Adversos Mathematicos

03 Dec 2008 Emil Hurezeanu | 38 comentarii | 10742 vizualizari

Rating:

36 voturi

foto(1)

Nassim Nicholas Taleb, autorul cărţii “Lebăda neagră - impactul maximei improbabilităţi”, crede că matematica, respectiv profesorii se înşală sistematic.

Cel mai bun exemplu este cel al curcanului pregătit pentru tăiere de Thanksgiving Day, în ultima joi a lunii noiembrie, în mai toate familiile americane. Curcanul este îngrăşat şi îngrijit cu dragoste luni în şir în aşteptarea acestui moment. El are toate motivele să fie încrezător în viitor. În seara zilei de miercuri însă, curcanului i se întâmplă ceva neaştepat. I se taie capul. Va fi deci obligat să-şi revizuiască brusc valorile.

Taleb ne mai oferă un exemplu interesant, mai aproape de oameni, împreună cu ei. În 1907, un domn numit E.J. Smith, căpitan de vapor, scrie un raport după cum urmează: “N-am avut niciodată un accident. N-am asistat niciodată la naufragiul altora, cu atât mai puţin am fost eu însumi ameninţat de vreo nenorocire pe mare”. Aceste însemnări aparţin celui care în 1912 conducea transatlanticul Titanic. Autorul celui mai mare dezastru din istorie, căpitanul Smith, a avut încredere în viitor, bazată pe experienţe care l-au transformat într-un curcan ideal pentru Thanksgiving.

Dar ilustrarea perfectă a socotelii de-acasă contrazise de cea din târg este pandemoniul nostru politic domestic în aceste zile de matematică întoarsă pe dos şi orătănii jumulite la cazan.

Premierul Călin Popescu Tăriceanu, abia ridicat în şa din colbul judeţului Ilfov, a fost nevoit să ceară îndurare la vot, în ziua alegerilor, deşi el însuşi a decis ca ele să aibă loc cu o zi înaintea sărbătorii naţionale. Liberalul pursânge care se opune majorării salariilor în învăţământ a guvernat cot la cot cu PSD, în numele conservării cu orice preţ a puterii. În preţ au intrat populismul şi demagogia în doze mai flexibile decât cota unică. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Tăriceanu exuda în marginea motoarelor încinse ale economiei, ca un curcan transfigurat în păun. Acum s-a trezit din nou la realitatea curcanilor. Egal cu el însuşi, deşi ultimul clasat în alegeri, stă acum agăţat în galantar gata să fie înşfăcat de masculii alfa.

Zilele trecute citeam în “The New York Review of Books”, după alegerea lui Obama la Casa Albă, următorul anunţ galant. Nu ştiu de ce, am avut senzaţia că i se potriveşte fostului premier ca o mănuşă din catifea pe un volan de Porsche: “Profesor universitar, bună condiţie fizică, arătând la 57 de ani precum la 45 de ani, iubeşte vinul, mesele fine şi secretele bucătăriei, febrilitatea marilor oraşe, dar şi singurătatea munţilor, ştiinţa, jazzul, filmele şi pe James Joyce. Caută parteneră atractivă, suplă, cu nelinişti intelectuale, între 35 şi început de 50 de ani bine purtaţi, rezidentă pe coasta de est, pentru tovărăşie, călătorii în ţări exotice, jovialitate şi seri de animaţie intimă. No republicans, please!”.

Dl Geoană, în schimb, este întruchiparea desăvârşită a curcanului scăpat pentru câteva ore în ogradă din labele coloanei auto Mitrea-Aura (Vasile), pentru frăgezire. El, americanofilul de serviciu al balcaniadei noastre mulatre, care-l informa pe Paul la telefon, la câteva minute de la închiderea urnelor, că a câştigat detaşat alegerile, are câteva probleme majore şi un handicap minor. Nu poate fi premier pentru că preşedintele nu-i poate uita zelul pucist din aprilie 2007 şi neputinţa încordării din “primaries”, în 2004. Nu poate fi de stânga pentru că a citit mai multe cărţi (în engleză) decât Vanghelie şi a jucat tenis cu mai multe soţii de senatori americani decât Năstase. Epuizat cu ştaif, cu acel zâmbet semiimprimat faţă de care fermoarul întredeschis al lui Stolojan pare un hohot de râs, dl Geoană este singurul politician român identificabil în aceste zile cu rudă mai săracă a curcanului care-şi spune în faţa camerelor de televiziune: “Curaj, găină, că te tai!”.

Ce să mai zicem de câştigătorii absoluţi, apoi relativizaţi şi resuscitaţi gură la gură de căpitanul Mării Negre? Dl Boc pare un fel de Adam Smith cu creşterea oprită între Bucureşti şi Cluj, împins de mâna invizibilă dinspre o şedinţă de UTC fără cvorum spre magazinul de prezentare a roboţeilor de dreapta patronat de Margaret Thatcher după pensionare. Pe masa de lucru al lui Harry Truman stătea scris: ”Here stops the buck’ - în traducere napocană: aici e staţia de autobuz (numit dorinţă) a lui Bock. Nu-l vezi, dar îl simţi, astăzi îl vezi, dar nu e”.

Marele maestru al acestui troc de curcani transformaţi temporar în girafe prin nonparticiparea entuziastă la vot a vizitatorilor grădinii zoologice este dl Băsescu însuşi. I-a răzbit pe toţi. Iliescu, Roman, Constantinescu sunt figuranţii de ceară rebegiţi prin intersecţii de 1 Decembrie. Comediant antiamnezic. Scorpion capricios. A vrut să reformeze sistemul de vot, n-a reuşit, dar a învins aplicându-l pe cel vechi. A vrut să reformeze Constituţia, n-a reuşit, dar a învins aplicându-i singura prevedere demnă de o pragmatică sancţiune: numeşte premierul în numele unei puteri absolute pe care n-o poate exercita decât o dată la patru ani. Între timp îşi permite chiar şi o suspendare. Căpitanul Băsescu n-a avut parte decât de naufragii şi dezastre. Sufletul lui prezidenţial e brăzdat de cicatrice precum Moby Dick de harpoane. N-are şanse, aşadar, să cadă la fund odată cu Titanicul, precum dl Smith, din prea multă siguranţă de sine. Frica şi amintirile îl ţin treaz lângă catarg, zi şi noapte, cum ar spune marele Melville.

Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport

Marime text a A Trimite pe email Comenteaza

Versiune print! Versiune PDF Trimite pe Yahoo

Vezi ultimele comentarii

38 comentarii

gheorghe 03-Dec-2008 19:16

Rememoram sa nu uitam

Dl Hurezeanu iar sunteti in verva. Sa reluam ce scriati in RL in 12 Martie 2007.

"O stafie, intensa precum obsesia balenei albe pentru matrozul fanatic al altor timpuri, bantuie republica primaverii noastre. Acum, carmaciul din Levant indragind vanatoarea se numeste Traian Basescu, marea dezlantuita este Romania, echipajul infricosat de obsesiile capitanului imparat in lumea orbilor este intreaga clasa politica, iar himera adulmecata cu rangi si ragete este aniversarea republicii prin lupta la baioneta si sange acru-n calimari. Tara e-n-sarbatoarea febrila a reamenajarilor definitive. ..
Parlamentul, presedintele, partidele politice, serviciile secrete si publice, mass-media, elitele intelectuale, familiile randuite si chiar amantele legitime au intrat in ebulitia unui nou inceput. E ca in 1990, spre vara, dar acum taberele nu mai sunt definite conspirational sau aspirational, ci exclusiv prin coalizarea pro- sau anti-Basescu. Fermentul acestei dezordini plenare este doar un presedinte.
..Scopurile acestui personaj, asemanator doar unui Gorbaciov, in inconstienta cu care, incercand sa schimbe o stare de lucruri, isi submineaza propria pozitie si valorile care l-au facut posibil, sunt asadar nobile si binevenite.
..
Basescu trebuie sa recurga la mijloacele de bord ale statului de drept: partide, grupuri de interese, mass-media. Or, toate acestea, cu exceptia opiniei publice, un factor cu care se face politica foarte greu, in ciuda omniprezentei sale, alcatuiesc tot ceea ce detesta mai mult acest Robin Hood ocupand functia serifului. "
http://www.romanialibera.ro/a89592/punct- si-in-continuare.html

Ce surpriza ne rezerva Robin Hod Basescu?