Adriana Săftoiu ridiculizează declaraţiile politice din Parlament

Deputata PNL Adriana Săftoiu ne-a explicat de ce a ales să susţină marţi dimineaţă o pseudodeclaraţie politică. “Am vrut să demonstrez inutilitatea susţinerii de declaraţii politice în Parlament. Susţinerea declaraţiilor politice parlamentare nu are nici o finalitate. Sunt citite în prezenţa a cinci, şase, hai maximum opt deputaţi, nu există o dezbatere pe temele din declaraţiile politice, nu există nici o urmare, nici un efect. Declaraţiile politice citite sau înregistrate în scris devin doar o statistică în dreptul fiecărui parlamentar, iar la sfârşitul fiecărei sesiuni, se trage linie şi se spune: cutare a avut o activitate susţinută, a avut atâtea declaraţii politice sau cutare nu a avut o activitate susţinută, nu a avut declaraţii politice. Ce spune pe fond deputatul în declaraţia politică nu interesează pe nimeni. Sunt declaraţii politice care tratează probleme grave ale zilei, probleme de interes din colegiul în care ai fost ales. Dar acest lucru nu contează. În mod normal ar trebui să existe o dezbatere în urma acestor declaraţii politice, ar trebui să fie luate o serie de măsuri dacă în text există sesizări serioare. Nimic din toate acestea. Declaraţiile politice se trec pe Internet şi cu asta s-a rezolvat totul. Eu, una, nu sunt de acord cu o astfel de activitate. Mi s-a spus că asta este cutuma. Este, nu este, eu nu pot să accept aşa ceva. Trebuie schimbat radical ceva, altfel nu are rost să mai trecem în program capitolul declaraţii politice’’, ne-a declarat deputata liberală.

 

Declaraţiile politice se susţin în plen în fiecare marţi, între orele 8.30 şi 10.00. În ultimii 10 ani, şedinţele din această parte a zilei sunt considerate ca fiind “cenuşăreasa” plenului. Şedinţele de dimineaţă sunt conduse doar de vicepreşedinţi şi, de regulă, Daniela Popa (PC) este “de serviciu”. Anul acesta doar în două rânduri a oficiat şi PDL-istul Ioan Oltean. De menţionat că la aceste şedinţe nu participă nici unul dintre chestorii sau secretarii Camerei.

 

Marţi dimineaţă, preşedinte de şedinţă a fost Daniela Popa. Întrebată de Cotidianul dacă “a înregistrat ceva deosebit în secţiunea declaraţiilor politice” sau dacă a remarcat “ceva ieşit din comun”, Daniela Popa a precizat: “Nu a fost nimic deosebit. Toată lumea ştie care este specificul declaraţiilor politice. Nu există drept la replică, nu pot fi contestate declaraţiile politice şi de asemenea nimeni nu are dreptul să spună că afirmaţiile din text nu sunt adevărate”. Menţionăm că în textul Adrianei Săftoiu au fost utilizate aleatoriu citate din Bill Clinton, Al Gore, George W. Bush şi alţi politicieni americani. Menţionăm că înaintea deputatei liberale, social democratul ieşean Tudor Ciuhodaru a tras şi el un semnal de alarmă. Textul său a reprezentat de asemenea un protest privind faptul că “declaraţiile politice, interpelările adresate miniştrilor şi iniţiativele legislative ale deputaţilor” nu sunt luate în seamă, fapt ce “conduce la ştirbirea încrederii electoratului din colegii în aleşii lor”. Redăm integral declaraţia politică a Adrianei Săftoiu:

 

“Domnilor parlamentari,

Cea mai mare creştere a ratei sărăciei în rândul copiilor, în anii din urmă, s-a produs în acele state în care nivelul ajutoarelor sociale este cel mai ridicat. Cele mai mici creşteri - de fapt, descreşteri - ale ratei sărăciei la copii au fost înregistrate în statele care limitează nivelul acestor fonduri.

 

Dezbaterea nu ar trebui să se axeze pe recrudescenţa conflictului ori pe detaliile sale. Această dezbatere nu ar trebui să se refere nici măcar la războiul dus până acum în Irak, la greşelile comise ori la întrebarea dacă putem câştiga în plan militar sau nu. Dacă le permitem democraţilor să ne împingă într-o dezbatere asupra recrudescenţei sau a situaţiei actuale din Irak, vom pierde. Fiecare naţiune, indiferent de regiune, are acum de luat o decizie: ori sunteţi cu noi, ori sunteti cu teroriştii.

 

Arborii de tişă de Pacific pot fi tăiaţi sau procesaţi pentru a se obţine o importantă substanţă chimică, taxolul, care poate vindeca anumite forme de cancer pulmonar, ovarian şi de sân la pacienţi care, netrataţi astfel, ar muri. Alegerea pare a fi una uşoară - sacrificăm copacul pentru o viaţă de om -, dar numai până când aflăm că pentru fiecare pacient tratat trebuie tăiaţi trei copaci. Trei copaci sau o viaţă umană, trei copaci sau posibilitatea de a prelungi viaţa unui bolnav? Eu aş alege omul, persoana, fiinţa umană, aş spune că merită să tăiem pentru ea trei copaci. Putem sacrifica trei copaci pentru a salva viaţa unui om. Dar pentru vicepreşedinte se pare că acest lucru nu este la fel de clar. Pe de altă parte, faptul că nivelul calitativ al şcolilor nu se corelează cu cel educativ nu are nici un efect asupra insistenţei sindicatelor că banii reprezintă un factor esenţial. Ultima linie de apărare deja prăbuşită a celor care militează pentru sistemul public de educaţie este lipsa de educaţie a publicului.

 

Nu ne îndoim că fiecare american ştie că sclavia este injustă şi am plătit un preţ teribil pentru ea şi trebuie să continuăm să remediem această situaţie. Iar a spune că este injustă şi că o regretăm nu este un lucru rău.

 

Cine plăteşte preţul? Eu nu voi plăti nici un preţ personal. Copiii mei sunt prea mari, iar nepotul mi-e prea mic. Nici dvs., după câte înţeleg, nu veţi plăti un preţ personal, prin membrii familiei. Şi atunci cine plăteşte preţul? Militarii şi familiile lor. Eu am vrut doar să vă reamintesc acest lucru. Vă mulţumesc pentru atenţie!”