După 20 de ani
Adevărul despre Proclamaţia de la Timişoara. Interviu cu Liana Şerban
Rating:
9 voturi
Liana Şerban, soţia regretatului George Şerban, autorul Proclamaţiei de la Timişoara, locuieşte în acelaşi apartament din Cartierul Soarelui. A refuzat ca străduţa pe care ea a plantat doi nuci să-i poarte numele soţului. Nici pentru gropile din asfalt nu a făcut apel la primărie.
În oraşul revoluţiei se pregătesc evenimente cu prilejul comemorării a 20 de ani de la lansarea celebrului document care a dat naştere la manifestaţia maraton din Piaţa Universităţii din Bucureşti. E timp de nădejde sau de deznădejde?
În ce context aţi auzit pentru prima oară despre necesitatea lansării unei proclamaţii către ţară?
În ziua de 20 decembrie 1989. A cincea zi de singurătate şi de disperare a timişorenilor aflaţi în stradă. Când s-a deschis balconul Operei, George a venit acasă după maşina de scris, spunându-mi că va încerca să propună redactarea unei proclamaţii către ţară. Nu a reuşit să intre în clădire.
Cine a avut ideea redactării documentului în iarna anului 1990, la Societatea Timişoara? Mulţi se revendică drept autori.
Înainte de a răspunde, cred că e nevoie de o precizare. După terminarea Facultăţii de Sociologie-Psihologie, George a predat câţiva ani istoria. Eu aveam, la fel, studii de specialitate în domeniu. Am parcurs şi acasă, şi la catedră programele tuturor revoluţiilor. Ştiam amândoi că tot ceea ce fusese în decembrie '89 era în pericol de a rămâne în stadiul de revoltă împotriva dictatorului, şi nu împotriva sistemului.
“Ideea redactării Proclamaţiei îi aparţine în exclusivitate lui George Şerban”
Dar după 22 decembrie 1989?
Cei instalaţi la putere asta urmăreau. Era nevoie de un program coerent care să distrugă vechea structură. Să nu uităm că URSS era încă un stat puternic. Ideea redactării proclamaţiei îi aparţine însă, în exclusivitate, lui George Şerban.
Care au fost premisele politice?
Pentru mulţi timişoreni, primul semnal de alarmă a fost discursul lui Ion Iliescu, în ziua de 22 decembrie, când anunţa că “Ceauşescu a întinat nobilele idealuri ale comunismului…”.
Atunci a fost declicul timişorenilor?
Doar cine a trăit disperarea singurătăţii, mă repet, doar cine a avut forţa de a înfrunta singur un sistem criminal nu se putea mulţumi cu simpla condamnare a unui dictator, ci dorea distrugerea sistemului criminal.
Manifestaţiile din ianuarie 1990 au convins că revoluţia e furată?
După mascarada cu teroriştii au venit minerii.
Când domnul Coposu le-a pus sula-n coaste?
Emanaţii au creat un “haos dirijat”. Pentru că actorii loviturii de stat, adică aparatcicii din linia a doua, se vor fi instalat la putere.
Între pragmatism şi manipulare
Cum s-a redactat Proclamaţia de la Timişoara?
Proclamaţia se dorea a fi un document programatic care să stabilească cadrul legal al desprinderii totale şi definitive de vechiul regim. Şi nu numai atât. Acesta a fost obiectivul prioritar. Trebuia distrusă legătura ocultă dintre exponenţii partidului şi Securităţii, care urmăreau menţinerea puterii. Nu s-a cerut pedepsirea lor, ci doar să stea departe de putere pentru câţiva ani.
De ce?
Pentru că au dovedit în cei peste 40 de ani că nu au fost în stare decât să aducă la disperare un popor întreg. Din păcate, “foştii” au înţeles mult mai bine decât restul românilor importanţa “punctului 8” şi au reuşit să manipuleze opinia publică în interesul propriu. Consecinţele sunt vizibile şi după douăzeci de ani.
Dar documentul mai avea şi alte revendicări.
În egală măsură, Proclamaţia trebuia să deschidă România spre Europa, deschidere pe care noi, timişorenii, am simţit-o dintotdeauna.
Câţi dintre intelectualii Societăţii Timişoara au venit cu propuneri?
Voi răspunde cu un citat apărut în volum, cu ocazia aniversării a patru ani de la Proclamaţie: ”În şedinţa extraordinară, întrunită la ora 16.00, membrii Societăţii Timişoara analizează textul Proclamaţiei propus de George Şerban. Textul este adoptat şi Societatea Timişoara se angajează să susţină lansarea şi promovarea Proclamaţiei”. Am folosit citatul pentru a nu fi acuzată de subiectivism.
Aţi fost martora redactării documentului intrat în istorie sub denumirea de Proclamaţia de la Timişoara.
Da, Proclamaţia a fost gândită şi redactată în apartamentul cu nr. 15 dintr-un bloc oarecare, dintr-o zonă oarecare a Timişoarei. Doar consumul de tutun şi de cafea nu a fost chiar unul oarecare… Au fost zile tensionate. George a stat în birou, cu storurile trase. Aşa lucra.
Textul a fost modificat ulterior de către conducerea Societăţii Timişoara?
Repet, textul propus a fost adoptat de către membrii Societăţii Timişoara. Adoptat, nu modificat. Când s-a întors acasă mi-a spus că Bazil, unul dintre prietenii săi (Vasile Popovici, actual ambasador în Tunisia - n.a), a propus înlocuirea unei conjuncţii… atât ţin minte. Oricum, manuscrisul citit atunci se află la Muzeul Banatului Timişoara, contrasemnat pentru conformitate. Nu există adaosuri ori modificări.
“Unii le zic impostori, alţii uzurpatori”
De ce mulţi dintre intelectualii publici se prezintă drept coautori ai Proclamaţiei?
Cred că e vorba de memoria subiectivă. Fiecare tinde să se considere personaj principal într-o anumită distribuţie de roluri. Pe aceştia îi înţeleg. Alţii, însă, încearcă să îşi creeze legendă personală. Eu îi numesc impostori, alţii le zic uzurpatori. George Şerban a dorit ca Proclamaţia să fie a Timişoarei, a timişorenilor. Şi aşa trebuie să rămână.
Cât a durat de la scrierea documentului până la lansarea acestuia în Piaţa Operei?
Redactarea propriu-zisă a durat aproximativ o săptămână. În 27 februarie, textul propus de George a fost citit şi adoptat în şedinţa societăţii. În zilele următoare era prezentat în faţa Consiliului Local, care l-a votat ulterior. La începutul lunii martie, mai multe asociaţii civice şi-au exprimat adeziunea. Proclamaţia a fost tradusă în mai multe limbi şi difuzată, în 10 martie 1990, agenţiilor de presă din ţară şi din străinătate. Începând cu acea zi a început şi dezinformarea venită pe canale securiste că Banatul urmăreşte secesiunea.
Cum a reacţionat George Şerban la acuzaţiile de secesionism?
Reamintesc pasajul incriminat: ”Timişoara este hotărâtă să ia în serios şi să se folosească de principiul descentralizării economice şi administrative”. Nici vorbă de secesiune. Doar că pe postul naţional de televiziune a apărut doar comentariul tendenţios care făcea referire la desprinderea Banatului de ţară.
Şi ce efect a avut diversiunea?
Poate e mai puţin important să amintesc cum a reacţionat George la o astfel de manipulare grosieră. Eram profesoară de liceu, iar elevii au început să îmi povestească despre părinţi plecaţi cu maşina prin ţară şi care spuneau că au fost atacaţi cu pietre doar pentru că aveau număr de Timiş. Un elev mi-a povestit că tatăl său a suferit, fiind în deplasare la Piteşti, o criză de apendicită acută ce necesita o intervenţie de urgenţă, iar medicii l-au trimis să se opereze în “Republica Banat”.
Aveţi şi dvs. vreo contribuţie la redactarea Proclamaţiei?
Poate că e prea mult spus. Ştiu că am discutat împreună ore în şir fiecare punct al Proclamaţiei. Formaţia mea istorică m-a ajutat să fiu un partener de dialog bine documentat. Îmi vine să zâmbesc când aud că filologi sau ingineri au pretenţia că ar fi ştiut cum se structurează un astfel de document.
Despre Legea lustraţiei. Când a scris-o George Şerban?
George a intrat în politică, ulterior devenind parlamentar, pentru a transforma în lege punctul 8 al Proclamaţiei. E vorba de Lustraţie. A fost convins că are obligaţia morală de a pune în aplicare cel mai important articol al documentului amintit. A lucrat la proiect aproape un an.
Reapariţia impostorilor şi pe Lustraţie
Şi peste zece ani de plimbare prin parlament.
Da. Revenind. Era nevoie de consultarea unor jurişti bine pregătiţi pentru ca proiectul să nu poată fi respins ori modificat în Parlament, încât să îşi piardă în vreun fel consistenţa. A studiat legi similare aplicate în fostele ţări comuniste. A definitivat proiectul cu câteva zile înainte de a muri. După dispariţia sa, am oferit documentul Societăţii Timişoara. Din păcate, proiectul a fost blocat în Parlament şi, ca o tristă repetare a imposturii, au apărut personaje care se pretind a fi, de data aceasta, autorii Lustraţiei.
-
Cotidianul.ro iti recomanda stirea de business a momentului: Aici sunt banii dvs: Elena Udrea a dat 40 de mil. euro pe săli de sport
8 comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
|
||
|
||
|
Vezi primele comentarii
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
- SECRETARA - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- INGINER OFERTARE - VEL SERVICE
- Assistant Manager - BCL Group
- consultant financiar - DIASING Agent de Asigurare SRL
INTERVIU
Recomandări de weekend
14 Mai 2010 0 comentarii
“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan. Îl secundează Marin Moraru, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Sanda Toma, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş. Sâmbătă, la Sala Amfiteatru a TNB.
Salonul Cărţii de la Torino
Fantasmele memoriei
13 Mai 2010 0 comentarii
Astăzi s-a deschis cea de-a 23-a ediţie a “Salonului Internaţional al Cărţii” de la Torino, care va dura până pe 17 mai. Sunt prezente peste 1.400 de standuri. O noutate a actualei ediţii este şi extinderea manifestării dincolo de hotarele regiunii: la Roma, Milano, Florenţa, Bologna şi Napoli. Pe lângă lansările de carte, publicul entuziast va putea asista la mese rotunde, conferinţe, dar şi la numeroasele concerte ce se vor derula în Salonul Galben de la Lingotto, precum şi în librăriile şi cafenelele din centrul oraşului.
Drame, politică şi “dezmăţ” la Cannes
14 Mai 2010 2 comentarii
Ploaie de bliţuri, numeroase personalităţi, în seara inaugurală. Cu “maximus, maximus” a fost primit Russell Crowe la premiera filmului “Robin Hood”, o ecranizare a legendei haiducului medieval englez, în viziunea regizorului Ridley Scott. Îi dă replica celebra Cate Blanchett în rolul Lady Marian.
Surprize şi nostalgii la Cannes
12 Mai 2010 0 comentarii
Cu numai două zile înainte de deschiderea festivalului, în competiţia oficială a mai intrat o peliculă. E drept, autorul ei nu este un necunoscut. Organizatorii au admis înscrierea filmului „Route Irish” al lui Ken Loach. 
O chitară pentru tine
15 Mai 2010 0 comentarii
Acesta a fost invitaţia clubului Fire pentru şapte tineri talentaţi care s-au duelat într-o confruntare artistică, miza fiind îndeplinirea visului oricărui folkist: o chitară electro-acustică Ibanez.
Iarmaroc Fest, muzică şi bâlci în pădure
14 Mai 2010 0 comentarii
Între 21 şi 23 mai se dă adunarea amatorilor de rock, folk, funk, techno, raggae, hip-hop, house şi electro la Urziceni, într-un loc pitoresc, o pădure de 27 de hectare, la Iarmaroc Fest, eveniment ce-şi doreşte să recreeze întâlnirile duminicale de bâlci. 
La Arte, Cetăţeni!
15 Mai 2010 0 comentarii
Noaptea europeană a muzeelor este patronată pentru a doua oară consecutiv de UNESCO. Anul acesta, sediul organizaţiei de la Paris îşi va deschide porţile în noaptea de sâmbătă spre duminică marelui public. 
„Ghepardul” revine la Cannes
11 Mai 2010 2 comentarii
În 14 mai, la Festivalul Filmului de la Cannes, în secţiunea Cannes Classics, va fi prezentată capodopera lui Luchino Visconti, “Ghepardul”. Pelicula, realizată în 1963, după romanul omonim al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a fost distinsă cu Palme d’Or pentru cel mai bun film, la cea de-a 16-a ediţie de pe Croisette. Filmul va fi prezentat în avanpremieră mondială într-o versiune restaurată digital în 4K. 
Incertitudini, proteste şi speranţe pe Croisette
11 Mai 2010 0 comentarii
S-ar părea că anul acesta împotriva Festivalului de Film de la Cannes s-au unit şi cerul, şi pământul, şi apele mării.
Un templu al cinematografului
14 Mai 2010 0 comentarii
Celebra construcţie de 167 de metri (masa construcţiei are 113 metri, iar cupola, 47 de metri), al doilea edificiu ca înălţime din Italia, “La Molle Antonelliana”, situată în centrul istoric, simbol arhitectonic al oraşului Torino. Această construcţie, în forma cea mai paradoxală din câte pot exista, are o sală de proiecţie în care vizitatorii se pot întinde pe şezlonguri comode pentru a urmări filmele şi unde, la anumite intervale, proiecţiile se întrerup, cupola se deschide lăsându-te să urmăreşti stelele şi norii, care fug cu aceeaşi viteză ca şi imaginile fantastice ale lanternelor magice.
Cu foarfeca prin ziare şi emisiuni
Oamenii mogulului cel bun spun lucruri trăsnite
13 Mai 2010 0 comentarii
Protestele pensionarilor şi posibilele mari mişcări sindicale se pare că au generat unele frisoane. Drept urmare, presa “oficială” a luat atitudine. B1 şi EVZ au fost din nou în prima linie. 
Nu doar Gazprom, ci şi „Rusia Vie”
România devine şi piaţă culturală pentru Rusia
14 Mai 2010 0 comentarii
Ambasada Rusiei şi Centrul de Afaceri al CSI încearcă să aducă aminte că Rusia nu înseamnă doar gaze naturale, ci şi Cehov sau Mihalkov. Un prim pas este spectacolul de pe 16 mai, ora 18.00, de la Sala Tinerimea Română al ansamblului muzical căzăcesc “Jivaia Rus”. Urmează zilele culturii ruse în oraşele româneşti şi retrospective de filme după piesele lui Cehov, la 150 de ani de la naşterea autorului. 
Dosarele de presă cotidianul.ro
Eforia Spitalelor Civile
O restituire necesară
10 Mai 2010 1 comentarii
Sistemul sanitar românesc este fără îndoială şubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinţa surselor de finanţare. Situaţia s-ar îmbunătăţi foarte simplu. 
Torino. Allegro con gusto
12 Mai 2010 2 comentarii
Pictoriţa Elisabeth Vigée-Le Brun, portretista Mariei Antoaneta, spunea despre Torino, în 1789, că este unul dintre cele mai spectaculoase oraşe ale Europei, unde “străzile, pieţele au o regularitate a ţesutului urban”.
Interviu cu Florin Marcu - director general Sindserv
Primul serviciu de urgenţe electrice (2)
12 Mai 2010 1 comentarii
Angajaţi punctuali şi un serviciu organizat după modelul nemţesc. În maximum o oră de la efectuarea apelului telefonic, orice fel de problemă legată de sistemul de electricitate este rezolvată. Aceasta este noutatea, în materie de servicii, oferită de electricienii care lucrează pentru serviciul IntervEL, un serviciu nou apărut pe piaţă. 
Advertorial:
Piscina, ca o rachetă de apă
(Sau poveşti din prostiile amatorilor şi din universul profesioniştilor)
12 Mai 2010 0 comentarii
În timp ce Mihaela Bucur de la Chemoform vorbea despre proporţia obligatorie a substanţelor chimice în apa de piscină mi-am adus aminte cum, prin 1993, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români se căina pe marginea unui bazin. Ce dracu' are, că schimb apa tot la două-trei zile şi tot se înverzeşte. Nici omul nostru şi nici românii în general nu prea au habar ce maşinărie complicată este o piscină.
Oscarul italian pentru “Concertul”
10 Mai 2010 0 comentarii
Lansat în premieră mondială toamna trecută, la Festivalul de la Roma, “Concertul” regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu a primit cel mai mare premiu decernat în Italia, “David di Donatello”, pentru cel mai bun film european. 
Văduva neagră cucereşte Parisul
09 Mai 2010 2 comentarii
Musée d’Orsay prezintă o şocantă expoziţie, „Crimă şi pedeapsă”, ce va fi deschisă până la 17 iunie.
Mirela Zeţa (Mondenii) despre parodierea vedetelor: “Suntem actori, nu judecători”
08 Mai 2010 2 comentarii
Îndrăgostită de scenă şi de universul provocator al personajelor pe care le interpretează, Mirela Zeţa este printre puţinii artişti care preferă în egală măsură să trăiască în lumina reflectoarelor dar şi în spatele acesteia. 
Jurnal pe portativ, la Viena
09 Mai 2010 0 comentarii
Nicicând Viena nu este mai frumoasă decât primăvara, când este scăldată de mirosul pomilor în floare. Este unul dintre cele mai înverzite oraşe ale Europei.
Shoppingul Principelui
08 Mai 2010 1 comentarii
Muzeul Liechtenstein din Viena, complet renovat, el însuşi un univers baroc, găzduieşte una dintre cele mai importante colecţii private din lume, aparţinând Prinţului Hans Adam al II-lea de Liechtenstein. Colecţia cuprinde peste 1.500 de picturi, sculpturi şi piese de mobilier, de la Renaşterea timpurie până la Romantismul austriac.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Ploaie
max: 11 C
min: 4 C