Home » Arte & Popcult » Teatru » A murit Pina Bausch (Video)

A murit Pina Bausch (Video)

01 Iul 2009 Adriana Gheorghe | 1 comentarii | 4940 vizualizari
Rating:
9 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Legendara coregrafă, sinonimă cu sintagma teatru-dans, a încetat din viaţă, marţi, la 68 de ani. Într-unul din rarele interviuri, Bausch spunea că n-o interesează “cum se mişcă dansatorii, ci ceea ce-i mişcă pe aceştia”, formulă care sintetizează perfect estetica ei revoluţionară. Almodovar a omagiat-o în “Vorbeşte cu ea”, Fellini a distribuit-o în “Şi corabia înaintează”, iar în septembrie ar fi început lucrul la un film 3 D împreună cu Wim Wenders.
 
Pina Bausch
Pina BauschSursa: Agerpres
“Coregrafa şi dansatoarea germană Pina Bausch a murit în această dimineaţă, la vârsta de 68 de ani. În urmă cu cinci zile fusese diagnosticată cu cancer”. Aşa sună anunţul morţii uneia dintre marile artiste ale lumii pe site-ul teatrului Wuppertal, pe care îl conducea din 1973. Ultima dată s-a urcat pe scenă în urmă cu două duminci.

 Numită deopotrivă „coregrafă a sufletelor” dar şi “pornografă a durerii”, Pina Bausch şi-a câştigat reputaţia formidabilă de artist original, cotroversat şi imitat, care a schimbat faţa dansului, contribuind la practicile pe care le numim azi dans contemporan, odată cu două spectacole de referinţă, pe care nu le va egala de-a lungul carierei decât, poate, prin reluarea lor în anii ’90 cu distribuţia originală (dansatori de peste 50 de ani): Sacre du printemps (1975) şi Café Muller (1978).




Pedro Almodovar va costrui naraţiunea filmului “Vorbeşte cu ea” pornind de la un fragment din Café Müller, care apare şi în film, şi care îi va oferi artistei germane acces la un nou public, relativ diferit de cel de teatru şi dans.

Dar Pina Bausch e mai mult decât ce se vede şi nu se mai dezlipeşte de retină odată perceput. Spectacolele bântuitoare, cu mixaje halucinante de operă, gesturi repetate obsesiv implicând uriaş efort fizic, emoţii şi confesiuni aproape de isterie pe filiera expresionismului german, corpuri bătrâne şi multe alte detalii insuportabile pentru jumătate din public de-a lungul timpului (iar cei rămaşi în sală ieşeau, la final, după reprezentaţii de 3-4 ore încă şi mai epuizaţi decât dansatorii) – sunt doar diferenţa specifică.

Dincolo de faptul că, dacă Martha Graham şi Merce Cunningham au creat un stil şi un limbaj modernist, Pina Bausch a conturat mai degrabă peisajul psihologic al dansului contemporan şi alte aprecieri critice la prima mână de tipul acesta, dincolo de ele, stă ceva cu adevărat inovator, ceva care e atât de firesc azi că aspectul revoluţionar devine aproape insesizabil. Este vorba despre practicile folosite de Pina Bausch în lucrul cu performerii (dansatori-actori-cântăreţi) care indică o percepţie asupra dansului cu totul nouă.

A şters distincţia dintre coregraf şi dansatori. Dansatorii au devenit în egală măsură creatorii-producătorii spectacolelor. Ei contribuie la piese cu personalitatea lor artistică şi, mai mult, cu biografia lor. Apare chiar conceptul de dramaturg (nu şi noţiunea, ea va veni mai târziu). Dramaturgul e cel care ordonează materialul la final, care dă tema iniţială, în acest caz - Pina Bausch.

Balerină la origine, influenţată de teatru expresionist german şi apoi de experimentele postmoderne din America anilor ‘60 (multă improvizaţie), Bausch îşi creează o practică proprie: cere dansatorilor nu numai să producă material pe o temă dată improvizând masiv, ci să se confeseze, să-şi expună sufletul. Piesele ei tematizează condiţia umană, relaţia femeie-bărbat, propunând voiaje mentale, suprarealiste de multe ori, sau urmând logica emoţională, dincolo şi dincoace de memorie, durere şi plăcere. Această tehnică conduce la efecte memorabile chiar şi în cazul detractorilor săi, criticul Arlene Croce de la New Yorker numind arta Pinei Bausch “o pornografie a durerii”.

Pina Bausch e celebră pentru întrebările la care-şi supunea performerii la un prim contact cu aceştia

Într-unul dintre rarele interviuri (pentru The Guardian, din 1999), Pina Bausch povestea: “Eu le pun întrebări, iar ei răspund expunându-se destul de mult. E decizia lor cât de departe sunt dispuşi să meargă. Nu e nevoie să forţez, ei singuri au venit să lucreze cu mine, în cunoştinţă de cauză. Altfel, experienţa asta n-ar mai avea nici un sens, pentru nimeni. Nu e vorba despre a-i face să-mi verse toate traumele copilariei de la prima întâlnire. Chiar mă tem de cei care fac asta. Îmi plac oamenii care au nevoie de timp pentru a-şi deschide sufletul. Altfel, nu mai e special. ”

Dar lucrul la piese şi imaginea publică sunt două lucruri perfect distincte. Pe cât era de confesivă pe scenă, pe atât era de decentă şi chiar rezervată în viaţa reală. Dădea interviuri foarte rar şi chiar şi atunci omitea răspunsuri la întrebări indiscrete fumând fără pauză.

Întrebată de ce face astfel de spectacole şi de ce rămâne, totuşi, înainte de toate coregrafă, Pina Bausch a răspuns: “Există ceva aici -arătând spre stomac -, pentru care nu am nici cuvinte, nici imagini. Trebuie să găsesc o modalitate de a descoperi ce simt. Nu planific niciodată nimic. Sunt doar foarte atentă. Şi dintr-o dată se întâmplă. E aproape înspăimântător”. 

Pentru Bausch orice mijloc de expresie era important, orice combinaţie capabilă să nuanţeze ceva imposibil de verbalizat. Totuşi dansul rămânea special. “E fantastic cum fiecare moment se întâmplă o singură dată şi cum inima şi corpul pot transmite ceva cu sens şi fără cuvinte. Dansul e atât de precis. Dacă doar respiri puţin diferit, dacă priveşti puţin altfel, transmiţi cu totul altceva. Dacă tu ca spectator eşti sensibil la aşa ceva, dansul e incredibil, atât de fragil şi totuşi atât de direct. Ţi se transmite direct în sânge”, spunea ea.

Întrebată de ce a rămas toată viaţa la Wuppertal, un oraş industrial din apropiere de Dusseldorf, Pina Bausch a răspuns: “Pentru că e atât de aproape de realitate. Acolo nu sunt iluzii, decât pe scenă”.

 

 
Citeşte şi: Pina Bausch, “marea preoteasă” a teatrului dans

Artiştii şi politicienii europeni deplâng dispariţia Pinei Bausch

 M. Pelmuş: E important să înţelegem că teatrul-dans fetişizat de noi, azi, era, în '78, un gest extrem de radical al Pinei Bausch
 

 

 

 
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
m.s. 01-Iul-2009 10:41
Multumesc
petru un articol bine documentat si pentru faptul ca, macar acum, Pina Bausch este evocata in presa romana.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
TEATRU
 
CELE MAI