Home » Home » Features » 100.000 de români sunt făcuţi praf de fericire

100.000 de români sunt făcuţi praf de fericire

02 Oct 2008 Steluta Voica | 2 comentarii | 3104 vizualizari
Rating:
10 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Agonizează în extazul dat de heroină fără speranţă de vindecare copiii crescuţi cu cheia de gât, de la ţară şi de la oraş, mai bine de trei sferturi dintre copiii străzii şi boschetari, dar şi medici, ofiţeri şi avocaţi. Dezintoxicarea anulează doar mica dependenţă fizică, metadona dă o dependenţă identică heroinei, iar centrele post-cură în stare să rezolve adevărata dependenţă, cea psihică, lipsesc în statul român cu desăvârşire.
 
Droguri
Sunt de patru, cinci ori mai mulţi băieţi decât fete, spune directorul Teen Challenge, singurului centru post-cură din România, privat şi gratuit de la Grădiştea, Cătălin Baciu: „E un drog pe care ţi-l iei mai urât, mai neplăcut, ajungi plin de găuri. Din start s-au apucat ăştia mai neînfricaţi, mai bărbaţi. Drogul de la bun început a fost o lume a bărbaţilor, în care au intrat şi femeile. Din 10 bărbaţi, jumate se apucă, dar din zece femei, abia două.

E şi o lume dură, nepotrivită unei femei, cu dealeri, hoţii, bătăi, peşti. Dar ca dovadă că nevoia e aceeaşi, lideri la drogurile legale, gen distonocalm, diazepam etc., sunt femeile. La droguri ilegale bărbaţii sunt lideri“. Dr. Vasilescu, şeful secţiei 16 de dezintoxicare a Spitalului de Psihiatrie „Al. Obregia“, vorbeşte tot despre un raport de patru băieţi dependenţi la o fată şi asta din pricina barierei culturale care e ridicată în România în faţa femeilor care şi-ar dori să-şi cumpere cu 50 de lei o doză de fericire: „În România încă e o societate patriarhală, în care şi la oraş, şi la ţară bărbatul face ce vrea, femeia e crescută să asculte de el.“.

Machismul în care e instruit de mic bărbatul din România are însă şi o parte bună. Îl determină să se prezinte mult mai repede la spital şi să recunoască faptul că are o problemă, spune dr. Vasilescu: „La alcoolici asta e evident şi s-ar putea să joace un rol şi la heroină. Bărbatul spune mult mai repede: «Da, domne, eu beau, beau că sunt bărbat!». Pe când femeia disimulează foarte tare, până o faci să recunoască faptul că e beţivă se dărâmă lumea! Ruşinea socială e mult mai mare“. Oricum, la spital ajung întotdeauna târziu, continuă dr. Vasilescu: „Să te internezi la balamuc e o decizie greu de luat, şi pentru pacient, şi pentru familie. E tot o barieră culturală, nu e ca în America unde e de ruşine dacă nu ai psihiatrul tău“. Însă Maria Creţu, care a pornit cu mulţi ani în urmă Asociaţia Română Antidrog, are şi o altă explicaţie: „Fata mea a fost dependentă 6 ani de heroină. Noi am aflat după un an jumate, ne-a spus o prietenă de-a ei. Heroina e un drog atât de parşiv, chiar dacă ţi se pare ceva ciudat cu copilul tău şi-l întrebi e în stare să se jure pe orice că nu ia droguri şi când tu ştii că vorbeşti cu copilul tău care n-a greşit niciodată până în primul an de facultate şi care-ţi spune: «Mama, uită-te în ochii mei. Nu mă droghez» dai înapoi şi zici: «Ia, uite, am tăbărât pe copilul meu degeaba. Sunt nebună!». Îşi fac injecţiile între degetele de la picioare, n-ai de unde să ştii, trebuie să îl iei pe nepregătite şi să-l duci să-i faci testul, că altfel vine la analize cu urina unui prieten. Copilul recunoaşte în faţa părintelui că are o problemă în momentul în care a obosit să se mai trezească dimineaţa şi să se întrebe de unde face rost şi azi de trei milioane pentru heroină, căci dacă nu-şi iau doza nici nu se pot ridica din pat, îi doare cumplit tot corpul. Dar după ce-şi fac doza, în 10 minute vorbesc normal, merg la şcoală, învaţă... Dependenţi de heroină sunt şi olimpici sau copii care au intrat la facultate cu bursă, nu doar copiii fără educaţie“.

Toată lumea, spune dr. Vasilescu, întreabă câţi se vindecă, dar întrebarea asta nu are sens, căci nu există vindecare: „Dacă un om face apendicită se duce la spital, medicul îi scoate apendicele şi se vindecă. Modelul ăsta medical nu se aplică în toxicodependenţă. Cineva poate să stea cinci ani fără să ia droguri şi să aibă dup-aia o recădere. Recăderea e regula şi nu excepţia. Aici vorbim de abstinenţă şi nu de vindecare“. Nu poţi arăta cu degetul o cauză a dependenţei, ci trei. Prima ar fi o slăbiciune pur biologică, ce-i face pe dependenţi să nu poată atinge fericirea cu opioizii pe care organismul îi pune în mod natural la dispoziţie. „Când am făcut dragoste, când am avut un succes profesional, când am mâncat ceva bun, recompensarea vine prin substanţe foarte asemănătoare heroinei, endorfinele, secretate de organism, care se fixează în creier. Despre toxicomani se spune ca au nevoie de o cantitate mai mare de endorfine decât produce organism. Au o dificultate în a experimenta satisfacţia, plăcerea“. Dar, chiar dacă aceasta predispoziţie există, ea poate să nu fie pusă în valoare niciodată. Dovadă: eficienţa cortinei de fier. „Pe vremea lui Ceauşescu, când nu era heroină în ţară, predispoziţie aveau mulţi, dar nu se droga nimeni, poate se drogau trei doctori şi doi farmacişti care lucrau cu morfină în spital, dar în ţară nici dracu“, introduce dr. Vasilescu cea de-a doua cauză în discuţie, cea socială. „Deosebit de important e cât de uşor poţi face rost de substanţă, cum ai fost crescut, prietenii, cât de mult comunică părinţii cu copilul lor. E clar că un copil bătut de trei ori pe zi are şanse mai mari să se apuce de droguri, dar eu nu pot să absolutizez ca psihiatru şi să spun că un copil cu care nu ai comunicat se apucă de droguri, eu spun doar că un copil cu care se vorbeşte, care simte căldură, care primeşte o anumită educaţie, e mai ferit. Acum, dacă el dă peste o gagică care se droghează şi pică în fund după ea...“. Iar în ceea ce priveşte cea de-a treia cauză a dependenţei, cea psihologică, e ca la ştiri, spune dr. Vasilescu. „ Zic ei: «O femeie s-a aruncat de la balcon pentru că a părăsit-o iubitul». Nu, ăsta a fost un factor, căci ea avea o anumită personalitate. Aşa şi la toxicomani, au nişte trăsături de personalitate favorizante: o predispoziţie la depresie, hai să spunem şi o intoleranţă la frustrare, o dorinţă de satisfacţie imediată, o posibilitate mai redusă de planificare şi de calculare a rezultatelor faptelor tale...“.

Cea mai mare greşeală pe care o pot face părinţii ai căror copii s-au pierdut în droguri e să intre cu ei în dependenţă, spune directorul centrului post-cură de la Grădiştea: „Îi scot de la amanet telefonul, pe care l-a dat pentru droguri, şi-a vândut geaca, îi iau alta, a vândut televizorul sau calculatorul din casă, cumpără altul. Sau cedează când le cer bani de heroină: «Nu vezi ce mă doare fără? Ce fel de mamă eşti tu de poţi să stai şi să te uiţi la mine cum plâng?». Şi în loc să-i opreşti consumul, i-l alimentezi. Se duce pe stradă, fură, tu îl acoperi ca să nu ajungă la puşcărie. Nu, părinţii trebuie să-i responsabilizeze, nemaisusţinân-du-le consumul. Vrei să te droghezi? E decizia ta, mută-te şi fă ce vrei. În felul ăsta îi ajută să ajungă mai repede la fundul sacului şi să ia decizia să se lase, altfel, foarte greu...“.

Dacă cu câţiva ani în urmă l-ar fi întrebat cineva pe dr. Cristian Bellu Bengescu, de la Laboratorul de Sănătate Mintală 4 Metadonă din Bucureşti, unde sunt zonele cu droguri, ar fi putut să spună că în campusul studenţesc cutare şi în cartierul cutare: „Acum însă nu există loc în Bucureşti de unde să nu-ţi procuri cu uşurinţă heroina. Acum e împânzită toată ţara, când am văzut că-mi vin mulţi dependenţi şi de la ţară, e clar că s-au împuţit rău de tot lucrurile. Eu ca specialist sunt alarmat, iar revolta mea e că nu se face nimic. Media de vârstă la care încep să ia heroină a scăzut la 13-14 ani. Sunt pline de droguri liceele, sunt pline facultăţile“. Dr. Bellu Bengescu, specialist al Consiliului Europei în toxicomanii, dă ca exemplu ce a răspuns, în urmă cu ceva vreme, actorul Mircea Albulescu: „ «Domne, nu prea ştiu cum e cu drogurile la Universitatea de Teatru şi Film Bucureşti, dar cert e că la un moment dat se înfundaseră ţevile la toaletă şi când a venit instalatorul şi a băgat mâna în bazinele de la WC ele erau pline de seringi, de asta nu mai mergea instalaţia»“. Cătălin Baciu, directorul centrului post-cură de la Grădiştea, ridică şi mai mult ştacheta dependenţilor, vorbind nu numai de elevi şi studenţi, ci şi de absolvenţi de facultate, dependenţi de heroină: „Sunt medici care ne operează pe heroină, sunt foarte mulţi avocaţi, arhitecţi, am avut şi ofiţeri MApN, heroina nu e un drog aşa cum crede lumea doar pentru săraci şi vagabonzi. Lor ce le-a lipsit? Heroina te face să experimentezi extazuri, sentimente, euforie, uitare pe care nu ţi le dă nimic altceva. Nu mai simţi durerea, dezamăgirea, nu-ţi mai pasă că te iubeşte cineva...“. Cornel, fost copil al străzii, acum de 24 de ani, fost şi el dependent de heroină, care a trecut prin centrul de la Grădiştea, îl completează pe Cătălin Baciu, vorbind despre cunoscuţii lui de pe stradă: „Trei sferturi dintre copiii străzii sunt pe heroină. Fac ceva bani pe semafor, că spală parbrize, cerşesc, dar cel mai mult fură, că au nevoie de un milion pe zi minimum pentru heroină. Sunt şi la 9 ani pe heroină“.

Atâta vreme cât lanţul terapeutic nu e completat cu centre post-cură, comunităţi terapeutice în care dependenţii să reînveţe să trăiască din nou fără heroină, aceştia nu prea au nici o şansă, spune dr. Bellu Bengescu: „Tratezi dependenţa fizică, îi scoţi din sevraj, dar cea mai cumplită e dependenţa psihică, pe care nu i-o poţi şterge. O şansă ar avea cu aceste comunităţi terapeutice, care nu există!“. Cătălin Baciu, directorul singurului centru post-cură din România, privat, arată de ce acestea sunt cruciale: „Ca să se lase de heroină îl treci pe metadonă, un substitut al drogului, dar care creează o dependenţă şi un sevraj mai sever decât heroina. Bun, există avantajul că le dai metadonă şi nu mai ies pe stradă să-ţi dea în cap să te fure şi nici nu se mai umplu de boli de la seringi, hepatite B şi C şi HIV, dar degeaba, că el tot varză e. Mintea lor nu trece pe metadonă, ei tot la extazurile heroinei stau cu gândul, care-i face să se simtă la început superb, că altfel n-ar fi ajuns pe heroină şi oamenii deştepţi. La heroină 99,9% e dependenţă psihică, în centrele post-cură în care trebuie să stea măcar un an trebuie să înveţe să retrăiască, să accepte viaţa aşa cum e ea, cu plusurile şi minusurile ei. Le dai o şansă, altfel n-au nici una“.

Statisticile optimiste ale Agenţiei Naţionale Antidrog, care informează publicul larg că în România nu sunt decât 40.000 de dependenţi de droguri, sunt luate în râs de medici şi ONG-işti deopotrivă. Dr. Cristian Bellu Bengescu spune şi de ce: „Cifra de 40.000 raportată de ei e relativă, peste tot în lume cifra consumatorilor înregistraţi se înmulţeşte cu trei pentru a avea cifra reală. La Agenţia Naţională Antidrog spun că fac foarte multe programe de prevenire, dar cu generaţiile astea care sunt deja dependente ce facem? Le declarăm pierdute şi gata?“.

La Liceul Toniţa se ia Regenon, la Monet, Ketanol

Pe canapeaua dr. Ciobanu, de la secţia de Neuropsihiatrie Copii a spitalului nr. 9, stă ciufulită şi cu braţele încrucişate războinic peste piept Corina. Foarte frumoasă, are 17 ani şi e elevă la Liceul de Artă „Nicolae Toniţa“ din Bucureşti. Fiind încă minoră, a fost internată de părinţi cu forţa. „Mă droghez cu heroină de un an, că e bună marfa, mă linişteşte, mă relaxează, te face să scapi de absolut tot. De la prietenul meu m-am apucat, facem totul împreună. Heroina mă scapă de familia mea, care m-a bătut“. „De ce pentru toate câte faci dai vina doar pe ceilalţi?“, o întreabă pierdută mama ei. Tatăl ei povesteşte agitat cu ce a început: „La Toniţa iau toţi Regenon, la Liceul «Jean Monet» - Ketamină şi Ketanol, care, luate câte 20 odată, îţi dau o energie incredibilă. Am găsit la Corina o hârtiuţă pe care avea toate farmaciile din Bucureşti sau din Buşteni care le dau fără reţetă. Acum a început, de la nenorocitul ăla fugit de acasă cu care umblă, să se injecteze cu heroină. Mă rog de toată poliţia de luni în şir să facă ceva, am fost şi la Antidrog, la gen. Abraham, am fost şi la Poliţia Capitalei, am fost şi la Poliţia Sectorului 1, le-am arătat unde se droghează şi cine sunt, ca să-i salte şi nu fac nimic. Singura şansă e să-l omor pe prietenul ăsta al ei cu mâna mea. De câte ori mă duc şi-i zic să o lase pe Corina în pace îmi râde în nas: «N-ai ce să-mi faci. Nu înţelegi că e dependentă de mine?». Poliţia spune că e consumator şi nu au ce să-i facă, «N-avem unde să-i băgăm în puşcării dacă-s consumatori, că-s prea mulţi!». Dar când îi învaţă şi pe ceilalţi să se drogheze, nu pot să le facă nimic?“. Cerşesc toţi la metrou, la Romană sau la Universitate, continuă tatăl ei, le pune pe ele, fetele, la înaintare că-s frumoase, «Daţi-mi şi mie zece mii să mă duc la film», şi aşa strâng bani de heroină: „Umblu de atâtea luni pe la poliţie şi nu am de ce să mă agăţ, mă simt legat de mâni şi de picioare, sunt disperat. Ce să mai fac? Unde să mă mai duc?“.
 
 
 
Abonare Newsletter
 
 
 

2 comentarii

 
1
duorina 02-Oct-2008 22:56
metadona
Metadona se da in cadrul programelor din CPEC-urile Agentiei Nationale Antidrog din fiecare judet.
De asemeni acolo sunt angajati si medici, psihologi si asistenti sociali special pregatiti pentru a trata aceasta problema (pregatiti cu fonduri UE si specialisti straini).
Ar fi trebuit sa luati legatura si cu Agentia Nationala Antidrog pentru articolul acesta.
2
inavi 03-Oct-2008 11:33
prevenire
fiind in legatura zilnica cu oameni de toate felurile, tineri pe cale de dependenta, dependenti tratati si netratati, un sfat pt parinti este acela de a avea mare grija la cercurile de prieteni in care umbla copii lor, grija insemnand o cunoastere a acestora, un contact vizual macar, deoarece multi se imbolnavesc de drog din cauza altora cu altfel de probleme
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
 
Locuri de munca disponibile in jobs.Cotidianul.ro
 
 
FEATURES
 
CELE MAI