Home » Arte & Popcult » A murit cel mai iubit dintre pământeni: Ştefan Iordache

A murit cel mai iubit dintre pământeni: Ştefan Iordache

14 Sep 2008 Gabriela Lupu, Anca Nicoleanu | 11 comentarii | 24696 vizualizari
Rating:
18 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Ştefan Iordache a încetat din viaţă duminică, într-o clinică din Viena, în urma unui stop cardiorespirator. Actorul a fost internat săptămâna trecută la Spitalul Elias din Bucureşti, de unde a fost transportat, vineri, în Austria.
 
Stefan Iordache
În via sa de la Gruiu, unde se coceau strugurii vinului pentru prieteni. Sursa: Intact Images
Ultima sa parteneră, Maia Morgenstern, cu care Iordache a jucat în „Ecaterina cea Mare“, povesteşte că Sala Mare a Teatrului Naţional era neîncăpătoare pentru spectatorii care se înghesuiau să-l vadă. „Făcea un rol deosebit cu o energie, un umor şi un farmec unice. Pentru mine a fost un imens privilegiu să joc cu Ştefan Iordache şi în teatru, şi în film. Pierderea sa este pur şi simplu ireparabilă“, a încheiat actriţa.

Prietenul său de o viaţă Mitică Popescu era extrem de tulburat de moartea colegului său: „Am avut parte în viaţă de oameni minunaţi. Dar Dumnezeu mi-a luat-o pe Poldi (Leopoldina Bălănuţă, soţia actorului, n.r.) şi acum mi l-a luat şi pe cel mai bun prieten. Am rămas singur şi singurătatea e foarte grea. Am jucat mult împreună, în ultimii ani am fost parteneri în comedia «Alex şi Morris». Era o bucurie să fii partenerul lui. Păcat că acel spectacol nu a fost filmat. L-am iubit mult şi-l iubesc în continuare pentru că nu se poate să fi dispărut cu totul”. Prietenul său, regizorul Şerban Marinescu, a declarat pentru Cotidianul că „filmele făcute împreună vorbesc despre ce a însemnat Ştefan pentru mine şi eu pentru el. Cuvintele sunt complet goale şi de prisos“.

Născut în 1941 la Calafat, Iordache a copilarit în Rahova, cartier pe care îl considera adevărata sa „patrie“, Ştefan Iordache a dat la 16 ani examen la Medicină, examen pe care, din fericire pentru teatrul românesc, nu l-a luat. În 1959 a intrat la Institut ultimul şi l-a absolvit printre primii, cu 10, la Actorie. Colegi de an i-au fost Irina Petrescu, Cornel Coman, Valentin Uritescu. Primul rol după absolvire a fost Arturo Ui, din „Ascensiunea lui Arturo Ui nu poate fi oprită“, de Brecht, în care l-a întruchipat pe Hitler.

A debutat în film în 1964 cu rolul titular din filmul „Străinul“. După încheierea filmărilor ar fi trebuit să plece în armată, dar a scăpăt de ea, pentru că a primit un rol în pelicula „Gaudeamus Igitur“, la Cluj. Atunci s-a împrietenit cu Sebastian Papaiani. Atât de tare, că şi-au tăiat cu furculiţa încheietura mâinii stângi şi s-au făcut fraţi de cruce: „Aveam vreo 30 de ani şi eram prieteni atât de buni încât am hotărât să ne facem fraţi de sânge, după toate regulile ceremonialului“, îşi aminteşte astăzi Papaiani. 

Timp de aproape jumătate de secol a interpretat roluri memorabile în teatru şi film: „Glissando“, peliculă ce a făcut furori în epocă, apoi „Ediţie specială“, în regia lui Mircea Daneliuc, „De ce trag clopotele, Mitică?“, realizat de Lucian Pintilie, „Hotel de lux“, „Concurs“, „Noiembrie, ultimul bal“, în regia lui Dan Piţa, film al cărui titlu a fost considerat o prevestire a căderii comunismului, „Cel mai iubit dintre pământeni“, în regia lui Şerban Marinescu. În teatru a jucat mult sub bagheta Cătălinei Buzoianu, ultima colaborare dintre cei doi creatori fiind la spectacolul „Lolita“, montat la Teatrul Mic. Printre rolurile sale memorabile se numără Titus Andronicus în regia lui Silviu Purcărete, Hamlet, în regia lui Dinu Cernescu, şi Barrymore, în regia lui Gelu Colceag, rol pentru care a primit şi Premiul UNITER.

Căsuţa de pământ, cu prispă, de la Gruiu, oaza sa de linişte, şi-a cumpărat-o cu onorariul primit pentru rolul din filmul „Glissando“. Cu mâna lui a pus acolo porumbul, roşiile, via. Îi plăceau oamenii şi viaţa. Şi cârciuma, pentru că, spunea el, la cârciumă se dezleagă limbile şi ies la iveală caracterele. Într-o vreme, în special în perioada „Şarpele Roşu“, mergea singur la cârciumă, să stea la o masă, să privească oamenii. La teatru ajungea cu trei ore înainte de spectacol. În cabină juca de unul singur poker american. Ulterior a renunţat la obicei, pentru a repeta rolul încă o dată, în minte, înainte să urce pe scenă. După reprezentaţie, în drum spre casă, îl mai juca o dată. După fiecare rol îşi spunea că e ultimul, dar nu l-a lăsat niciodată sufletul să-l refuze pe următorul. Şi niciodată nu s-a plâns de cât este de grea meseria de actor. Recunoştea însă cât de tare îl consumă: „De asta se şi moare mai de tânăr în meseria asta“.

Cătălina Buzoianu a rememorat spectacolele pe care le-au lucrat împreună, „Să-i îmbrăcăm pe cei goi“, „Maestrul şi Margareta“, în care Iordache a avut-o parteneră pe Valeria Seciu, „Cerul înstelat deasupra noastră“, „Nişte ţărani“, „Fuga“ de Bulgakov, unde a reuşit un rol extraordinar. „Pe vremuri lucram aproape non-stop împreună şi îi eram şi spectator fidel. De pildă, l-am văzut de două ori în «Titus Andronicus», unde era pur şi simplu copleşitor. A fost cel mai corect şi mai serios actor cu care am lucrat vreodată. Nu-şi bătea niciodată joc de ceea ce făcea. Venea cu multă vreme înainte de spectacol la teatru, se închidea în cabină şi făcea exerciţii de concentrare pe sistem yoga. În ultima vreme n-am mai lucrat împreună pentru că era destul de greu de convins să intre în noi proiecte. Am aflat doar acum două zile că este atât de grav bolnav pentru că nu lăsa nici o clipă să se vadă acest lucru.“

Marele actor a fost un exemplu pentru colegii mai tineri. Radu Zetu, actor la Teatrul Mic, unde Ştefan Iordache a jucat aproape toată viaţa, povesteşte: „Nea Fane venea cu patru ore înainte de spectacol, intra în cabină şi se pregătea de intrarea în scenă. Avea tabieturile lui. Mânca mereu o banană şi bea o sticlă de apă. După spectacol se închidea iar în cabină pentru că nu ştia niciodată dacă i-a ieşit rolul bine sau nu. Era de o modestie incredibilă. Ştia să-şi reîncarce bateriile petrecând la un şpriţ cu prietenii. Şi-a iubit nespus soţia, pe Mihaela Tonitza, şi singurul său regret în viaţă a fost că nu au avut copii. Se retrăgea mereu la el acasă, la Gruiu, unde îi plăcea să grădinărească. Mai toţi sătenii sunt pe acolo finii lui, pe o parte i-a cununat, pe alţii i-a botezat. Era un om de o forţă uriaşă dublată de o mare sensibilitate. Nu a făcut niciodată figuraţie, nici în viaţă, nici în teatru. Se poate spune fără să greşim că a murit ultimul Actor“.

Nelu Ploieşteanu a cântat pentru Ştefan Iordache la „Şarpele Roşu“„Să-mi cânţi la moarte!“
Nelu Ploieşteanu, pe care l-a cunoscut la „Şarpele Roşu“ şi alături de care a înregistrat cântece lăutăreşti şi de inimă albastră, îl numea „frăţiorul meu“. „«Să-mi cânţi la moarte!», îmi spunea uneori. Iar eu îl întrebam: «De unde ştii că o să mori primul? Dacă mor eu înainte, tu să-mi spui o poezie!»“, îşi aminteşte Nelu Ploieşteanu, extrem de marcat de dispariţia fulgerătoare a prietenului său. Lui Iordache îi plăcea ca nea Nelu să-i cânte „La Chilia în port“, „Inel, inel de aur“ şi „Lume, lume“. „Eram lângă el când se culegea via, la bucurie, la supărare, când filma. «Nelu, du-te tu să-l linişteşti», mi-a spus domnul regizor, când filma «Eu sunt Adam». Am mers atunci cu el într-un părculeţ din apropiere, am băut o cafea din aceeaşi cană şi am stat de vorbă până la 3 dimineaţa.“

Secvenţe din "Cel mai iubit dintre pământeni"





Secvenţă din spectacolul "Ecaternina cea Mare" - TNB
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

11 comentarii

 
1
andreea.n 14-Sep-2008 13:28
RIP
Dumnezeu sa-l odihneasca, leucemia te fura incet incet :(
2
maco 14-Sep-2008 14:42
un actor minunat
dumnezeu sa-l odihneasca. se spune ca generatia noua nu se va ridica niciodata la nivelul marilor nume. poate tocmai asta e ideea. tinerii se vor uita mai atenta la cariera unor monstri sacri cum i-am denumit pe stefan iordache, ilarion ciobanu, toma caragiu, amza pellea, dem radulescu, adrian pinte care-au plecat dintre noi, pe victor rebengiuc, gheorghe dinica, florin piersic pe care inca-i mai avem aproape. ca oricare alta arta, teatrul se transforma. criteriile valorice raman aproape aceleasi: modestia, constiiciozitatea, profesionalismul, un talent imens si o mare daruire. stefan iordache a fost toatea astea si mai mult decat atat. si pentru asta il vor plange studentii, colegii de breasla si o tara intreaga pe care-a bucurat-o.
3
Monique-Françoise 14-Sep-2008 15:07
Dumnezeu sa-l ierte !
L-am vazut in multe din rolurile sale de la Teatrul Mic si imi staruie in minte mai ales rolul din "Maestrul şi Margareta" de Mihail Bulgakov, unde jucau si Vali Seciu cat si regretata Poldi Balanuta.
Drum bun, maestre !
4
vanda 14-Sep-2008 19:53
Domnul Iordache
Nu cred ca Dumnezeu are ceva deaface cu moartea Domnului Iordache. Orice ar fi facut gresit ca om, a fost iertat prin alinarea pe care a adus-o celor nestiuti si anonimi Spunea ca cel mai mult il bucura viata. Pacat ca viata nu l-a auzit.
5
Americanski 14-Sep-2008 20:27
un om liber
un om adevarat ,un om care a dat maximul in viata, si maximul vietii, probabil. Sunt poate prea tanar, dar ce am vazut acum 10 ani in "Cel mai iubit dintre pamanteni " cu ochii adolescentei e un tip de om care transpare dincolo de ecran, dincolo de rol . Un om cu care as fi fericit sa seman fie macar pe un sfert. dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
6
corcinschi 14-Sep-2008 23:08
Pacat.......
Pacat de faptul ca ne mor artistii. Se pierd ,in negura timpului si din cind in cind,din mila unor posturi de televiziune,ii revedem,si plingem. Traesc ce traesc printre noi,dar uneori,se retrag ,discreti,cu grija sa nu deranjeze pe cei din jur,cu prezenta lor uriasa. Uneori mai sunt deranjati,de cite o televiziune,sunt chemati la cite un talk-show,in care li se pun intrebari cretine sau de geniu,iar noi ,ne bucuram imens, sa stim ca mai sunt linga noi si ca ne mai vorbesc.Stefan Iordache nu mai este fizic,dar ramane cu noi prin ceea ce a facut. Si au ramas CEILALTI. Din ce in ce mai putini,si nimeni nu se ridica la nivelul de GENIU, pentru a le lua locul. Cu ei dispar: cultura , talentul,geniul si .....bunul simt.
Dumnezeu sa-l odihneasca, ca de iertat.....nu a avut ce.
7
Arturo 14-Sep-2008 23:21
Ce-ați căutat domnule Ștefan Iordache...
în viața noastră?
Să plângem, domnule, pentru dvs... un Hamlet al golanilor și al mergerii din piatră în piatră!
Sărut mîinile maestre!
8
monix 15-Sep-2008 08:49
Am ramas mai goi si mai singuri
S-a dus unul din cei mai mari actori romani ai tuturor timpurilor. In anii '90 am incercat 2 stagiuni sa prind un bilet la "Printul Negru", la Nottara, parca se juca piesa... nu am reusit. Am avut bucuria sa-l vad in mai, anul acesta la Buzau, in "Alex si Moris", cu Mitica Popescu alaturi... o piesa emotionanata, un alt rol fabulos... ma magngaie acest gand, ramane aceasta amintire... suntem mai goi si mai singuri...
9
gabifm 15-Sep-2008 13:35
Dumnezeu sa NE ierte
ca nu am stiut sa il apreciem cat a fost in viata!
As intreba mass media CAND au scris despre actorul Stefan Iordache ultima data? Dar despre Geoana sau Calinescu (!!!! zis actor) sau Copilul Minune sau Caiac?
Pe vremea lui Impuscatu' eram studenta in Bucuresti si "devoram" tot ceea ce era pe scena si ii avea ca protagonisti pe Iordache, Dinica, Beligan, Iures. Pe vremea aceea, acestea erau valorile. Este SINGURUL lucru pe care il regret; in rest TOTUL te oripila, te sufoca.
Este dureros gandul ca Stefan Iordache ne-a parasit. Ma bucura ca il va ferici pe Dumnezeu cu harul pe care tot El i l-a dat.
10
amelda zovoros 15-Sep-2008 18:36
Doliu national
Dumnezeu sa-l ierte!
11
adrian23 15-Sep-2008 20:34
cel mai iubit dintre pamanteni traieste
eram prea mic ca sa mai imi aduc aminte de film..sau de "de ce trag clopotele mitica"..fac parte dintr-o generatie care uita prea repede..abia de ceva timp am realizat cum atatea nume mari au plecat dintre noi si nu se vor mai intoarce vreodata. si eu am fost prea mic ca sa fac parte din familia asta uriasa care s-a numit adevarata cultura a Romaniei.nu vor fi niciodata suficiente lacrimi care sa-l planga..o sa ma uit din nou la filmele lui, este tot ce mai pot sa fac pentru ca Stefan Iordache sa traiasca in continuare
Vezi primele comentarii
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
ARTE & POPCULT
 
CELE MAI