Elena Ceausescu a vizitat Iranul in decembrie 1989 s-au a fost lasata la conducerea tarii in tumultul evenimentelor de la Timisoara!
4
munte2008 17-Iun-2009 22:48
NU!
Had Gaunescu (17-Iun-2009 21:11)
Sunteti sigur dle Hurezeanu
ca Elena Ceausescu a vizitat Iranul in decembrie 1989 s-au a fost lasata la Nu, Elena Ceausescu n-a fost in Iran in decembrie 89. O scapare nefericita, din fuga condeiului, a lui EH. Care n-ar fi trebuit sa scape daca ziarul ar avea un cap limpede ceva mai atent!
5
adario 17-Iun-2009 23:07
Operation Ajax 2 ?
In anul 1953 Statele Unite si Marea Britanie au organizat o lovitura de stat in Iran. Mohammed Mosaddeq, la vremea respectiva primul ministru al Iranului ales in mod democratic, a fost detronat. Metodele? Tipic americane: se incepe cu propaganda, se introduc agenti CIA/MI6 drept agitatori, se pompeaza sume imense de bani in antrenarea fortelor de rezistenta, se sprijina in toate modurile posibile fortele de opozitie, etc etc etc.

Sa nu uitam de Nicaragua, sa nu uitam de Ecuador, sa nu uitam de zeci de tari in care aceste metode au fost puse in practica.

Putem fi siguri ca \\\"revolutia\\\" de acum nu este, cel putin partial, stimulata de Unchiul Sam?
6
rxctps 18-Iun-2009 06:37
Doua cuvinte cheie.
Care explica totul."Antiisraelian si antiamerican".Cine va suferi urmarile?Ghici!
7
petre_petrea 18-Iun-2009 08:34
Persia
Sa nu uitam ca Iranul este al patrulea producator mondial de petrol si are imense rezerve de gaz . Se simte interventia serviciilor secrete americane amestecate in aproape toate conflictele din ultimele decenii.Sa amintim doar cateva:Coreea,Vietnam,Cambogia,Somalia,Panama,Irak .Ceea ce ma mira este usurinta cu care se raliaza imediat toata mass media ,vorbind de revolutia portocalie,reformisti si alte chestii de adormit copiii.Inainte de alerile din Iran, posturile te televiziune romanesti prezentau optiunile de vot ale romanilor de acolo.Toti ziceau ca se duc sa voteze pentru reforma,pentru alinierea Iranului la \"democratie\"!si cred ca asa s-a procedat si in celelalte tari pentru a se creea opinia ca toti vor un alt conducator acolo,motiv pentru a declansa \"revolutia\"(ca la noi,georgieni,ucraineni).Statele Unite nu pot supravietui fara conflicte militare si le provoaca la intervale regulate si mai ales acum datorita Crizei.
8
Dorina Avramut 18-Iun-2009 12:53
Razboiul troian si Herodot

Sah si mat!...Regina la d8, mutare inspirata?!

PS Va rog sa nu-mi raspundeti acum,am motorul de cautare blocat...in PC exista un Troian(DADA)
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
EDITORIALISTI
 
CELE MAI