Adjunctul lui Ion Ratiu a fost spionul Securitatii
Rating:
20 voturi
Adjunctul lui Ion Ratiu in Asociatia Culturala a Romanilor din Anglia, Silviu Craciunas, a fost in realitate unul dintre cei mai eficienti agenti ai Securitatii. Cotidianul publica in premiera documente din arhiva SIE.
Pe Ion "Iancu" Ratiu si Silviu Craciunas i-a legat, la vedere, o mare prietenie. Pe ascuns, ii legau notele informative ale acestuia din urma catre Securitate.
Devoalarea incredibilei istorii a lui Silviu Craciunas s-a produs prin desecretizarea celor 90 de dosare care-l au ca subiect, transmise de SIE la CNSAS. Documentele releva cum acest agent destoinic al Securitatii i-a pacalit nu doar pe cei din jur, ci si serviciile de informatii ale SUA, Frantei si Marii Britanii, care l-au crezut angajat in lupta anticomunista.
Primul dosar din arhiva SIE pe numele lui Silviu Craciunas dateaza din 1938, cind a fost arestat si condamnat la noua luni de inchisoare de Siguranta carlista pentru ca a fost prins cu manifeste legionare la Sibiu. In 1948, dupa ce organizase fuga in strainatate a mai multor persoane, este prins de catre Securitate. In cartea sa, Craciunas spune ca a scapat de securisti intr-o scara de bloc in momentul in care le propusese sa-i duca la o alta legatura a sa.
Adevarul istoric pare sa fi fost altul: „In 1949 a convenit cu Securitatea sa fie facut scapat si sa fie trimis in strainatate, pentru a penetra diaspora“, arata cercetatorul Dumitru Dobre, de la Institutul pentru Memoria Exilului Romanesc, care a studiat dosarul lui Craciunas si urmeaza sa scoata o carte. A „fugit“ prin Ungaria, a ajuns la Paris si a contactat Comitetul National Roman. In scurt timp, Comitetul si serviciile de informatii ale Aliatilor l-au retrimis in Romania pentru a organiza o retea de extragere din tara a disidentilor. Revenit la Bucuresti, el a prezentat Securitatii un prim raport al sau despre emigratia romaneasca, apreciat de Securitate. Insa dupa citeva luni a fost suspectat de tradare si joc dublu si a fost arestat.
Patru ani a stat in detentie la inchisoarea Malmaison, fiind torturat pentru a recunoaste tradarea. In 1954 a reusit sa-i convinga pe securisti ca e loial cauzei comunismului. De la Malmaison a fost transferat la spitalul inchisorii din Burdujeni-Suceava, de unde a reusit sa „evadeze“. Un an mai tirziu semneaza si un angajament cu Securitatea, atipic si plin de patos: „Prin metode exceptionale, pline de omenie, au reusit sa ma transforme din dusman al comunismului in luptator pentru cauza comunismului. (...) Am afirmat ca din convingerea cea mai completa sint hotarit sa execut orice actiune, ca sa ma pot bucura de ocrotirea mea si a familiei mele, asa cum mi s-a promis de forurile competente la 1 septembrie 1954“.
In cei trei ani care au urmat detentiei s-a pretins fugar si s-a „ascuns“ la diferite adrese, dar paralel scria rapoarte zilnice Securitatii, inclusiv despre cei care il gazduiau. „Recomanda Securitatii ca aceia despre care credea ca banuiesc adevarata sa activitate sa ramina in inchisori sau sa fie redusi la tacere“, spune Dumitru Dobre. In perioada 1956-1957 finalizeaza un superplan de intoarcere in Occident, sub acoperirea pe care i-o ofereau anii de puscarie si „cauza anticomunista“ pentru care suferise.
Intre „obiectivele misiunii in strainatate“, pe care singur si le stabileste intr-o nota din 24 decembrie 1956, vorbeste despre infiltrarea in cercurile emigratiei romanesti din Europa Occidentala si America, despre infiltrarea serviciilor straine de informatii. Craciunas isi propunea ca prin acestea sa „adinceasca contrazicerile de interese care macina“ emigratia, „capturarea si distrugerea lui Horia Sima si a altor capetenii de grupari teroriste“, „descoperirea de fapte infamante si de probe materiale impotriva unor personalitati din emigratia romaneasca pentru a fi demascati si compromisi cit mai grav“.
 |
| „Extrem de ingrijit, pedant in tinuta. Inteligent. Nu are vicii. Tip de dandy.“ Asa era descris Craciunas de un informator. |
„Cred ca ar fi bine ca scrisul semnelor de viata sa-l fac in felul urmator, mai ales in etapa de patrundere:
- in caz de situatie nefavorabila:
a) scriu cu scrisul meu, dar prefacut;
b) sa cer altuia sa scrie cartea postala, folosind pretextul prudentei mele de a nu fi interceptata de cenzura din tara, pe baza facsimilului meu de scris aflat eventual la cenzura;
- in caz de situatie favorabila, cind ma pot misca liber si sint stapin pe situatie, ar urma sa scriu cartea postala cu scrisul meu obisnuit, neprefacut, caci nimeni nu-mi va cere explicatii.“
In codul semnelor de viata stabilit de „Victor“, situatia buna, in care nu era supravegheat de alti romani sau de agenti ai serviciilor secrete, urma sa fie semnalizata prin cuvintele „Iubita mea“, situatia confuza cu „Scumpele mele“, iar situatia rea cu „draga mea“.
Gradul in care reusea sa penetreze diverse medii era, la rindul sau, codificat. Patrunderea catre americani era codificata „Ionica“, iar cea spre Londra „Costache“ etc., acestea fiind nume reale ale unor cunoscuti de-ai lui Craciunas, pentru a da o nota de credibilitate cartilor postale. „In textul cartii postale as putea scrie astfel: «Regret ca inca nu i-am putut face rost lui Ionica de manualul de chimie de care are nevoie. Sper ca totusi sa-l pot cumpara si trimite». Semnificatia textului va fi ca patrunderea spre americani nu s-a putut inca executa, dar sint sperante sa o pot face (Ionica Cirje fiind chimist si var al meu, pot oricind explica ca scriu ceva referitor la el)“, explica minutios securistilor.
„Lectiile“ predate de Craciunas securistilor, precum si informatiile date cu asiduitate din strainatate l-au facut sa-si permita sa „sara“ peste Securitate si sa se adreseze direct sefilor de stat: „In 1961 i-a scris lui Dej, iar in 1967 lui Ceausescu, cerindu-le sprijin material. Averea sa, dobindita cu ajutorul Securitatii, a fost nu doar o rasplata, ci si un mod de a-i finanta deplasarile sale prin Europa, pentru contactarea ofiterilor de legatura, sub acoperirea activitatilor comerciale pe care le desfasura cu o firma de import-export“, spune Dumitru Dobre. Cele 90 de volume despre Craciunas dezvaluie activitatea sa pina la sfirsitul anilor ‘70. Nu a devenit clar inca daca Securitatea l-a abandonat sau daca el a vrut sa se detaseze de ea.
 |
| Minutiosul cod de corespondenta dintre Silviu Craciunas si Securitate |
Spionul cu doua neveste
Silviu Craciunas a fost un maestru al dedublarii nu doar in relatia sa cu serviciile secrete occidentale si camarazii, ci si in viata familiala.
Fiul unui preot ortodox, acesta s-a nascut in 1914 in Miluan, judetul Cluj, absolvind Facultatea de Drept din Cluj in 1938 si devenind doctor in drept, stiinte economice si politice doi ani mai tirziu. A activat ca membru in comitetele directoare ale mai multor fabrici apartinind Biroului de Credit Roman, iar in 1941 s-a casatorit cu Eugenia Iordache Nicoara, cu care a avut si o fata. In „The Lost Footsteps“, Craciunas nu vorbeste nicaieri despre sotia sa din tara, insa ea apare adesea mentionata in dosarele de securitate. „Securitatea va putea sa-mi trimita indicatiuni in ce directie sa insist sau sa continuu sau sa abandonez executarea patrunderii in strainatate, folosind numele rudelor de mai sus, printr-un text pe care sotia mea sa-l introduca in scrisoarea ei catre mine“, scria Craciunas, atunci alias „Victor“, intr-un plan din 11 ianuarie 1957.
„Sotia mea va aviza imediat Securitatea pentru a lua masurile necesare, pentru identificarea omului americanilor care a adus scrisoarea si pentru a i se da acestuia un raspuns pentru mine, tot cu caracter familiar. (...) Desigur ca in scrisoare voi incerca sa strecor semne de viata, potrivit codului stabilit de noi. (...) Sotia mea poate gasi diverse pretexte pentru a amina darea unui raspuns imediat aducatorului. (...)
In acest interval, sotia poate aviza telefonic Securitatea pentru a fi luate masurile corespunzatoare“, mai propunea Craciunas. Devenindu-i complice zelos, sotia sa a primit din partea serviciilor secrete o suma lunara de 2.000 de lei dupa plecarea definitiva a lui Craciunas din tara. Fara sa fi divortat vreodata de Eugenia, Silviu Craciunas s-a casatorit dupa a doua sa plecare in Occident cu Sanda Statescu, ce parasise Romania la sfirsitul anilor ‘30.
Se indragostise de ea la Paris, dupa prima „fuga“. In 1955, aceasta a reusit sa obtina cele citeva mii de dolari de la Ion Ratiu pentru asa-zisa trecere frauduloasa a frontierei. In 1959, la doi ani dupa revenirea sa in Occident, Craciunas a obtinut azil politic in Marea Britanie, insa in 1977 a plecat in Spania. Acolo a stat zece ani, dupa care s-a intors in Anglia. Pe 1 februarie 1998 a murit in statiunea Hove, din Brighton. In 1999, dupa cum scria Ion Ratiu in jurnalul sau, cea de-a doua sa sotie se afla intr-un azil de batrini din zona.
Banii lui Ratiu l-au scos pe Craciunas din tara si din foame
Ion Ratiu i-a finantat lui Silviu Craciunas atit fuga din tara, cit si editarea cartii care l-a imbogatit. Decedat in ianuarie 2000, Ratiu nu a apucat sa afle adevarul despre cel care i-a fost unul dintre colaboratorii apropiati.
 |
| Decenii in sir, Ion Ratiu a avut implantat in anturaj un agent al Securitatii: prietenul sau, Silviu Craciunas |
Unul dintre membrii proeminenti ai diasporei cu care Silviu Craciunas a avut contacte strinse a fost Ion Ratiu. Amindoi erau in conducerea Asociatiei Culturale a Romanilor din Londra (ACARDA), Ratiu ca presedinte, iar Craciunas ca vicepresedinte. Discutiile dintre ei, arata dosarele fostului Serviciu de Informatii Externe, erau redate fidel de Craciunas agentilor sai de legatura. Un raport de aproape 20 de pagini din 1959, semnat cu pseudonimul „Victor“, demonstreaza zelul lui Silviu Craciunas.
„De la Iancu Ratiu (n.r. - apelativul cu care era numit Ion Ratiu de catre cunoscuti) am aflat ca Inteligence Service-ul a aranjat expozitia de caricatura si publicarea brosurii cu caricaturi, intitulata «Great Challenge», utilizindu-l pe el drept paravan. Prin presa, radio si televiziunea engleza i s-a creat o mare publicitate, pentru a atrage atentia publicului. Inteligence Service-ul a aranjat in continuare prin Foreign Office ca expozitia sa fie organizata si in Statele Unite, sub protectia si cu concursul Departamentului de Stat. Americanii i-au dat o importanta foarte mare, la deschiderea expozitiei participind Nixon, vicepresedintele USA, senatorul Humprey si alte personalitati americane. Ilustrata lui Iancu Ratiu din 22 aprilie 1959 trimisa mie din USA arata succesul expozitiei si participarea lui Nixon si Humprey la deschiderea ei si este anexata in film“, scria Craciunas.
Planurile lui Ratiu, impartasite lui Craciunas, erau cunoscute de Securitate de-a fir in par. „In ce priveste revista de studii amintita in aceasta ilustrata, este vorba de o veche intentie a lui Iancu Ratiu de a publica la Londra o revista sub egida Partidului National Taranesc, al carui membru este; dorinta lui este ca prin aceasta revista sa-si consolideze pozitia in PNT si sa stringa un grup cit mai mare de romani din Londra in jurul revistei. Dupa explicatiunile lui, rezulta ca tot Inteligence Service-ul se afla si in spatele acestui proiect, ideea col. Brown fiind aceea de a-i asigura lui Iancu Ratiu si pregati din timp, cu ani de zile inainte, platforma necesara pentru a juca un mare rol politic in viitor in Romania, dupa asa-zisa eliberare.“
Informatiile oferite securistilor despre Ratiu sint cu atit mai surprinzatoare cu cit acesta i-a oferit sprijinul lui Craciunas pentru a doua plecare din tara, cea definitiva, din 1957, trimitindu-i citeva mii de dolari. Asa-zisa fuga a lui Craciunas in Occident, in fapt o actiune facuta cu complicitatea Securitatii, precum si contributia lui Ratiu la evadare sint descrise in amanunt de Neagu Djuvara in memoriile sale, „Amintiri din pribegie“.
Djuvara a condus vreme de patru ani un nucleu informativ creat de Aliati, o structura ce se afla sub controlul dublu al CIA si al Service de Documentation et de Contre-espionnage din Franta, care, dupa prima „evadare“ a lui Craciunas din Romania, in 1950 l-a retrimis in tara, incercind sa-l foloseasca pentru crearea unui „nucleu de rezistenta si a unei retele de informatie“. „Un cuvint mai intii despre Craciunas, caci e vorba de un personaj cu adevarat exceptional. Fusese legionar.
Dupa august ’44, ca si prietenul sau Horatiu Comaniciu, Craciunas trecuse la taranisti si fusese chiar candidat la deputatie la alegerile masluite din toamna 1946. Om de un curaj extraordinar si spirit aventuros, creeaza o filiera de trecere clandestina prin Ungaria, prin care reuseste sa scoata din tara sumedenie de persoane, dintre care citez doar pe profesorul Virgil Veniamin, pe Romulus Boila cu sotia, pe Emil Ghilezan, pe Horatiu Comaniciu, pe aviatorul Max Manolescu, pe colaboratorul meu Virgil Micu etc.“, prezinta Djuvara inceputurile lui Craciunas.
Craciunas a fost insa prins de Securitate si arestat, iar camarazii sai de la Paris au primit primele semne de la acesta abia in 1955. „De-abia acum incep demersurile noastre, ale lui Ratiu si ale mele, ca sa-i convingem pe «colegii» nostri franco-americani sa faca ceva pentru a-l salva pe Craciunas. (...) Francezii, din capul locului, se declara incompetenti. (...) Totusi, americanii accepta sa-i trimitem lui Craciunas echivalentul in lei a 1.000 de dolari, prin mijlocirea unui traficant. (...) Am inteles ca, inainte de a-i fi primit, el cerea pentru a iesi din tara o suma de 4.500 sau 5.000 de dolari. (...) Chiar daca omul era acum sub controlul Securitatii, incercarea de a-l salva era o datorie morala.
 |
| Nota informativa |
Din aprilie ’56, amenintam cu demisia mea, daca nu obtineam un raspuns pozitiv“, scrie Djuvara, care s-a tinut de cuvint si si-a dat demisia ca urmare a refuzului americanilor de a mai da bani pentru Craciunas. Citeva luni mai tirziu, banii au fost obtinuti, spune Djuvara, de la Ion Ratiu, prin Sanda Statescu, o fosta prietena, care avea sa devina dupa „evadare“ si sotia lui Craciunas. In cartea sa, Craciunas vorbeste si el despre procurarea banilor, folosind pentru Sanda Statescu pseudonimul „Alba“: „In acele conditii, Alba a recurs la Ion Ratiu. (...) Spre a-l convinge, l-a rugat sa vina la Paris sa stea de vorba cu doi reprezentanti ai Comitetului National Roman.
Acea intilnire l-a convins ca nu voi primi nici un ajutor de la ei. Ca urmare, a decis imediat sa-mi trimita el echivalentul a douazeci mii lei. Dupa o zi sau doua de la sosirea Albei la Viena, a venit si Ratiu. Cind a coborit din autobuz, la aerogara, ne-am privit cu o anumita curiozitate. Ce ciudat! Ce coincidenta! Ratiu nu era decit un fost coleg de la Facultatea de Drept a Universitatii din Cluj. Nu ne mai vazusem din anii studentiei, din 1948. Si iata-ne din nou impreuna...!“, scria Craciunas.
Acesta nu i-a returnat niciodata banii lui Ratiu, precum nici pe cei pe care i-a dat pentru a-si publica in 1961 cartea „The Lost Footsteps“, din vinzarea careia, spun fosti membri ai exilului, s-a imbogatit. Ion Ratiu a scris in jurnalul sau cu simpatie, dar si cu rezerve despre Craciunas. „Eu am tinut foarte mult la Silviu. Eu l-am scos din tara cind si Visoianu, si Gusti Popa, si Veniamin l-au abandonat. Eu i-am vindut cartea inainte de a fi scrisa, dar... Silviu n-a fost corect cu mine. Trebuia sa-mi returneze banii ce i-am avansat si sa-mi dea un procentaj din venitul net al cartii. N-a facut-o. E adevarat, nici eu nu i-am cerut niciodata sa o faca.
Totusi, ar fi fost normal ca el sa ma intrebe macar daca vreau sau nu ca intelegerea noastra scrisa sa fie respectata. E adevarat ca intre timp eu realizasem o oarecare avere!“, scria Ion Ratiu pe 25 mai 1999, in ultimul volum din jurnal, „Lasamintul meu“, care a fost contactat apoi de nepotul lui Craciunas, Serban Stati, ambasador la Londra in acea perioada, pentru publicarea „Urmelor pierdute“ si in Romania.
Un mit greu de distrus
Primul care a vorbit public despre activitatea de agent a lui Silviu Craciunas a fost generalul de Securitate Neagu Cosma. Protejindu-i identitatea, sub unul dintre numele conspirative „Sandu“, generalul spunea: „A trecut de partea noastra nu cu usurinta“, scria Cosma, notind ca acesta a devenit un agent „loial“ si „ne-a adus multe servicii“. Informatia a fost preluata de Marius Oprea in „Dosarele istoriei“ in 2002, insa, din lipsa dosarului, tinut sub obroc de SIE pina nu demult, s-a ales doar cu critici. „Cutremurator!
Stau si ma gindesc ca multi din cei care l-au chinuit mai sint inca in viata si poate sint plini de bani! Iar pentru dl Oprea, Craciunas a fost omul Securitatii!“, se revolta Simona Sora in „Dilema veche“ in 2005. Nici Neagu Djuvara nu i-a dat crezare, dupa cum spune in „Amintiri din pribegie“. Iar Mihai Pelin, unul dintre privilegiatii cercetatori in arhivele fostei Securitati, scria intr-una din cartile sale: „Informatia ca Silviu Craciunas ar fi fost un agent al Securitatii nu ni se pare plauzibila“.
O carte cit o avere
Primii ani din viata de exilat a lui Silviu Craciunas s-au scurs in conditii modeste de trai, insa dupa un deceniu situatia lui s-a schimbat spectaculos. Membri ai exilului sustin ca averea sa s-ar fi datorat cartii „The Lost Footsteps“, care a aparut in 14 limbi. Ea reprezinta varianta oficiala, „legenda“ lui Silviu Craciunas, asa cum a fost pusa la punct impreuna cu Securitatea, patetismul scriiturii inselind orice vigilenta. Astfel, in prefata cartii, istoricul spaniol Salvador de Madariaga vorbeste despre autor ca despre un „luptator clandestin pentru libertate“. „(...) intelegi ca in spiritul uman exista ceva incoruptibil. Te mai poti indoi de asta?“, se intreba acesta retoric.
In spatele „eroului“ se afla insa un agent fara scrupule, care a oferit informatii Securitatii chiar si despre editor. „Serviciul de spionaj englez foloseste in scopurile sale, in mod acoperit, Editura Collins Press din Londra. Una dintre sarcini este scoaterea pe piata engleza si americana a unor carti despre activitatea «luptatorilor anticomunisti». (...) Prin aceste carti cauta sa intretina o psihoza dusmanoasa si razboinica in opinia publica engleza si americana impotriva tarilor de democratie populara“, scria Craciunas, care, culmea, a planificat singur atacurile din presa impotriva cartii sale: „Cred ca situatia ar trebui analizata de conducerea Securitatii RPR si de Partid, pentru a se decide daca nu ar fi totusi util misiunii mele in Occident sa fie lansate unele atacuri cel putin in presa din Anglia, Franta si URSS impotriva cartii «The Lost Footsteps»“.
Dupa cum contabiliza Florin Manolescu in „Enciclopedia exilului literar romanesc“, peste 40 de ziare si reviste au recenzat cartea lui Craciunas, a carei editie de buzunar aparuta in SUA s-a vindut in „citeva zeci de mii de exemplare“. S-a spus ca statul englez, de asemenea, a cumparat 20.000 de exemplare pentru reteaua bibliotecilor publice, insa aceasta a fost interpretata si ca un semn al esecului de piata.
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
17 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
ANCHETA
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. 
O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. 
La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. 
„Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. 
Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie. 
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului. 
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. 
Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă. 
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. 
Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. 
Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Ploaie
max: 11 C
min: 4 C